Ce face mos craciun cu scrisorile!

25 dec. 2007

Craciun ok, gen!

21 dec. 2007


inainte sa primesc mesajele alea care sunt la fel pentru toti cu sa fie cozonacii pe masa, vinul in casa, mosul sa aduca ce vreau si alta magarii va urez un craciun fericit. atat

Daca e marti e scandal in belgia!

19 dec. 2007


faza tare la miss belgia. noua miss o tipa pe nume alizee poulicek care si-a primit trofeul intr-un cor de fluieraturi si huiduieli. nu pentru ca fata nu era preferata de public sau nu merita titlul de miss ci pentru ca.... nu stia limba. fata noastra s-a cam facut de ras. nu a fost in stare sa raspunda la o întrebare simpla in olandeza. pentru cei 3.400 de fani care au participat la concurs in antwerp, in centrul flandrei, nu a contat deloc ca fata vorbeste franceza, engleza, germana si ceha. nascuta dintr-un tata ceh si o mama din valonia, miss belgia de-abia invata olandeza si locuieste in orasul de limba franceza huy. de aici a inceput scandalul in belgia, tara intre exista un mare scandal intre cele doua comunitati. cotidianul flamand het laatse a titrat „miss belgia nu vorbeste olandeza”, iar cel valon la libre belgique a titrat „miss belgia nu e o bilingva”, fiecare dintre cele doua parti folosind aceasta alegere ca argument in favoarea opiniei sale. flamanzii vor sa arate ca o miss belgia care nu le vorbeste limba ar fi inca o dovada ca belgia nu exista, în timp ce valonii cred ca nu e obligatoriu sa fii bilingv, ca sa te poti numi belgian.

MTV s-a facut Pro!


mtv a intrat in portofoliul pro tv sa, dupa ce americanii de la central european media enterprises au semnat, ieri, un contract de licenta cu mtv networks international. firma al carei director de operatiuni este sarbu, detine astfel licenta pentru celebrul post muzical in tarile sud-est europene in care opereaza posturi tv: romania, cehia, slovacia, slovenia, croatia si ucraina. potentialul canalului atrage o audienta foarte mica, de doar 7.000 de telespectatori in mediul urban, ceea ce il plaseaza in coada clasamentului. acum cu noua familie care l-a infiat sansele sa urce sunt mari.

Pact de sinucidere!

18 dec. 2007


„prietena” mea amy winehouse e pe val rau de tot. imi place maxim de tina asta, o arde fara stres, nu ii pasa de nimeni si pe deasupra are o voce incredibila. e cum imi place mie sa spun pe genul forta. mai nou nebuna a mai inventat ceva. am citit ce ea si sotul ei au facut un pact de sinucidere. suna cam dubios dar cam asa e. sotul a fost retinut pentru obstructionarea justitiei, pentru cazul in care vor fi despartiti de o lunga pedeapsa cu inchisoarea. femeie a spus ca daca primeste pedeapsa cu inchisoarea se va sinucide impreuna cu sotul. "nu pot sa traiesc fara blake” spunea amy intr-un interviu. foarte tare si desi pare cam mult nu mi se pare fortare deloc.

Exilul e o tara lipsita de suflet!

17 dec. 2007


in exil mobila e urata, scumpa si cumparata din acelasi magazin, toata deodata si mult prea in graba: canapele de un argintiu lucitor, cu aripioare, ca si cele de la modelele vechi de buick, desoto si oldsmobile, biblioteci cu vitrine de sticla in spatele carora nu se afla carti, ci dosare cu decupaje din ziare. in exil apa de la dus devine clocotita ori de cate ori cineva da drumul la robinetul de la bucatarie, astfel ca, atunci cand imamul face baie, intreaga suita trebuie sa fie atenta sa nu pregateasca vreun ceai sau sa clateasca vreo farfurie murdara, iar cand imamul merge la wc, discipolii lui sar opariti din dus. in exil nu se gateste niciodata: bodyguarzii cu ochelari fumurii se duc si cumpara mancare gata facuta. In exil orice incercare de a prinde radacini pare o tradare, o recunoastere a infrangerii...versete satanice, soon si la noi - salman rushdie.

Ultimul discurs al imbecilului!

14 dec. 2007

"4,3,2" nominalizat la globul de aur!

13 dec. 2007


urmeaza oscarul cristi? asta chiar e tare. 4,3,2 vine la un an dupa ce letters from iwo jima a lui eastwood a luat globul. pe langa filmul lui mungiu la aceeasi categorie au mai fost nominalizate filmele "the diving bell and butterfly", "the kite runner", "lust, caution" si "persepolis". nu le-am vazut pe celelalte insa filmul lui mungiu e forta.

Lenny Kravitz la Bucuresti!

12 dec. 2007


asteptam sa vina cineva tare in vara. emagic a sarit la cap deja. lenny kravitz la bucuresti. 26 iulie 2008, pe stadionul cotroceni. omul isi promoveaza albumul nou"it is time for a love revolution". urmeaza in curant sa aflam si cine vine la b'estival. pana atunci stim ca e la inceputul lunii iulie.

Reclama bate filmul!

11 dec. 2007


am vazut o reclama senzatioanala. producatorii berii carling au dat 20 de milioane de euro pe o campanie. am vazut primul spot si mi-a placut maxim. e inspirat din „2001: o odisee spatiala”, filmul omului meu kubrick si e construit pe baza sloganului „stii cine-ti sunt prietenii”. reclama e bestiala. si are si o urmare. spotul se numeste "explorer" si prezinta un grup care face o expeditie in antarctica. mi-a placut maxim si l-am pus si eu pe blog, pentru fanii reclamelor tari. care s-au saturat de magda catone si reclamele la detergent obisnuit sau la margarina delma.

Moartea domnului Fiscuteanu!

10 dec. 2007


ion fiscuteanu, a romanian stage and film actor known to international audiences for his role in “the death of mr. lazarescu,” died early saturday in bucharest. he was 70. romanian news reports said the cause was colon cancer. asa incepe articolul din ny times despre moartea lui ion ficuteanu. l-am vazut in mortea domului lazarescu si m-a marcat. avea o forta incredibila. atat de real. un film trist, despre o realitate pur romaneasca, un film care te impresioneaza maxim. nu l-am vazut pe scena niciodata pe fiscuteanu, nu stiam prea multe despre el, poate ca si vorba lui tata "teatrul in romania se joaca in bucuresti". pe fiscuteanu l-am vazut si mi-a placut. a fost destul. era mega realist, un om normal, simplu, n-avea nimic artificial, nimic de star, era pur si simplu un batran bolnav, pensionar care astepta cu sufletul la gura ziua de pensie, foarte viu, comunicativ dar epuizat, terminat, ca un soare care a apus de multa vreme si ale carui raze nu mai incalzesc pe nimeni. a mai plecat un artist. sa se odihneasca in pace.

Ce se vinde la tv versus cultura!

7 dec. 2007


sunt un suntinator al ideei ca televiziunea nu educa. rolul unei televiziuni comerciale este unul stict de divertisment care implicit aduce cu el si banii. care in societatea asta bolnava sunt din ce in ce mai importanti. banul in tv se face dintr-o semiprostitutie. una care face din tot felul de inculti staruri. nu imi place termenul de vedeta. mi se pare ca la noi vedetele nu prea sunt si chiar cred cu tarie treaba asta. La noi starurile sunt asa. regina filmelor porno, regina r&b-ului, regina magiei albe, seful banilor, regele neincoronat al manelelor sau chiar al sexului. adica o adunatura de tristi care isi castiga existenta pentru ca apar la tv din ce in ce mai des, au concerte, lumea vrea sa ii vad, ba chiar se fac seriale cu ei in rolurile principale. doua trei fetite din astea din popor, fac ele ce fac, o fac ele cu cati o fac dar apar pe sticla si in ziare. culmea e ca toti descultii astia care au clase cat trenul si leaga greu doua vorbe sunt umflati la maxim. toti tristii astia sunt „senzationali”, „foarte cunoscuti”, „cu mega succese”, „fabulosi”, zei intr-un cuvant. tot ce fac este iesit din comun. In esenta ei sunt niste tristi care inrosesc telefoanele pe la televiziuni sa ii mai cheme ca au mai fost in nu stiu ce excursie de doua zile la nisipurile de aur si vor sa arate poze cum e acolo. tot felul de fetite din astea care sunt mai mult goale si care spun din toate puterile ca ele vor o cariera in politica. pentru ca au simtit ele la un moment dat cand faceau ce stiu ele mai bine ca platforma program de la penele li se potriveste manusa. alte printesa fac muzica pe banda rulanta, vezi zavorance, andresence, senzuale si alte tinere iubitoare de viata. stirile cu ele sunt simple: despre ce si-au luat, cu cine au iesit si cat de greu e sa o arzi pe genul star, cum toti te vaneaza. e, e greu...povestile cu ele au o reteta fixa. merg ele la salonul de masaj, obosite dupa o zi grea, sau gatesc, sau chiar fac ceva cultural...merg in cluburi. cred ca oamenii nu au nimic de oferit. nu au ce sa mai difuzeze. cred ca e o seceta groaznica de povesti. ce e mai grav e ca oamenii se entuziasmeaza. si peste noapte cineva te intreaba daca o cunosti pe regina nu stiu care. te simti jenat. nici nu o cunosti si deja e regina. ai cam stat degeaba. sa iti fie rusine. unele dintre ele au chiar emisiunea lor. adica frate eu nu stau degeaba. eu sunt pe treaba mea, ca sa zic asa. cel mai tare e ca unii ii promoveaza si in acelasi timp, o data la luna au o emisiune in care se aduna unii care critica: cum au ajuns non valorile staruri pe stlcla. In esenta cel mai trist este pentru cei care stau numai in fata tv-ului. cultura nu se face acolo, cultura e in teatre, in carti, in muzica, in filme iar „valorile” promovate de televiuziuni sunt adevarate bombe chimice. care lasa urme. vezi pustii pentru care nu stiu ce manelist sau telenovelist e mai iubit decat proprii parinti.

And I Think Of You!


ce poate sa te termine. sa iti faca un gol imens in stomac. sa te faca sa zbori, sa mori, sa iti bata inima pana sa aproape sa explodeze, sa te ridice si imediat sa te infunde pana in pamant. sa nu mai poti sa scoti un cuvant pe gura, sa te doare stomacul, sau pur si simplu sa nu il mai simti. sa te zvarcloesti, sa iti fuga toate gandurile prin cap cu o viteza de trei ori mai mare decat viteza luminii. sa iti faci o gramada de filme in cap, sa te storci ca o lamaie, sa te tulbure maxim. o piesa, ascultata cand trebuie, o piesa care te misca cu totul. o piesa pe care daca o ascluti iti aduci aminte de ea. o piesa la care fiecare celula din tine tremura, vibreaza, vrea sa iasa din tine, sa se elibereze, sa urle, sa fuga. night is falling, I think of you, I'm walking home, I think of you and as he calls me, yes I do I think of you, how you doing? I think of you as we leave I think of you and I smile, I can't hide, I think of you.... It's so late, I think of you he walks me home, I think of you, I'm so sorry, I'm so tired, I think of you and in the shadows I think of you, I close my eyes, I think of you, now I'm falling, I think of you

Cu surubu!

6 dec. 2007

Brainrotting!


alege viata. alege care iti este cursul firesc al ei. alege o familie, alege o cariera pentru care sa faci orice ca sa reusesti. alege cu atentie prietenii, oamenii care stau langa tine, cu care imparti bucurii si necazuri. alege o viata decent, fara riscuri, fara sa te dai peste cap la un moment dat. alege siguranta, nu risca niciodata. cime stie cum e mai bine? cine poate sa aiba reteta ideala. nu vreau sa dau sfaturi, toti stiu sa faca treaba asta. toti dau sfaturi insa cand sunt pusi in situatiile in care trebuie sa decida nu stiu ce sa faca. nu o sa scriu despre ce e bine si ce nu. unii au ales brainrotting . amy winehouse o arde grav pe genul asta. femeia e tare si chiar nu conteaza ca o arde asa. fiecare face ce il taie capul. nu zic ca mi-ar placea sa o ard pe genul baietilor din trainspotting insa nimeni nu poate judeca pe nimeni. toti le aveam pe ale noastre, toti avem pe creier pitici, tuturor ne lipsesc cateva tigle de pe casa. alege ce vrei, nimeni nu are dreptul sa te judece. suntem atat de mici incat nimeni nu decide care e normalitatea sau de ce e bine sa faci ceva si e rau sa faci altceva. generatia brainrotting traieste si chiar cred ca si ea are farmecul ei.

Azi vine mos nicolae!

5 dec. 2007


in noaptea de 5 spre 6 decembrie, un mos cu barba alba, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, vine pe la ferestre si dupa informatii numai de el stiute, pune in cizmulite diferite daruri: pentru copiii cuminti el are in desaga dulciuri, fructe si jucarii, iar pentru cei nazdravani, o multime de nuieluse. povestea asta o auzisem cand eram mic. imi placea maxim de mos nicolae asta. eram fan. omul venea, imi aducea inevitabil ce ii cerusem, toate erau regulamentare. dulciuri, jucarii. aia de pe la scoala prin clasa a doua s-au prins si la fel si eu cand am vazut ca mama imi punea cartea despre michael jackson in niste ghete. dar nu vroiam sa cred ca omul meu mos nico nu exista. imi placea. tineam la el. si chiar daca nu exista imi placea ideea. cand am crescut m-am cam sucarit ca nu mai venea. nu mai eram interesant pentru el. acum imi e dor de el, imi e dor de dulciurile de la el. imi e dor de copilarie, imi e dor de craciunul cu familia, imi e dor de brad, de coronita de advent pe care tata o punea pe pian. nimic nu mai e la fel. craciunul nu il mai simt asa. imi e dor de tata. fara el craciunul aproape ca nu mai exista.

Smiley cu Uzzi - "In lipsa mea"!

4 dec. 2007


foarte bine clipul. foarte tare si prezentarea de pe www.inlipsamea.ro

Despre prieteni!


am citit un studiu despre prieteni. studiul are sase puncte si comentariile mele sunt de prisos.

1. un prieten de-o viata. o astfel de persoana, pe care o cunoasteti de la varsta de 16 ani, va ajuta sa nu uitati intamplarile nebunesti prin care ati trecut. acesti prieteni va amintesc ca ati ramas aceeasi persoana de odinioara. in plus, cine v-a mai cunoscut familia la fel de bine pe masura ce v-ati maturizat?

2. un prieten nou. spre deosebire de cunostintele mai vechi, prietenii noi nu au prejudecati in ceea ce va priveste. prietenii noi au un mod mai proaspat de a gandi si de a fi. un alt avantaj este ca va pot ajuta sa intrati in alte cercuri de prieteni. acestia va pot ajuta daca vreti sa va schimbati jobul sau daca sunteti in cautarea unui partener de viata.

3. un prieten cu aceleasi pasiuni. activitati precum plimbatul, golful sau dansul sunt printre cele mai bune lucruri pe care le puteti face pentru sanatatea dv. fizica si psihica.

4. un prieten religios. persoanele care fac parte dintr-o comunitate sunt mai optimiste, arata studiile. cica aia care merg in mod regulat la biserica sau care fac meditatii au un risc cu 50 la suta mai mic de a muri decat celelalte persoane de aceeasi varsta si cu aceeasi stare de sanatate.

5. un prieten mai tanar. studiile au aratat ca aceia care au grija de alte persoane mai tinere cu zece ani sau chiar mai mult, care gatesc pentru altii sau care povestesc experientele lor de viata sunt mai fericiti. recomandarea este si mai eficienta pentru parintii ai caror copii pleaca de acasa.

6. un prieten cu aceleasi trairi. puteti sa treceti mai usor peste probleme daca aveti alaturi persoane care trec prin aceleasi situatii ca tine.

O lume nebuna, nebuna, nebuna!

3 dec. 2007


am plecat sambata de la job pe la 8 jumate si am facut foarte mult pana la universitate, nu e nimic nou pentru ca traficul in bucuresti este infernal. insa cand am ajuns la universitate am avut o surpriza de zile mari. rauri de oameni curgeau de la universitate spre unirii. veneau de la bradul de craciun de la unirea. am primit azi o poza cu ce a fost acolo. nu pot sa cred. peste 70.000 de bucuresteni s-au calcat in picioareca sa vada mega bradul de la unirea. oamenii astia chiar nu au nimic in cap? ce dracu s-a intamplat cu ei? au fost spalati pe creier? cum adica o tona de oameni sa mearga sa vada cum se aprinde un mutant de fier cu lumini? de ce sa te calci in picioare sa vezi mizeria aia? cu cat trebuie sa te bata foamea acasa ca sa pleci la unirea sa vezi bradul asta a lu' peste. cica la metrou la universitate si unirea se calcau oamenii in picioare sa intre. si mai tare e ca politia a anuntat ca 45 de copii s-au pierdut de parinti in multimea aia. adica oamenii au fost atat de fascinati incat au uitat ca niste copii, poate chiar copii lor au fost la un moment dat la unirea sa vada bradul si cand au ajuns acasa si-au dat seama ca pustii nu mai sunt cu ei. traim intr-o lume bolnava. intr-o lume in care un monstru de fier cu trei becuri scoate din casa 70.000 de oameni. un monstru care te face sa uiti de copilul tau, de sotie, de tot, e doar el si atat.

La multi ani sun!

30 nov. 2007


pe 28 a fost ziua omului meu sun. omul pe care il respect maxim, de la care am invatat o grama de lucruri. omul care a ramas asa cum il stiu si pe care timpul nu l-a poluat la cap. e omul pe care il stiu din liceu, omul cu care am invatat cum e sa o arzi prin cluburi, cum sa te imbraci cu stil fara sa epatezi, omul de la care am invatat sa fiu modest, omul de la care am intavat cat conteaza sa ai multe parfumuri bune, omul cu care poti sa discuti orice, omul care desi citeste de 100 de ori mai mult decat mine nu ma pune la punct si discutam de la acelasi nivel pe orice tema. este omul meu numarul unu. nu pot sa uit sahul virtual din taxiuri. discutiile despre implicarea lui gregorian bivolaru in moarte lui mihai erbasu. unghiile lasate pe geam la vila lui de lux. omul mort cu vata in urechi care speria paparudele alea. sau cum asteptai tu autobuzul in pielea goala la mine in dulap cu un bilet compostat in mana in timp ce eu o salvam pe alba ca zapada. celebrele seri pline ochi de cultura cu pahty si hector, usur sumer si alti celebrti oameni care au produs revolutii culturale in iran. plimbari mici si dese cu masini decapotate, vopsite in toate culorile care urmau sa fie aruncate in mare. table si zaruri pe masa dj-ilor de la kristal imbibat cu mult solitaire si sute de mililitri de whiskey. prizat pe genunchi in taxi, povesti cu jucatori celebri care intrau la cireasa pe horn, povesti de dragoste in curte la rusu si concursuri de hamac viteza. omule esti incredibil, nu pentru ca esti omul meu ci pentru tot ceea ce facem cand ne vedem. p.s. filmul pe care l-am bagat mai sus este la rugamintea stricta a omului meu sun

Ziua nationala a paradelor!

29 nov. 2007


in fiecare an meapene face o solicitare la primarie pentru deja celebra parada de unu decembrie. parada e aprobata de primarie, traficul e deviat, aproape un mig trece pe deasupra pe magheru, niste amarati de soldati isi pun hainele noi, bat pas de defilare, vin basesti si iliesti, un tab vechi proapsat vopsit si aia e. nimeni nu isi doreste treaba asta dar inevitabil avem parte de ea. pentru comunistii astia care ne conduc treaba asta cu parada de unu decemrie suna asa: pentru ziua nationala a româniei armata pregateste, ca in fiecare an, o parada militara la arcul de triumf din capitala. momentul trebuie sa fie perfect, asa ca repetitiile au inceput deja. la parada militara vor participa peste 800 de militari ai fortelor terestre, aeriene si navale, dar si militari din cadrul ministerului administratiei si internelor, jandarmeriei si inspectoratului pentru situatii de urgenta. va defila, de asemenea, si brigada antitero a sri. un moment deosebit al paradei il va constitui defilarea echipamentelor de tehnica militara. de 1 decembrie, cerul capitalei va fi survolat de elicoptere iar 330 socat, avioane mig 21 lancer, dar si avioane scoala iar 99 soimi". rahat cu gat.

EXCLUSIV! "Mainile" - un film incredibil!

28 nov. 2007

Nu am votat!

27 nov. 2007


nu am fost la vot. nu ma mai uit la stiri despe politica, nu mai vreau sa vad jiji si basesti. Imi este lehamite. e o atitudine poate nedemocratica, poate anormala. dar asa am simtit. mi se cam rupe de fenomenul politic. de ce naiba sa votez? dincolo de dreptul oferit de sistemul democratic, sau, in opinia unora mai zelosi, de responsabilitatea civica in calitate de cetatean, de ce as vota? de ce minutele mele de acasa pana la vot sa fie irosite, nu mai am timp sa ies din casa sa votez. nu mai vreau sa am spiritul asta civic atat de dezvoltat. poate sunt un obosit de tanar, poate politica asta a la dambovita ma lasa rece, poate nu vrea sa mai pun stampila pe ceva, am mana luxata de la tristii astia. merg sa votez oameni in parlamente care isi bat joc apoi de votul meu? si ce daca iesea jiji parlamentar european, oricum e o utopie, cineva acolo sus si aici nu ma refer la omul cel mai de sus, nu ar lasa sa se intample asta. ce sa votez, unii care nu respecta nici o lege, oameni care nu au cum sa fie exemple pentru nimeni, parlamentari care voteaza cu trei maini, al carui copil merge cu 300 pe magheru si pentru care culoarea rosie nu a fost inventata, poate de aia nu sta la stop, politicieni pe care ii vezi prin revistele de scandal si care etaleaza opulenta. nu mai vreau sa aleg oameni care sa-si voteze un cod penal asa cum au votat ultima oara? sa votez unul pe care il pasioneaza schimbarea de borduri o data la doua luni sau unul care de 17 ani doar latra fara sa faca nimic. nici nu stiu ce sa votez. pecere, pevece... mi s-a luat de tariceni infipti, iliesti comunisti, care vorbesc ore intregi si nu spun nimic sau paranoici gen gig sau vadim. de ce sa votez? sa sustin bataia asta de joc? mi s-a luat. poate daca majoritatea asta tacuta da un vot de blam politicienilor se simt si ei. ca deja a inceput sa puta.

Exista nervi!

26 nov. 2007


lumea se cearta tot mai des. exista ceva in aer. din cauza stresului sau din alte motive lumea se tot cearta. din ce in ce mai des aud ca doi prieteni ai mei s-au certat. motivele sunt sau nu intemeiate, asta doar ei stiu, insa cearta exista. chirila si raicu au facut si ei acelasi lucru recent. pe undeva pe langa tvr. unii au vazut, presa a scris. unii au zis ca s-au lovit cu masinile dupa o urmarire de toti banii. chirila a trimis o scrisoare presei pe care o redau in totalitate mai jos. comentariile sunt permise, insa doar atat. „doresc sa cer iertare opiniei publice pentru ca nu am informat-o in legatura cu stadiul echilibrului sufletesc in care ma aflam la 21.11.2007, data izbucnirii conflictului dintre mine si iubita mea, pe calea dorobanti. de asemenea, doresc sa cer iertare cititorilor agresati de acest conflict cu iz de "telenovela" si, in acelasi timp, ziaristilor care au fost obligati sa-si mute atentia de la alte subiecte pentru a reflecta in mod obiectiv si fara exagerare un blocaj in trafic si un act de agresiune. doresc, totodata, sa cer iertare cetatenilor pentru ca eu si iubita mea am trecut printr-un moment dificil, care a degenerat intr-un asemenea conflict. doresc sa-mi cer iertare pentru ca nu am putut sa astept si sa consum acest conflict intr-o periferie a orasului bucuresti, departe de ochii cetatenilor indignati, care au fost nevoiti sa-si intrerupa activitatea sau drumul. doresc sa cer scuze politiei pentru ca nu m-am autosesizat si nu m-am predat imediat ce am realizat distrugerea autoturismului iubitei mele. doresc sa ii reprosez iubitei mele ca nu a sesizat ea imediat autoritatile in legatura cu agresiunea la care a fost supusa. probabil ca nu a facut asta din cauza abilitatii mele de a nu lasa urme, lucru care ingreuneaza constatarea agresiunii. doresc sa multumesc atât companiei bmw, pentru ca a fabricat o masina care a reusit sa se redreseze imediat dupa impact, fara nicio urma de zgârietura, cât si companiei volvo, pentru ca a creat un automobil care loveste fara sa lase urme. doresc inca o data sa-mi cer iertare pentru ca am sentimente si stari care, in mod inuman si nemaintâlnit, mi-au scapat de sub control si, de asemenea, imi cer iertare pentru ca m-am indragostit de o persoana publica. pentru toate cele de mai sus si multe altele, doresc sa-mi exprim regretul. doresc sa cer iertare paparazzilor pentru ca la ora incidentului eram nervos sau aveam lacrimi in ochi si nu am reusit sa zambesc la poze. sunt insa convins ca opinia publica va intelege ca in spatele acestui incident sunt niste resorturi pe care nici macar protagonistii nu le-au putut gestiona si ni se va mai acorda o sansa. in ceea ce ma priveste, imi exprim regretul pentru faptul ca nu am reusit sa negociez cu statutul de persoana publica. dupa cum vedeti, exista uscaturi si aici, in romania, nu numai printre românii din italia. nu in ultimul rand, doresc sa multumesc evz pentru relatarea obiectiva si fara patima a acestui inicident conjugal si pentru incercarea laudabila in plan moral si civic de a-i indica iubitei mele solutiile juridice la care ar trebui sa apeleze. voi intelege in continuare ca opinia publica, cititorii, sa taxeze virulent, in spiritul agorei, aceasta scapare sentimentala impardonabila dintre doi oameni publici, pentru ca toti sa ne insusim invatamintele morale ce se impun. acest articol nu este un pamflet. el nu are caracter sfidator sau ironic si nu este rodul unei atitudini arogante. este insa unica replica posibila in contextul unui asemenea jurnalism. in final, as vrea sa ii cer iertare iubitei mele fiindca nu am apucat sa ii cer iertare pentru situatia creata, prea ocupat fiind cu a cere iertare celorlalti factori implicati in acest incident.”

Cheloo cu par!

23 nov. 2007


un barbat din india a fost batut de logodnica si de parintii acesteia, dupa ce s-a aflat ca este chel si poarta o peruca. pentru aceasta „inselatorie”, prabir das, din regiunea assam, a fost deposedat nu numai de peruca, dar si de bunurile sale. barbatul a povestit politiei cum logodnica i-a smuls peruca din cap, iar apoi a inceput sa-l bata si sa abuzeze de el. cei care aveau sa-i devina socri au participat la randul lor la ciomageala, rupandu-i peruca si deposedandu-l de portofel, telefon mobil, motocicleta si carnet de conducere, drept „pedeapsa” pentru faptul cã i-a pacalit. nunta fusese programata pentru data de 12 decembrie, insa, evident, dupa ultimele evenimente, ea nu va mai avea loc.

Secta lu' peste prajit!

22 nov. 2007


la 640 de kilometri de moscova, în regiunea penza, se desfasoara de cateva zile drama a 29 de persoane, printre care si copii, aflati sub influenta unui inginer autointitulat profet, care i-a convins ca se apropie sfarsitul lumii. membrii cultului infiintat de catre fostul inginer piotr kuznetov, adevarata biserica ortodoxa rusa, s-au baricadat la sfatul acestuia intr-o pestera si ameninta sa se arunce in aer daca autoritatile incearca sa ii scoata afara din ascunzatoarea unde, spun ei, vor astepta sa treaca apocalipsa, „programata” de liderul lor pentru luna mai. liderul lui peste nu i-a insotit in aceasta încercare, pe motiv că „ii asteapta pe ceilalti credinciosi”. oamenii au facut provizii de 400 de litri de benzina cu care sa se arunce in aer daca ii trece cuiva prin minte sa incerce sa le tulbure experienta mistica. in timp ce membrii sectei cer sa fie lasati in pace, kuznetov a fost pus sub acuzare pentru infiintarea unei organizatii religioase asociata cu violenta si este in prezent expertizat psihologic. „am primit instructiuni divine sa ne mutam in doua pesteri. oamenii din sat creau prea multe probleme, se îmbatau si se bateau constant. asa ca am decis sa plecam” a povestit kuznetov, explicand ca el doar a ramas putin in urma „turmei” sale. nu a explicat deocamdata de ce membrii sectei nu au voie sa urmareasca televizorul sau radioul si de ce unii sustin ca i-a obligat sa-si vanda apartamentele si sa ii dea lui sumele rezultate.

Amy viseaza... viseaza, viseaza!

21 nov. 2007


e un film in care amy winehouse prizeaza de pe scena. amy ascunde droguri in extensiile de par despre care a spus ca sunt facute in romania. filmuletul a fost realizat in timpul unui concert sustinut de artista la zurich. la un moment dat, winehouse ramane imobila timp de cateva zeci de secunde, in timp ce colegii care faceau backing vocal si instrumentistii s-au agitat pe scena pentru a da impresia de concert. cantareata a parut apoi ca scoate ceva din coc, il ascunde cu maneca rochiei, dupa care il trece repede pe sub nas. incidentul a dat nastere la noi speculatii privind dependenta de droguri a artistei. femeia trage si canta de mori. restul e visare.

Strudelul lui Rocco!

20 nov. 2007


patroana unei cofetarii din italia a fost amendata dupa ce a pus in vanzare delicatese din ciocolata modelate dupa cel mai de pret organ al unui cunoscut actor de filme porno. penisul lui rocco siffredi devenise, in doar cateva zile, cea mai solicitata comanda pe care clientele o faceau in cofetarie.politia din bologna a amendat-o cu 210 euro pe o doamna de 40 de ani pentru promovarea indecentei. in plus, proprietara cofetariei a fost obligata sa topeasca toate piesele din ciocolata care imitau penisul „marelui” actor de filme pentru adulţi rocco siffredi. autoritatile au precizat ca au primit numeroase plangeri din partea unor parinti care au trecut cu copiii pe langa vitrinele cofetariei.

Nascuti vulgari!

19 nov. 2007


suntem prea tristi. prea tristi sa ne numim europeni. nu vreau sa cred ca inca nu avem fata de europa insa sunt sigur ca mai avem mult de mancat pana sa ajungeam acolo unde ne tot batem cu pumnul in piept ca suntem deja. omul primitiv traieste inca in romania, se hraneste de la market, cumpara din mall, merge in weekend la munte, isi face vacantele la nisipurile de aur la bulgari, pleaca cu ladita de rosii vara la mare ca sa faca economii, crede ca le stie pe toate, arunca sticla de doi litri de cola pe geamul masinii si le da la copii sa manance duminica de la mec. o gasca de astfel de oameni, imbracati de la occident dar cu mentalitati bine impamantenite de la fred si barney s-au dus in bulgaria la meciul nationalei ca sa isi mai arate inca o data, daca mai era nevoie ca sunt huligani internationali cu acte in regula. cu aspiratii europene doar pe hartie, cu buletin de cetatean spalat dar cu ispravile stiute deja de la inceput. bataie intre romani, revolta fata de presa, pumni in gura la ziaristii romani, cauciucuri taiate, arestati, sange, amenzi, procese, spitale. astia suntem, asta e realitatea care ne inconjoara, suntem inca foarte mici, avem minti inguste si inca nu meritam sa intram printre cei care sunt civilizati pana in maduva oaselor. oamenii se bat pe stadionael din romania fara sa stie de ce, doar pentru ca unii au fobie la o anumita culoare, sau pentru ca echipamentul de joc difera unu pic. razboiul din tribune, surd si fara rezultate am reusit sa il mutam in alta tara, culmea intr-o tara despre care sustin sus si tare ca ne este inferioara in multe aspecte. am ajuns la stadiul in care la un meci al nationalei in bulgaria suporterii stelisti sa fie separati de cei dinamovisti. turmele mioritice de superteri au intrat in europa prin bataile de la sofia. pentru ei bruxelles ramane un oras care poarta numele unui soi de varza. „mamaligari”, „castraveti”, declaratii in presa un razboi care parea sa fie intre doua natii care impreuna fac cat tibia germaniei s-a transformat intr-un razboi intre noi si noi. Intre fanii unei echipe si doua, trei echipe de ziarosti romani. am aratat ca suntem niste huligani prosti, niste amatori si in ale huliganismului, niste mici. nu vreau sa trag concluzii, nu vreau sa spun cine trebuie sa puna piciorul in prag, nu vreau sa ma leg de clasa politica sau de faptul ca nu exista o legislatia care sa taie din fasa orice pornire barbara, vreau sa spun ca imi e lehamite. ma apuca o grava sila si nu stiu cand cineva o sa puna piciorul in prag, sau daca numai dupa ce moare cineva pe stadioane trebuie sa luam masuri.

Doi tineri din Verona, via Oradea!

16 nov. 2007


„romanii sunt pusi la zid in italia”, „un tigan a omorat o italianca”, „mutu injurat pe olimpico din roma”, „mailat strica imaginea romanilor in europa”, „desertul lui cioroianu”. culmea ironiei, am citit azi o stire foarte tare. un italian din verona a fost prins furand cd-uri dintr-un hypermarket din oradea. omul a fost filmat pe camerele de supraveghere si le-a zis politistilor care l-au prins ca a furat niste cd-uri cu manele pentru iubita lui romanca si i se pare normal ca atata vreme cat romanii fura in italia sa fie si invers. un schimb de experiente romano-italian din care nu se supara nimeni. pana la urma explicatia e logica, omul era stresat de prietena lui care vroia un cadou frumos, poate nu avea bani si nu vroia sa nu o supere si a bagat mana la raft.

Strazi cu miros de scortisoara!

15 nov. 2007


civilizatie, cultura, cladiri superbe, palate mari si foarte spectaculoase, catedrale, bulevarde superbe, aer boem, totul e foarte chill, fete zambitoare, lipsite de griji, miros frumos, strazi cu piatra cubica, magazine mici, cochete si multa, multa dragoste. desi am fost a doua oara acum a fost altfel. este splendid sa descoperi un oras asa frumos la pas. sa il „atingi” cu propriile picioare, sa te bucuri de fiecare metru de asfalt, fiecare straduta noua, fiecare restaurant sau cafenea. ieseam din hotel treceam printr-un gang superb, plin de magazine, ateliere si mini cafenele si ieseam pe mariahilferstrasse, celebrul bulevard al shoppingului pe care l-am batut in lung si in lat in fiecare zi fara sa mi se para prea mult si fara sa ma plistisesc pentru ca intram chiar de doua ori in acelasi magazin. pe mariahilferstrasse vezi asiatici curiosi si vienezii care-si plimba linistiti cainii. totul este foarte chill, am avut impresia la un moment dat ca viena este intr-o pauza care nu se mai termina niciodata. totul este un spectacolul pitoresc si extrem de linistit, un muzeu in aer liber sau ca un rai al gurmanzilor. tot felul de mirosuri imbietoare iti intra in nas si parca ai pofta sa mananci orice. viena iti da senzatia ca nu trebuie sa ratezi nici un centimentru, trebuie bifat totul. chiar daca nu ma impresioneaza foarte mult in general cladirile, viena nu are cum sa te lase indiferent. palate superbe, multa verdeata si un aer rarefiat de sange albastru. viena e ca o prajitura care se cere mancata numai in doi si asa am si simtit-o.

On s'embrasse!

9 nov. 2007

une jeune fille entre dans un bar pour préparer l'audition qu'elle doit passer dans dix minutes. ayant du mal à retenir son texte, elle aborde un homme tranquille et lui demande de l'aider. il commence à la faire répéter...

Originile hip hop, episodul 1!

8 nov. 2007

ascultam hip hop romanesc cand eram mic. era foarte tare sa asculti mafia, parazitii sau racla. acum am gasit pe net un film cu ei la inceput. dupa ce vezi filmul cuvintele sunt de prisos.

Un pitic atat de mic!

7 nov. 2007


ma gandeam intr-o zi de unde transcede piticul, cum a aparut el in curtile oamenilor si de ce a murit americanul exact cand trebuia sa ridice frumusetea aia de armata de pitici de gradina. piticul transcende spatiul si timpul prin mana omului, pentru ca este aproape de inima lui. Piticul a trecut demult de la moda la permanentizare, pentru ca reprezinta o materializare a unei parti din ce avem mai frumos. un pitic dragalas isi poate gasi loc in gradina barbatului, fara ca acesta sa fie acuzat de inclinatii homosexuale sau ca amicii rautaciosi sa-i arunce in fata expresii ca "latura feminina". totusi exista si reguli, un barbat nu se poate uita cu simpatie si caldura la creatura decat atunci cand este singur. femeile si-au dorit mereu pitici pe langa casa. tin loc de copiii plecati la scoala, la bucuresti sa invarta banu’, la "mititica". ba chiar un pitic mai aratos, privit mijit, poate tine loc de amantul pe care nu l-au avut niciodata. si pentru ei, si pentru ele, piticul e o cale spre un taram fantastic, mai incitant de mistic decat mersul la biserica sau raspunsul la intrebarea "io cum am ajuns acasa aseara, femeie?". piticul, daca nu te sperie din prima, e un prieten. despre copii ce sa mai spui?! o tranta in gradina, o tinta pentru prastie si nenumarate pozitii in care pot sa-i aseze, in special atunci cand exista si o alba-ca-zapada, dar nu aia pe care o astepta sun la mine in dulap cu biletul compostat in dinti. din toate aceste considerente, exista oameni care considera piticii ca fiind exploatati. mai noi cica si in franta s-a constituit frontul de eliberare a piticilor de gradina, a carui indeletnicire este sa le fure oamenilor podoabele din gradina. nu se cunosc date despre destinatia finala a acestora, probabil ca sunt dusi in hoteluri de lux si li se indeplinesc toate dorintele. eu, daca as fi pitic de gradina as vrea sa ajung in curtea lui marian ralea sa invat toate giumbuslucurile si ghidusiile de la rege. si as avea sa ii spun si o poezioara: uite cinci pitici , cu barbi de bunici, cum joaca popici, vin si cinci furnici. dar dintre urzici, vine un arici, plin de ace mici; ce fac ei aici? fug cei cinci pitici, vai, ce mai voinici, cinel si glumici cad in apa plici.

Curcubeu!

6 nov. 2007


ma gandeam aseara, intins in pat, care acum pare din ce in ce mai mare in momentele in care nu e ea, la ceea ce simt in momentul de fata, pare ca este un simplu cliseu, in realitate nu e deloc asa. am ajuns sa am langa mine femeia pe care o asteptam intotdeauna, femeia plina de stil, tandra, dulce, in bratele careia sa imi ingrop finalul unui zile pline, femeia langa care iti doresti sa traiesti fiecare secunda la maxim, sa uiti ca poate la munca ai avut o zi grea, sa uiti de probleme si sa iti dai seama ca in sfarsit langa tine a venit ea cu litere mari. cu ceva timp in urma faceam un juramant cu mine prin care spuneam ca trebuie sa fac tot ca ea sa intre si sa ramana definitiv in viata mea. „mi-am dat seama ca imi transmiti o energie de care nu m-am bucurat de multa vreme. simt mai mult ca niciodata ca nu am cum sa te ratez si ca orice pas gresit pe care il fac este numai din vina mea. langa tine simt sensibilitatea pe care o simteam numai in preajma persoanei dragi mie nascute ca si tine la jumatea lui martie. chiar daca crezi ca nu ai cum sa stai langa tine in varianta masculina o sa fac tot ce pot sa iti arat ca nu o sa regreti nimic, vorba prietenului nostru comun robbie. esti ceea ce imi doresc de multa vreme. combinatia perfecta intre copilul rasfatat si femeia care musteste de feminitate pana in ultima celula a corpului. esti sensibila, vulnerabila si in acelasi timp doritoare sa te aduca cineva cu picioarele pe pamant de pe norisorul pe care iti place sa te mai urci uneori. nu ma surprinde nimic, pentru ca stiu foarte bine cum esti tu, am avut pe cineva care m-a pregatit inainte sa te cunosc. mi-a spus cum sa ma port cu tine daca te intalnesc, mi-a spus ce ti-ar placea sa auzi si o sa ma straduiesc sa nu il dezamagesc. nu e o simpla conicidenta ca te-am intalnit. si nu m-as ierta niciodata daca nu o sa fac tot posibilul sa stai in preajma mea cat mai mult timp”. atat. e ea si nimic mai mult. si cel mai important este ca respiram amandoi impreuna, restul e tacere.

Ganduri despre ganduri!

5 nov. 2007


ce e important in viata e sa nu te gandesti prea mult la ce e important in viata. ci s-o traiesti, fara sa suferi ca esti neimportant. parintii mor sa se mandreasca cu odraslele lor. chiar daca ei, l-a randul lor, n-au fost mandria parintilor. exista oameni care in fiecare situatie in care se afla,vor mult mai mult decat ce se intampla.ei se numesc artisti. voi fi ingrozitor de deprimat daca am sa descopar intr-o zi ca am fost cinstit si bun,din lipsa de altceva. majoritatea oamenilor care dau sfaturi bune nu fac ce sfatuiesc ei pe altii. care sa fie motivul? unii experimenteaza, unii sunt ipocriti de clasa si unii o fac fara sa gandeasca. oamenii sinceri si corecti nu dau sfaturi. tac si ajuta cu fapte. Se zice ca banii nu aduc fericire. fericirea sigur nu o aduc insa fara ei e groaznic, banii intretit fericirea. asa e mult mai corect. cateodata cred ca multe din necazurile mele se datoreaza prostiei mele. insa daca nu m-as crede asa de destept as avea mult mai multe necazuri. viata e plina de secrete. daca le aflii,te crezi intelept.daca le intelegi devii intelept.daca le aplici,devii un intelept bogat. si eu, aici cu ghitara si cu palaria ,cant aceasta balada folk si nu m-am cacat de trei zile.de foame.

