Decoruri senzationale (cusca ca-n Silence of the lambs in care sta zamfirescu este cel putin spectaculoasa), costume superbe, regia lui beatrice rancea, schizofrenia marchizului, muzica care te misca. Zamfirescu e diabolic, setea cu care mama oarba a fetei devoreaza povestile erotice ale marchizului si dialogurile din cusca sunt superbe. Mi-a placut si rolul facut de gelu nitu. Doctorul collard parasit de iubita mult prea tanara care vrea ceva mai mult dupa ce citeste povestile erotice ale marchizului pe nerasuflate. Dar cel mai mult mi-a placut faptul ca marchizul este singurul om liber din tot sanatoriul. El poate sa scrie ce vrea si asta il face sa se simte foarte liber cu toate ca se loveste de gratiile inchisorii in care isi face veacul. Pentru el nu mai conteaza ca este inchis. Pentru marchiz conteaza ca minte lui poate sa faca orice: sa violeze pe cine vrea, sa atinga ce vrea, sa isi bage mainile unde vrea, sa atinga, sa pipaie, sa faca tot ce ii dicteaza mintea. Cel mai trist este cand ramane fara penele cu care isi asternea pe hartie povestile.cu toate astea nu cedeaza. Scrie cu vin pe cearceafuri, apoi cu propriul sange pe haine, apoi transmite exact ca la telefonul fara fir prin intermediul nebunilor din sanatoriu povestile sale. Asta insa declanseaza finalul dramatic. Marchizului i se smulge limba, apoi moare in cusca lui. locul in celula este luat de abate, preotul care era responsabil de Charenton.... Mi-a placut de jeanine stavarache, in rolul sotiei lui Satan, care face un rol senzational. Piesa are exact ce isi doreste publicul. Exact ce mintea ta vrea dar este mai greu sa recunoasca. Violuri, crime, mutilari, abuzuri, dragoste, fantezii sexuale, sange, limbi smulse, orori, farse, povesti socante.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu