Sunt atat de mic!

23 mar. 2007


nu am scris nimic pana acum despre asta dar pentru ca am luat o pauza de la job azi m-am gandit mai mult la el. pe 17 martie a fost ziua lui. acum doi ani era in spital de ziua lui si nu credeam ca o sa fie ultima pe care o sa o prinda in viata. nimeni nu credea. am fost duminica la cimitir. am plans si am vorbit cu el. m-am descarcat de toata tensiunea pe care o aveam. am simtit ca am nevoie de treaba asta. m-am simtit asa de mic. vorba lui coco. l-am rugat sa imi mai dea niste sfaturi. sa ma intareasca. si ii spuneam ca regret cel mai mult ca nu e aici sa ma vada cum am intrat pe drumul meu. cum imi castig singur existenta. cat de pasionat sunt de ceea ce fac. cat de tare ma consum cand ceva nu iese bine. cu cat timpul trece cu atat ma sperie foarte tare eternitatea asta. gandul ca nu o sa il mai vad niciodata. imi aduc aminte de ultima piesa cantata la pian. la boheme a lui aznavour. ce sentimente imi provoaca cand o ascult acum. imi e dor sa aud melodia din love story sau focul vanat e gonit de vant. vreau sa intru din nou intr-un teatru. sa simt din nou mirosul, sa aud parchetul cum scartaie. imi este dor sa ii aud poantele pe care le stiam pe de rost cand era aici. vorbele lui. pianul negru, degetele lungi, florile cu care ne astepta la gara, geaca de fas cu care era imbracat cand alerga dupa tren sa ne faca cu mana, rozariul, bucuria pe care o avea cand ajungea la mare, cum repeta pentru fiecare piesa, seriozitatea, drumul de la teatru pana acasa dupa spectacol si dialogul cu el, bancurile spuse impreuna la cate un sprit intre actori, ochii lui blanzi, albastrii, e asa de departe totul. "tata, tata, asta-i prima data, in viata mea cand cred in ce nu-i drept. stiu ca nu-s mitel si inteleg ca niciodata n-ai sa te intorci, dar te astept....."

13 comentarii:

Floare de Rodie spunea...

:)

Anonim spunea...

vroaim sa las un comentariu..dar efectiv nu am ce sa zic..ar fi multe de zis dar cuv chiar nu`si au rostu`..oricum..sunt fana ta:)

Anonim spunea...

Sunt convinsa ca de acolo de unde este el acum.. te vede si este multumit de realizarile tale , fii asa cum esti tu acum : un baiat la locul lui , linistit , pasionat de lucrurile pe care le faci si totul o sa fie bine, ai sa vezi...

Alexandru spunea...

Omule, m-a luat plansu' cand am citit ce-ai scris acolo
Si pe mine ma mai ia nostalgia si ma apuca dorul, dar asta e viata nu ne putem impotrivi destinului
Timpul se scurge repede si nu putem decat sa ne gandim la momentele placute petrecute langa ei si din cand in cand sa mergem langa acea piatra rece si sa ne descarcam fara sa ne vada nimeni si sa ne stie nimeni
Stii cum se spune, "toate trec, doar pietrele raman"! Dar si acelea la un moment dat se vor transforma in nisip....
Omule, fii tare!!!!!!!!

Hypnotica spunea...

Uneori cuvintele sunt de prisos.

Anonim spunea...

Foarte frumos, nu am cuvinte.

Cho spunea...

El a plecat dar o parte traieste prin tine...e viu ,nu exact asa cum ai vrea dar el e acolo prin amintirile tale

Anonim spunea...

iti citesc de ceva vreme blogul,dar n am "indraznit" sa las nici un comentariu pina acum,,,,pina am dat peste acest post,,,data de 16 martie inseamna pt mine sfarsitul,ziua in care lumina mamei s a decis sa se stinga,,ciudata coincidenta,credeam ca numai pt mine ziua de 16 martie are o insemnatate dramatica,,,in orice caz ,cuvintele sunt intr adevar de prisos,,,,,si,nu,nu,timpul nu ne vindeca,din contra,el este cel ne roteste cutitul in rana la fiecare pas gresit,la fiecare reusita urland de nicaieri cu disperare ca acel CINEVA nu mai este langa tine sa te intareasca sau sa se bucure pt tine ,,,,si nu, pietrele nu tb sa fie si nu sunt reci mereu,sunt asa doar pt ca vrem noi,, dintr o bolnaviciosa ciuda si razbunare,dar nu stiu prin ce eroare ele ajung substitut intr un mod ciudat pt acel CINEVA,,,nu ,timpul nu te ajuta,deloc!si uneori nici amintirile nu sunt de ajuns,,,,,numai de ar fi fost,,,,,PUTERE iti doresc

otrava spunea...

tina as vrea sa vorbim. chiar ai mare dreptate. timpul nu cred ca vindeca. sau in fine te vindeca pe moment. insa e o rana care in timp devine si mai mare. la exterior mai putin, la interior mai mult. timpul roade, face gauri. sapa adanc.

Anonim spunea...

emotionant. Pe bune m-a emotionat ce ai scris. E foarte trist cand iti pierzi parintii.

Anonim spunea...

in acele momente am primit um sms de la o colega care suna cam asa:"nu am cuvinte sa te alin,dar ce poti sa ti spun este urmatorul lucru:gandeste te ca de acum ai pile acolo sus',,,,hm,atunci chiar mi a venit un zambet pe bune,si uneori ma consolez cu acest gand,,,,
nice to meet you,Cristi(numele meu este cristina!iar coincidenta!?!de o buna bucata de vreme viata mea e presarata de coincidente)
toate cele bune,,,,,
i love your blog,,,,,

Anonim spunea...

cateodata e bine sa uiti.sa uiti de tot,de toate de orice.pana la urma venim singuri si ne ducem singuri.cand imi aduc aminte de tata ascult "my way" frank sinatra.un sfat de la un prieten...n-o asculta.

otrava spunea...

tina daca mai esti da-mi un semn de viata. e-mail ceva