Biloxi si ochii ei magici!

1 nov. 2007


am fost aseara la biloxi blues. sper ruisinea mea nu vazuse piesa. vazusem celalalt neil simon, a fost odata în brooklyn care mi-a placut maxim. aproape aceeasi reteta, tudor in rol negativ, secundar si nu prea, paulica foarte bine ca de obicei, impecabil, imi place maxim de el, iarina regia in plus cu bogdan intr-un rol senzational, arnold epstein, pana si numele e senzational pentru un tip slabanog ca bogdan. imi place simon pentru ca scrie simplu, frumos, curat, construieste personaje bine conturate, care explodeaza la un moment dat de emotie si chiar daca pare o comedioara simpla lasa foarta multe intrebari in urma. iarina are un merit deosebit, a pus pe scena „oamenii” ei care deja au confirmat in brooklyn si au rupt in chirita. cand l-am vazut pe bogdan si pe paul gandul m-a dus imediat la tata. erau pustii care imparteau la chirita cabina cu tata, oamenii care il sorbeau din ochi si pe chipul carora se vedea bucuria cand dadeau mana cu simi si faceau glume cu el. biloxi este povestea unor soldati americani in ultimul an al celui de-al doilea razboi mondial. eugene morris jerome se inroleaza in armata si e trimis la unitatea militara din biloxi. prima plecare de langa familie, plina de parfumul tineretii, naivitatea varstei, intalnirea cu colegii, glumele infantile inerente varstei, prima femeie, duritatea vietii din armata, toate vazute cu sensibilitate. pustii joaca teribil de bine, au o sensibilitate care se vede in ochii lor, o forta care vine tocmai din tinerea lor si din dorinta imensa de a calca pe parchetul unei scene pe care au calcat multi „grei”. situatiile sunt foarte credibile, naturale, pentru cine a trecut prin armata dar si pentru cine nu stie cu ce se mananca treaba asta sunt foarte usor de inteles. cu toate astea mesajul este unul foarte serios alternat cu momente de umor. depistezi tot felul de nuante, tipuri, tipologii, caractere. nimic nu e fortat. chiar ma gandeam daca exista peronaje bune sau rele, chiar si chirila pare un personaj negativ insa in esenta pana la finalul piesei nu e chiar asa. durul si severul toomey este umanizat prin idealul lui de a indeplini datoria militara. el este un idealist, crede ca face bine si in asta nu vad nimic rau, crede cu tarie in idealul soldatului perfect iar soldatul perfect are menirea de a face multe sacrificii ca sa ajunga pana la urma perfect. biloxi mi-a bucurat sufletul. bucuria maxima a venit insa din frumusetea ochilor ei luminosi in care se oglindea perfect scena si din fata ei luminoasa care ma inspira incredibil de tare.

Cu tine!

31 oct. 2007


am vrut sa scriu ceva azi insa m-am gandit mai bine si am lipit niste versuri care imi plac maxim. toate exprima la fel de bine ce simt acum si vama, taxi si directia le-au pus pe hartie mai bine decat as putea sa o fac eu in acest moment. „cu tine vreau s-alerg, cu tine vreau sa rad, cu tine vreau sa tac, cu tine vreau sa plang, cu tine vreau sa sper, cu tine vreau sa iert, cu tine vreau, cu tine vreau sa rad, cu tine vreau sa tac, cu tine vreau sa plang, cu tine vreau sa sper, cu tine vreau sa iert, cu tine vreau sa pierd, cu tine vreau sa mor, cu tine vreau tot”, „fericire e cand ti-amintesti cat de fericit esti cand iubesti, fericire-i cand dormi tu la ea, chiar pe canapea...”cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat. cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat, cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit, cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat, cauta-ma tu...si daca e asa si cred ca e asa, inseamna ca pan' acum, jumatatea mea, am trait pe jumatate, am visat pe jumatate si am pierdut o jumatate din viata fara sa-mi dau seama”, „inchid ochii si te vad, te vad si cu ei deschisi si nu prea am cum, n-am cum sa te fac sa intelegi, tot ce simt pentru tine. inchid ochii si te vad, te vad si cu ei deschisi si nu prea am cum, nu prea am ce sa fac, sa spun, nebunia furtunii e in mine”, „am nevoie de tine cand ma trezesc am nevoie de tine sa pot sa visez”, „dar daca ai putea gasi o cale sa ma poti iubi de te-as putea opri cu nimeni nu te-as inlocui”, „noaptea esti doar a mea cu tine vreau sa pot afla ce-i dragostea.. noaptea esti doar a mea cand cerul ating simt ca pot zbura in noaptea mea”, „tu ma chemi eu apar nu ma lasi sa stiu de mine macar ma transformi intr-o clipa doar tu ma prefaci si mi-e dor cu tine sa zbor, ma atragi ma avant ma indrept acum spre necunoscut si imi place sa fiu unde nicicand n-am fost in trecut...sunt al tau esti a mea nu ma pot gandi la altcineva doar cu tine plutesc si nu cred ca mai vrau sa cobor”

Ziua lu' Razvi!

30 oct. 2007


treizeci octombrie, ziua omului meu razvi. unul dintre cei mai de baza oameni ai lui otrava. omul de care mi-a placut din secunda doi in care l-am vazut. era undeva, cred ca la city cafe, pe la unirea, acum cam trei ani. micut, super simpatic, haios, carismatic, omul cu care imi place sa fac caterinca si pe care il simt foarte aproape de mine. asa cum spune el de fiecare data suntem echipa ideala el, cozac si cu mine, ochelaristii care o ard massive cand sunt impreuna. echipa de soc. imi place stilul lui, super slow, mereu linistit, calm, imi place cum o arde pe genul business cu gentuta sisley pe umar si camasuta alba. razvan este omul care a organizat cea mai tare excursie din viata mea. omul care a legat patru orase, doua tari superbe in vara asta. nu am cum sa uit cum era el ghidul nostru pe unde mergeam si cum urca scarile alea mici la vatican unde era loc doar pentru un om in miniatura ca el. de fiecare data dornic sa afle tot ce e mai nou. si acum am in minte imaginea incredibila de la roma cand am iesit de la metrou si am vazut coloseumul in toata splendoarea lui in fata ochilor. cum o ardeam noi in piata spania sau cum faceam tranzactii cu flori in campo di fiori. despre razvan de fiecare data cand vorbesc am un zambet pe buze. cum ne-am uitat si comentam tipele din metrou, sau cum ne bucuram inainte sa facem o poza prin marsilia pentru un haifaiv de cinci stele. cum radea de fiecare data imediat dupa ce faceam o poza, el o vedea si imi spunea super entuziasmat „dane sa mor asta e forta, o sa fac senzatie cu poza asta”. imi place maxim de el cand povesteste ca nu stia de ce naiba era asa faiomoasa monalisa sau cum se uita pierdut cand cozac il certa la venezia ca a incercat sa toarne vin peste vin. „gata mai mozo, am mai aflat ceva, vezi de ce imi place cu tine, ca mai invat si eu cate ceva”. imi place ca vorbeste cu ironie despre el si ca nu il deranjeaza daca fac caterinca de pitici. are un super farmec chiar cand ne scotea din sarite cand se trezea si mergeam la masa si cel putin o ora ii lua sa se dezmeticeasca. imi place ca pot sa discut orice cu el, ca de fiecare data vrea sa „organizam ceva frumos” si ca se vede bucuria pe fata lui cand ne vedem si o ardem pe genul linistiti prin planters sau la mare. ma distreaza maxim cum vorbeste la telefon cu clientele lui si cum facea el ce facea si mergeam sa vizitam tot felul de lucruri pe la roma de plecam dimineata si ne intorceam seara la hotel. forta sunt amintirile cu receptionerul din marsilia, taximetristul din roma, jimmy si alte ciori culese de cozac, cersetorii de la planters, renato si tot felul de creaturi. ma gandeam intr-o zi ce e mai important in viata si fara sa exagerez amintirile frumoase sunt pe primul loc. faptul ca desi ne-am intors de mai bine de doua luni din vacanta inca mai povestim cate o balarie din vacanta de vis din vara. la multi ani omul meu razvan. si asteptam sa primim pe e-mail un program frumos de revelion.

Suflet drag!

29 oct. 2007


uneori visez cu ochii deschisi. uneori iti doresti ceva enorm de mult si nu se intampla asa cum vrei. uneori te superi ca desi vrei sa faci ceva bine nu iese tocmai asa cum ai vrut. neori visezi asa frumos si nu vrei sa te trezesti. uneori realitatea este mai frumoasa decat un vis. uneori cand pur si simplu nu te astepti primesti o veste buna. uneori cand esti epuizat psihic primesti un semn ca „mecanismul” inca mai merge la intensitatea la care vrei tu. uneori viata iti da cadouri la care nu te astepti, sperante implinite, lucruri care se transforma in realitate. uneori insa nu te astepti sa iasa bine si esti surprins ca este mai bine decat ai vrut sa fie. uneori ai parte de lucruri pe care ai impresia ca nu le poti duce pana la capat. insa niciodata nu poti sa primesti mai mult decat poti sa duci. uneori primesti ceea ce meriti sau poate si mai mult. insa cu atat mai frumos este cand exact cand nu te astepti primesti ceea ce ti-ai dorit poate o viata intreaga. asa ma simt acum. si asa m-am simtit cand dupa un moment trist din viata mea, cel mai trist am primit un job intr-un loc in care nici in cele mai frumose vise nu credeam ca o sa mi se intample. acum am primit din nou cel mai frumos frumos lucru. de data asta pentru suflet iar senzatia este infiorator de frumoasa. emotii in stomac, vise, liniste, senzatii pe care nu le-am simtit niciodata si cine ma cunoaste stie ca asa e. tu esti „vinovata” pentru tot si iti multumesc ca existi. suflet drag.

Gascanul a stins lumina!

