merg prin oras si in ultima vreme de la unirii la romana vad o gramada de postere cu laura stoica. nu stiu ce festival. laura stoica in ziua cand a avut accidentul si inca o saptamana a deschis jurnalul de stiri si a fost pe prima pagina in toate ziarele si revistele. apareau tot felul de "vedete" care isi dadeau cu parerea despre cum a fost ea, ce fata buna era, ce voce avea. toate planse, sufereau de zor. acum postere peste tot cu ea. cred ca nu a avut in toata cariera ei mai multe postere decat are acum pe la universitate. de ce de fiecare data cand moare cineva ne pare rau ca o valoare a plecat dintre noi? de ce dramatizam totul? de ce trebuie sa stoarcem pana la ultima lacrima doar ca sa impresionam. gil dobrica o ardea intr-o mizerie grava in ultima vreme. nu se interesa nimeni de soarta lui. nu il chema nimeni pe la tv, iar de cantat prin spectacole mai usor, atat vreme cat blondy are fusta aia scurta si decolteul ala mare. dupa ce omul a zis pas si a plecat apare peste tot. chiar era nevoie ca jurnalul sa scoata un cd cu toate cantecele lui din care sa mai scoata niste bani buni. de ce nu au scos un cd cu el cat era in viata si banii din vanzari ii donau sarmanului gil. asa s-a intamplat si cu dan spataru si cu dem radulescu. ne respectam valorile dupa ce se duc. facem cantece in memoria lui catalin haldan, ioan luchian mihalea sau mihaela runceanu si apoi le scoatem pe piata sa mai luam un ban. notorious big si 2 pac au facut mai multi bani de cand au murit decat cand inca erau in viata. apropos de asta azi am auzit la radio ca a murit jeana gheorghiu. dumnezeu sa o odihneasca in pace.
7 comentarii:
ca asa sunt oamenii:tampiti. sau poate e vb de zicala aia...nu stii ce ai avut decat dupa ce ai pierdut.asa asi noi..trebuie sa-i pierdem ca sa le constientizam adevarata valoare.saaaau...ni se rupe sufletul cand auzim in ce conditii au trait pana sa moara..si din mila se intampla fenomenul.
Chiar citeam in Tango interviul cu ea (Jeana Gheorghiu) si ma gandeam "femeia asta sigur mai traieste mult", in schimb...se pare ca nu noi suntem cei care decidem,nu?
Nu e vorba numai despre persoanele publice. In general pretuim oamenii dupa ce ii pierdem si e pacat. Suntem prea preocupati de propriile persoane sa-i mai observam si pe altii. Dumnezeu sa o ierte pe Jeana Gheorghiu!
Nu vreau sa cred ca este vorba despre stele care cad ci despre oameni care au devenit acum stele si poate se vor mai desprinde candva de pe cer pentru a mai straluci si in viitor printre noi sub o forma sau alta.
asa a fost de cand e lumea, oamenii au apreciat valorile decat dupa disparitia lor. macedonski a fost un neinteles, bacovia la fel,eminescu, si multi altii. apreciem numai dupa ce nu mai avem ceea ce era sub nasul nostru si noi nu vedeam din cauza imensului geam de sticla din fata noastra....
sau pote sunt orgoliile, teama de concurenta, ideeqa ca nu suntem cei mai buni ne macina, pe cand un mort nu mai poate face concurenta! e mort sui gata... ii facem oagii pentru a ne ridica pe noi in slavi, ne stoarcem ultinma lacrima pentru a parea sentimentali si a ne atrage aprecierea altora...asa suntem noi oamenii, egoisti... egocentirsti...
e o chestie pur umana. uitarea. asa facem, toti. cand dam de greu facem repede o cruce. sa fie bine. rahat, nu e chiar asa
Trimiteți un comentariu