26 oct. 2007



doi sase octombrie, doi zero zero sapte, ora sapte si douazeci, spitalul judetean pitesti, dobrin a murit, o minge, un trening, o pereche de ghete cu crampoane, mult fum, un talent incredibil, multe povesti frumoase, o singura echipa la care a jucat, doua culori, pasiune multa. nu l-am vazut jucand, am vazut imagini cu el dar nu pot sa zic ca l-am vazut in momentele lui de glorie. despre dobrin se spune ca dribla la fel ca pele si maradona asta spune tot. se duc toti, incet, incet, fara sa intrebe pe nimeni. vorba holografilor stiu, un copil se naste acum. da, stiu, un batran isi ia ramas bun. eu, i-am spus vremii sa stea in loc. amintirea mea vreau sa fie-a ta. vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi. nimeni nu va sti, nimeni nu va sti oare cand va fi.

Nu imi plac!

25 oct. 2007


nu-mi plac reclamele la detergenti, sosetele, pantofii de orice culoare, frigul, femeile care dispretuiesc viata de familie, oamenii care nu iubesc animalele, florin calinescu, barbatii care umbla cu maieu sau care inca folosesc acqua di gio, oamenii care miros a transpiratie, sa ma bata cineva la pro evolution soccer, oamenii care arunca hartii pe jos sau scuipa, berea, oamenii care se imbraca in trening cand ies in oras, parvenitii, stirile de la ora cinci, oamenii care isi fac concediul la paralia caterini sau la nisipurile de aur, cartofii, baietii care fluiera pe strada sau agata fete prin orice metode, sporturile de contact, femeile supermachiate si cu buricul gol care umbla pe la doua jumate duminica in mall, musafirii care nu suna inainte de a trece pe la tine, dacia logan, timisorenii aroganti, filmele lui sergiu nicolaescu, taranii veniti la oras, functionarii cu costum gri, femeile de la ghiseul postei, tiganii care pocnesc din degete cand asculta manele, copiii obraznici care isi injura parintii, dan voiculescu, laura andresan, femeile care intorc capul dupa masini scumpe, cersetorii de la paris, amicii care se dau la iubita ta, prietenii care iti dau la gioale, filmele americane despre care toata lumea vorbeste si ale caror bugete sunt de sute de mii de dolari, pustii care chiulesc de la sport sau au scutiri, taranii care pleaca din romania si care uita limba, romancele care umbla cu pensionari vorbitori de alta limba in afara de romana, vamaiotii care nu se spala, administratorii de bloc care lasa tot felul de mesaje dubioase pe scara sau in lift, vecina de la parter care tot timpul deschide usa exact cand urci tu, pustii care se uita la wrestling, sporturile americane care ma plictisesc teribil, oamenii care fac greseli mari de gramatica, mircea radu, glumele de pe messenger, e-mail-urile „haioase” trimise de la unul la altul, ziarul libertatea, tricourile fubu cu 05, sobolanii, valentines day....

Sunt bine, doamna, bine!

24 oct. 2007


am avut o revelatie azi. am ascultat live-ul asta de la placebo “where is my mind” piesa the pixies si mi-am revenit. vreau sa ma impac cu toti cei cu care m-am certat. m-am incarcat instant de energie pozitiva si nimic negativ nu mai conteaza. scrisesem ceva trist pe blog despre ce simteam insa mi-am dat seama ca nu sunt chiar pe treaba mea. nu am de ce sa ma lamentez sau cum cinci cuvinte legate care vin de unde trebuie pot sa schimbe radical starea in care esti. dupa ce ieri am avut o zi in care m-am simtit groaznic azi dimineata am ascultat live-ul asta, am inchis ochii si am vazut un film care imi trecea prin fata ochilor. toate momentele frumoase din ultima vreme, extrem de recente alternate cu momente frumoase de cand eram mic, foarte mic. m-a incarcat maxim de energie. eram blegit, posomorat, sucarit pe vremea asta dubioasa care imi da dureri de spate groaznice. e un live incredibil. forta pura. franceza dulce a lui molko ma face sa ma indragostesc instant de poporul asta, bine ca imi trece repede dorinta pana la finalul piesei. imi e dor de un concert placebo la care sa aud piesa asta incredibila. nu am trait intens parca concertul de la arene. a fost prea repede si parca prea frumos. with your feet in the air and your head on the ground, try this trick and spin it, yeah, your head will collapse, but theres nothing in it and youll ask yourself...

De ce baba nu are un ....!

23 oct. 2007


cele mai frecvente intrebari la care pana si tanarul otrava cauta raspunsuri. aceasta minte limpede care stie aproape tot are si el niste nelamuriri. de ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ? de ce soldatii kamikaze purtau o casca? de ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilorla moarte? care este sinonimul cuvantului " sinonim " de ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ? daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie ? de ce balerinele merg mereu pe varfuri ? nu ar fi mai simplu saangajeze balerine mai inalte ? vreau sa imi cumpar un bumerang nou. cum pot sa scap de cel vechi care tot timpul se intoarce ? de ce localurile deschise non stop au incuietori? de ce avioanele nu sunt fabricate din acelasi material din care suntfacute cutiile negre ? (asta e intrebarea preferata a lui driii) cum poate avea donald nepoti daca nu are frati sau surori ? adam avea buric ? daca superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ? cand faci fotografii cu mickey la disneyland, omul din interiorullui mickey zambeste? cand o masina merge, aerul din interiorul pneului se invarte ? daca o pisica pica mereu in picioare si o bucata de paine cu untcade mereu pe partea unsa, ce se intampla daca legam o felie de paineunsa cu unt de spatele unei pisici si o aruncam pe fereastra ? de culoare are un cameleon cand se uita intr-o oglinda ? de ce e invidios cozac ca nu sunt cu hamsii la baia mare....

Ploaie de noi!

22 oct. 2007


afara ploua. imi place sa vad picaturile cum se izbesc de geamul de la terasa si raman acolo. e ca o perdea vie, care se misca si care isi schimba designul din mers. picaturile de ploaie se izbesc de geam. ma trezesc si nu vreau sa ma dau jos din pat. ma uit afara si aproape ca fiecare miscare pe care o fac este in reluare. imi place ploaia asta rece doar cand sunt de cealalta parte a geamului. sunt nauc. camera e intunecata, perdelele maro opresc lumina, nici bosch-ul nu mai are forta sa intre in camera si sa ne „loveasca” in cap. deschid usa de la terasa si o inchid imediat. e frig. prea frig. nu imi vine sa plec din casa. e o dimineata friguroasa, ursuza, batrana si foarte antipatica. nu vreau sa ma imprietenesc deloc cu ziua asta umeda de luni. imi e dor de serile cu lumanari mari aprinse si cu filme pe dvd vazute din patut cu pilota peste noi in asternuturile albastre cu flori albe. nu sunt pregatit pentru frigul de afara si nici pentru ploile dese care imi intrerup placerea de a uda florile de pe terasa. vreau o ploaie calda de vara, o ploie cu soare sa imi ude tricoul pana la piele. frigul si ploaia de afara ma incarca negativ, nu am chef de nimic. vreau sa ma intorc acasa si sa stam in patut impreuna. ploaia imi inspira insa un singur lucru pozitiv, ma face sa ma gandesc tot mai des la toata aria de semnificatii pe care o are cuvantul „noi”. parca toate lucrurile pe vremea asta trebuie facute in doi. de la incalzirea barbara a trupurilor infrigurate pana la detasarea mentala pe care o poate aduce ea pentru suflet cand suntem impreuna. „rasul tau duminica dimineata, ma stropesti cu rosu, eu visez, in ochii tai vad restul vietii mele....ne amestecam”

Marea mea, iarna ta!

19 oct. 2007


trenul accelerat bucuresti-mangalia pleaca in cinci minute de la linia cinci. de fiecare data cand vara se ducea ma apuca o nostalgie cumplita. deja pe la jumatatea lui iulie incepeam sa numar cata zile mai sunt pana cand incepeam scoala. de fiecare data ma incurajam de unul singur ca mai sunt destule zile. venea septembrie si parca putin din mine murea. simteam ca ceva s-a dus, bucuria zilelor calde de vara era istorie. nu ma mai trezeam dimineata sa aleg cu ce tricou sa plec din casa, deja ma faceam prietn bun cu puloverele si paltonasele. caciuli, manusi, fulare, frig, ploaie. mama simtea de fiecare data ca nu sunt ok si incerca sa ma incurajeze. in liceu drama verii care se duce era si mai mare. se termina vara se termina parca totul. zile insorite de plaja, nopti caniculare in care un tricou subtirel era tot ce trebuie. nimic nu mai era la fel in septembrie. orasul era trist ca o inima care nu mai bate cu aceeasi putere. in facultate drama era parca mai mare. trebuia sa merg la bucuresti la facultate. si chiar daca incepeam in octombrie toata luna septembrie era ca o convalescenta. anul trecut am fost la mare la fiecare doua saptamani si savuram fiecare firicel de nisip si strop de apa sarata la maxim. anul asta am facut recordul negativ, am fost doar de doua ori la mare si atat. cel mai tare regret ca nu am fost cu ea la mare. ca nu m-am bucurat de nisip si de zecile de minute in apa dupa care sunt topit inca de mic. cand mergeam la plaja cu tata si uitam sa mai ies din apa. ma intorceam la mal cu buzele vinete si cu mainile sifonate. imi e dor sa ascult vama veche sa fie inceput de august, o noapte calduroasa si ea. si sa ii spun la ureche incet „si mai e ceva ...tu stii ca iarna tu esti marea mea”

Strada lu' peste prajit in apa nova!

17 oct. 2007


ma gandeam intr-o zi ce dracu e asta cu strazile „stada unde am baut prima cafea cu adela”. cine a facut treaba asta si de ce. imi si imaginam un dialog. buna ce faci? unde naiba esti, stiai ca mergem la teatru la sase, unde esti? pe strada unde m-am cunoscut cu corina? pai mergi inainte treci de strada unde am mancat primul pateu cu branza si acolo faci dreapta, treci de intersectia unde george a baut primul suc de mere padurete. iei un taxi din fata strazii unde m-a prins ploaia cand eram cu irina si gata. ajungi exact unde sunt eu. pe strada unde tinel o tinea atat de tare de mana pe mirela incat a stranutat de durere. acolo te astept cu o umbrela pentru ca a inceput ploaia. cu toate ca daca ma gandesc mai bine, era mai ok sa ma astepti pe strada unde mi-am pierdut virginitatea cu o studenta moldoveanca in camin la moxa. ce coincidenta acolo sunt si eu. insa vin de pe strada de unde am facut-o pe adriana sa urle de placere. vad ca deja ai ajuns pe strada unde putem sa lasam bunele maniere deoparte. sper sa ajungi pana la urma si pe strada pe care am baut primul ceai negru care ii place ei mult adica la planters. cica exista o campanie de ce iubim bucurestiul lansata de apa nova. mai multe insa nu stiu. oricum mi se pare o mega mizerie. iar brandul nu imi spune nimic. doar cand nu curge aud ceva de apa nova, in rest nimic. oamenii cred ca daca o sa vad o placuta din asta o sa uitam de procese pentru facturi umflate, de care oamenii si-au dat seama dupa ce si-au pus apometre. cred ca inainte de a face bucurestiului declaratii de dragoste siropoase apa nova ar fi trebuit sa aiba o campanie care sa clarifice din nelamuririle oamenilor in legatura cu ce face compania si cu actiunile pentru care este ea responsabila. mesajul este oricum ipocrit iar scopul campaniei nu il vad. eu iubesc strada smardan, pe langa teatru la tata, lipscani nu iubesc momente din copilarie sau din tinerete, care in mintea noastra sunt legate de locurile in care s-au intamplat. vreau si la constanta sa fie campania. strada pe care mazare s-a gandit sa faca aqua magic sau si-a dat seama cat de utila e taxa pentru mamaia pe care o platesc toti la bariera.

Nu e panica in tunel!

16 oct. 2007


lumea in care traim ia forma starilor si emotiilor pe care noi le exprimam, creand universul nostru launtric. universul in care traim, in care ne desfasuram cuprinde experientele noastre, secretele noastre si este format din gandurile noastre. calitatea destinului nostru, starea sanatatii sau durata fericirii este consecinta caracterului nostru. caracterul este format din obiceiuri, reflexe, tendinte iar acesta vin din continutul gandurilor noastre. stresul, agitatia, nelinistea la o examinare mai profunda nu sunt decat rezultatul unei gandiri haotice. de aceea cum suntem noi asa este si universul in care traim, cum gandim asa este si perceptia asupra existentei noastre iar un proverb chinez spune: "esti ceea ce gandesti". gandirea pozitiva face ca lumea in care traiesti sa devina pozitiva. daca gandesti pozitiv, nu poti fi negativ pentru ca gandind pozitiv devii acea pozitivitate. luindu-te ca punct de referinta, tu devii centrul. retrage-ti toate simturile si lumea din jurul tau va disparea. inchid ochii si totul se intuneca. asta este ceea ce experimentezi. asta devine obiectul cunoasterii tale, restul sunt presupuneri. pentru o fiinta stresata lumea devine un pericol, pentru un om trist intreg universul este jalnic. unii sunt deprimati ca universul in care traiesc a fost creat asa tocmai prin modul lor de a gandi. cat de minunata devine viata pentru acela care gandeste pozitiv! el vede in fiecare clipa o noua modalitate de a experimenta bucuria, savoarea sublima a miracolului. in natura el infloreste cu fuecare floare. o fiinta pozitiva isi face chiar si din probleme un prilej de bucurie. astfel poti intelege mult mai usor de ce nefericirea este o stare care patrunde in toate actiunile celui care o genereaza sau o intretine prin ganduri. cand esti pozitiv nu poti fi negativ si nimic din starile negative nu te pot atinge pentru ca tu nu le atragi. se spune despre unii oameni ca atrag ghinionul orice ar face. e pura intamplare? dar daca privesti mai atent vei putea observa ca acesti oameni au un comportament preponderent negativist. in prezenta unui om care se crede invins nu te poti simti in siguranta. oricat ar pierde, prin atitudinea de invingator si plin de incredere omul poate oricand sa reuseasca. problemele exista ca sa fie rezolvate. asta iti spun in fiecare zi. si asa e. vorba ta "nu e panik".

Ireversibil sau lungul drum catre intuneric!

15 oct. 2007


ireversibil = care se poate produce numai intr-un singur sens; care nu poate reveni la starea initiala; nereversibil. ale carui urme nu mai pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. asta am gasit la dex cand am cautat ireversibil. ce face gaspar noe e incredibil. este traire pana la ultima picatura, este sensibilitate, este durere, este viata pur si simplu. ireversibil este un film care iti da o stare, un film pe care il urmaresti lipist de monitor, fara sa clipesti. orice gura de apa pe care o bei te poate priva de la bucuria pe care o emana ireversibil. noe e un geniu. si-a asumat reactiile si ne-a propus un altfel de cinema: extrem, puternic, brutal, care nu foloseste jumatati de masură. cat de tare a putut sa ma impresioneze durerea lui alex in timp ce era violata in tunel sau ura cu care il lovea pierre in cap cu stingatorul pe unul pana il desfigureaza. evenimentele se deruleaza de la coada la cap, iar actiunile se justifica intr-un timp rasturnat si totul e aparent de neinteles. timpul este dusmanul cel mai letal. el distruge tot. ca si rugina. incet si sigur. exista multe intelesuri, multe piste, multe variante. fiecare mai grea decat cea mai buna. decizii, controverse, intrebari. liniste si multa panica dar un singur destin. cel scris inainte sa fim pe pamant. un drum care ne surprinde doar pe noi, cei care il parcurgem. timpul scoate la iveala totul. cel mai important este cum mergem pe drum, ce atitudine avem si mai ales drumul sa nu fie in zadar. putem sa folosim acest timp pentru a ne perpetua specia, sau pentru a uita micimea nostra sau pentru a face fericit pe cel de langa.

Ainamor felinarelor turquoise!

12 oct. 2007


m-am trezit ieri dimineata foarte optimist. traiam in ainamor si asta chiar nu imi ocupa tot timpul. o dimineata linistita, insorita, multe flori carnivore pe terasa acre se hraneau cu morcovi, piticul de la brick cu sort mov facea ardei umpluti in bucatarie, in fata magazinul lui mihai albu, tiriac senior impartea cocaina murdar pe mustata de praf alb. decebal traian burebista remes era un om linistit si correct in banca lui. se ocupa impreuna cu sotia lui de o gradinita cu program prelungit unde taxa pe an era de 15.000 de euro pe cap de copil. akebono era cel mai mare striper din trupa lui cornel pasat si avea spectacole in fiecare sambata seara in bamboo, iar vara mergea pe plaja la perla si avea colaborari stranse cu oamenii de la radio vacanta. marian ralea facea emisiunea in „pat cu marian” impreuna cu doctorul cristian andrei si cu luis lazarus si dezbateau probleme care se rezolva doar cu viagra. gigi becali a ajuns in sfarsit presedinte. presedintele asociatie accept si organiza parade ale minoritatilor sexuale in fiecare weekend prin toate orasele tarii. statiile de metrou s-au modificat astfel: statie in fata la cabaret si bamboo iar lacul tei se numeste lacul fratelli. borcea si-a tatuat chipul lui gigi becali pe spate si a devenit actionar la steaua. tamango este retinut la circa 17 pentru ca a insultat un tigan si poate sa primeasca ani grei de puscarie pentru ca l-a facut tigan pe patapievici. basescu si-a deschis un club de fitze in costinesti langa discoteca ring unde se vinde doar moet si kristal. teatrul oleg danovski din constanta a dat afara toti balerinii si a angajat clowni care umfla baloane in forma de catelus. mazare a facut un contract cu bernie ecclestone pentru un circuit de formula unu in mijlocul marii iar busu a promis ca de acum inainte bucurestiul o sa fie la fel ca si londra. o sa ploua multe, insa doar cu bucati mari de svaiter.

Saizeci de secunde!

11 oct. 2007


in ultima vreme invat cate putin unul dintre cele mai importante lucruri. sa ma bucur in fiecare zi de tot ce se intampla in ziua respectiva. driii stie cel mai bine sa ma invete asta. si incet incet mai invat de la o zi la alta sa merg. sa ma bucur de fiecare data cand rade si mai ales cand stam impreuna si amndoi suntem super chill. omul meu gabriel garcia marquez stie mai bine sa spuna in cuvinte ce simt acum. spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja sti. as dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. as merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Visul real!

10 oct. 2007


muzica se aude din ce in ce mai incet, un zgomot ciudat ma trezeste din somn. zborul unei libelule cu batai puternice de aripi nu ma lasa sa dorm. visasem asa frumos si acum m-am trezit. m-am dus la frigider, am scos pachetul de unt, am intins putin pe o felie de paine prajita si m-am intors in pat. m-am asezat in mijlocul patului si am deschis televizorul. alb peste tot. nu mai prindeam nimic. la un moment dat iese cucul si canta. e cinci fix. nu mai pot sa dorm. aprind lumina si ma uit pe pian. toate lumanarile sunt stinse. le aprind pe rand. imi plac maxim. pun coldplay si ma asez din nou in mijlocul patului. libelula ma simte si se ascunde in spatele dulapului. prajiturica cu crema de lamaie nu mai este. imi era pofta. se deschide usa de la terasa si intra un flutere cap de mort gigantic cu o havana in gura. fumeaza in camera fara sa stie ca nimeni nu are voie sa isi aprinda tigara in camera in care dorm. lumea fluturilor care fumeaza havana e tare suparata. nimeni nu fumeaza in camera. ascult in my place si ma bag in pat din nou. vreau sa dorm. cu toate ca nu stiu daca tot ce s-a intamplat pana acum era in vis sau nu.

Puterea obisnuintei!

9 oct. 2007


dupa mai bine de doi ani si ceva m-am intors la comedie cu un regret. mi-a placut maxim ubu. piesa pentru care a invatta tata ultimul text din lumea asta. poate si cel mai greu. auzean cat de des isi repeta textele. imi e dor de ubu. si imi doresc sa il revad cu dri. dar nu se mai joaca. ubu rex si sinistra sa sotie madam ubu sunt unele dintre cele mai venerabile creatii ale suprarealistilor, care, paradoxal, se impun si raman nemuritoare o data cu prematurul sfarsit al parintelui lor, alfred jarry. supra-realisti si nu prea! ubu rex si nevasta-sa sunt mai degraba eroii unei satire decat niste caractere de roman absurd. autorul lor vrea sa epateze si sa jigneasca burghezia franceza, punandu-i in fata aceasta oglinda. este un simptom ca, la noi, ubu a fost adus pe scena pentru a satiriza altceva. pentru ca vremurile s-au schimbat. inceputul postrevolutionar al aparitiei jupanului ubu s-a facut cu memorabilul „ubu-rex cu scene din macbeth“ al lui purcarete. un spectacol sangeros - amintirea revolutiei si a ceausestilor. imi place maxim tompa gabor si sunt fan mihai constantin care e incredibil in rol. i se potriveste perfect. teza spectacolului, care umfla comic personajele si situatiile in chip foarte amuzant, este ca, inaintea lui smith al lui george orwell, ubu ajunge la aceeasi concluzie: libertatea e sclavie. si viceversa. sunt multe aluzii, mai fine sau mai directe, in spectacolul lui tompa la drumul nostru spre lumea civilizata in care intram cu mingea la picior, multe iluzii si certitudinea ca vom avea o libertate bine stransa in chingi comunitare. pacat ca nu mai e lordul englez care platea bani buni sa il vada pe ubu. omul a plecat acolo unde poate ii este mai bine.

Dri versus Muse....atat!

8 oct. 2007

sase octombrie, doi zero zero sapte, muse, multa lume, cat de repede a trecut totul. parca ieri aflam de la cristian pe strazile inguste din venezia ca vin in romania. m-am speriat putin cand am vazut atata lume si am avut un mare gol in stomac pentru ca vroiam din tot sufletul sa iasa perfect. am cautat, mai mult dri decat mine un loc de parcare cat mai in centru sa nu fim nevoiti sa luam taxiul pana la stadion. am intrat in forta , mai intai timizi la coada am stat pe genul regulamentar apoi dri a fortat gardul si am facut si eu acelasi lucru. de aici in colo e mai mult tacere. , brett anderson - beautiful ones si apoi muse. feeling good, hysteria, sing for absolution, starlight. fara cuvinte. probabil cel mai bun concert ever. dri in forma maxima, a dansat, s-a cuibarit la mine in brate pentru ca batea un pic vantul, am dansat, am cantat ca doar pe amandoi ne-au dat afara de la balet. si am trecut imediat de la emotiile care mi-au chinuit stomacul inainte la starile senzationale cu muse in urechi. impecabila vocea lui bellamy, exact ca pe cd, lume foarte multa, cu gentute pe umar, mult gri si negru si dri. cea mai impotanta.

Ploaia din mine!

5 oct. 2007


asculta-ma cum ascultam ploaia, nici prea atenta, nici distrata, pasii usori, picurati, apa care este aer, aer care este timp, ziua ezita sa plece, noaptea nu a venit inca, chipuri ale cetii la colţul strazii, chipuri ale timpului la coltul acestei fraze, asculta-ma cum ascultam ploaia, fara sa asculti, asculta-ma vorbind cu ochii deschisi spre inauntru, adormita, cu toate simturile treze, ploaie, pasii usori, rumoare de silabe, apa si aer, cuvinte fara greutate: ceea ce am fost, ceea ce sunt, zilele si anii, aceasta clipa, timp fara greutate, apasare enorma, asculta-ma cum ascultam ploaia, asfaltul umed luceste, ceata se ridica si merge, noaptea se deschide si ma priveste: esti tu si silueta ta de vant, tu si chipul tau de noapte, tu si parul tau, fulger lent, traversezi strada si-mi intri sub frunte, pasii de apa pe pleoapele mele, asculta-ma cum ascultam ploaia, asfaltul luceste, traversezi strada, este ceata hoinarind prin noapte, este noaptea dormind in patul tau, este hula respiratiei tale, degetele tale de apa imi umezesc fruntea, degetele tale de foc imi ard ochii, degetele tale de aer deschid pleoapele timpului, naluca de aparitii şi invieri, asculta-ma cum ascultam ploaia, anii trec, clipele revin, auzi pasii din camera vecina? nici aici, nici acolo: asculta-i intr-un alt timp care este clipa asta, asculta pasii timpului inventator de locuri fara greutate sau spaţiu, asculta ploaia fugind pe terasa, noaptea crescand sub arbori, un fulger si-a facut cuibul intre foi. incerta gradina in deriva intra, umbra ta imi acopera pagina. octavio paz

Lungul drum al meu catre mine!

4 oct. 2007


dupa postul de ieri am simtit ca trebuie sa existe si o urmare. nimic nu e intamplator. impreuna cu prietenul meu pablo am gasit ceva si pentru astazi. o urmare fireasca a postului de ieri. moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa straluceasca,oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din ei el insusi. moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. totul depinde de cum o traim. daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. daca va fi sa plangi, plangi de bucurie. daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. daca va fi sa furi, fura o sarutare. daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica. daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Traiesc acum!

3 oct. 2007


am gasit o insemnare a lui garcia marquez in care spunea exact ce ganduri am in momentul de fata. ce simt acum. sigur sunt ca vorbele lui sunt cele mai bune in contextul in care sunt eu acum. "spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-aş da o imbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. de aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii." vorba ei care ma termina si ma ia nervu': "sa te bucuri ACUM pentru tot ceea ce ti se intampla".

Printesa dri si broscuta trava!

2 oct. 2007


a fost o data ca nici o data ca de nu ar fi nu s-ar mai povestii un broscoi care traia in varful unui copac, pe ultimile crengi ale acestuia, de acolo putea vedea si asculta lumea. zi de zi broscoiul astepta pe cineva cu care sa vorbeasca si el, dar pe acolo nu treceau decat fluturi si pasari si el saracu nu intelegea o boaba din limba lor. la poalela copacului venea in fiecare zi o printesa foarte frumoasa, ca un inger de frumoasa, dar care plangea mereu, si asta il inngrijora mult pe broscoi si dorea mult sa afle de ce plange si sa o ajute. nu putea cobora di copac de teama ca nu ar mai fi putut urca si pe jos pe pamant erau tot felul de bestii carnivore care mai de care mai crude si nemiloase. printesa frumoasa era regina florilor si hainele care le purta intruchipau curcubeul care o invaluiau intr-o misterioasa aura. fata ei alba si neteda si ochi ei caprui erau de o frumusete magica si buzele erau pline de sarutari si secrete. intr-o seara cand vantul batea foarte tare, creanga pe care locuia broscoiul s-a rupt si a cazut tocmai in poala printesei care plangea de mama focului si cand saraca s-a trezit si cu broscoiul in brate speriata a inceput sa planga si mai rau. nici vorba de pupaturi sau sentimente cum se intampla in povesti, printesa a luat un bat si nici una nici doua a azvarlit broscoiul cat colo. broscoiul a ramas uimit de conportamentul printesei, pentru ca el stia de mic de cand era mormoloc si traia cu ma-sa in balta si ii citea povesti ca daca o printesa o sa il ia in brate si o sa il sarute o sa devina un print frumos si o sa traiasca si sa se iubeasca pana la adanci batraneti. asa ca de acolo de jos de unde l-a aruncat printesa a spus doua oracaituri timide sa ii atraga atentia acesteia, dar ea continua sa planga cu sughituri si nici vorba sa il bage in seama pe broscoi. acesta in timp ce a locuit in copac a invatat si ceva din limba pasarilor, cip cirip cirip, cip… si s-a gandit ca daca ar vorbii pe pasareasca poate atunci printesa ar fi fost curioasa sa discute cu el. zis si facut, broscoiul o saluta pe printesa in limba pasareasca: cip cirip, spuse broscoiul. printesa uimita ca un broscoiul ciripeste s-a uitat la el mirat, si-a dat seama ca nu e atat de urat si atat de verde cum i s-a parut cand i-a cazut in poala. broscoiul avea trasaturi daragute si ochi verzi fermecatori, dar era unpic cam unflat asa cum sunt toti broscoii, dar acesta nu era un defect pentru ca il facea mai simpatic si mai pufos. Printesa florilor s-a oprit di plans si cu delicateta a mangaiat pe spate broscoiul si mare i-a fost mirarea cand acesta i-a sarutat mana si a salutat-o spunand: buna ziua prinesa trista a florilor. nu ii venea sa crada printesei ce auzea, la inceput un broscoi ciripitor acum unul care mai stia sa vorbeasca pe limba oamenilior asta era prea de tot, dar singura care putea sa il asculte era doar ea. atunci printesa sa gandit ca ar fi bine sa discute cu broscoiul asa sa mai treaca vremea si tarea ar fi vrut sa stie mai multe despre broscoi si l-a intrebat: broscoi frumos de unde stii tu sa vorbesti limba oamenilor? nu vorbesc limba oamenilor frumoasa printesa, doar tu poti sa ma intelegi pentru ca eu de mult timp te urmaream di varful copacului si eram ingrijorat pentru ca te vedeam mereu plangand, dar nu aveam curajul sa cobor de teama sa nu fiu mancat de jivine. of saracul broscoi, la inceput am fost cu tine rea dar acum sa stii ca vreau sa te ajut sa urci inapoi in copac unde o sa fii in siguranta. iti multumesc printesa florilor, zise atunci broscoiul, dar acum nu vreau sa mai urc in copac pentru ca de acolo de sus nu as mai putea vorbii cu tine si sunt fericit ca suntem prieteni, te-am iertat ca m-ai alungat cu batul. printesa a oftat indelung. ce este? a intrebat ingrijorat broscoiul. povestea mea pritene broscoi este trista, vezi tu ai putut sa ma ierti ca am fost rea, dar nu s-a intamplat asa si cu printul padurii care s-a suparat cumplit pentru ca o data din joaca am ascuns toate florile din padure si am lasat sa creasca doar buruienile. el s-a suparat foc si de atunci imi trimite in fiecare zi un buchet de urzici, si din cauza asta vin aici si plang. broscoiul a ascultat-o pe printesa cu atentie si nu ii venea sa creada urechilor povestea trista a tinerei si frumoase prietene, si pe masura ce stateau impreuna, broscoiul se indragostea atat de mult de printesa incat avea impresia ca ii cresc aripi. dupa ce a facut cateva respiratii preofunde, ca sa prinda curaj broscoiul a marturisit printesei ca este indragostit si ca ar putea devenii si el un print cum i-a spus ma-sa cand era mormoloc si traia in balta. printesa nici vorba sa il creada, ea vroia un print si gata fara pupaturi sai alte scamatorii, unul gata print cum a fost primul. cat timp a stat singur in copac broscoiul a devenit intelept si filozof si a inceput sa ii explice printesei de ce merita sa incerci sa iubesti si ca sa iubesti nu este mereu asa de simplu trebuie sa faci una alta, ca nu e treba usoara si simpla dragostea adevarata, si ea atat de frumoasa si fermecatoare nu merita sa primeasca toata viata urzici si sa stea tot timpul linga copac sa plinga. atunci printesa a luat broscoiul in maini si l-a sarutat, aprope ca a lesinat de fericire si a asteptat printesa sa se transforme dar nu s-a intamplat nimic, atunci a sarutat inca o data broscoiul si tot nu s-a intamplat nimic si tot asa pe masura ce il saruta printesa se indragostea si pana la uram il iubea asa de mult incat nu isi mai dorea nici un print. si s-au sarutat asa pana la adannci batraneti si au trait fericiti.