am citit de curand ceva tare. o femeie din canada, care era data cu un parfum foarte puternic, a fost coborata din autobuz, de doua ori, pentru ca soferii s-au plans ca mirosul ii incomodeaza. tipa era data cu "very irresistible", de la givenchy, despre care se spune in reclama ca este imprevizibil, indraznet si in acelasi timp foarte senzua, nu a placut celor doi soferi de autobuz din calgary care i-au interzis ferm canadiencei sa se urce in mijlocul de transport pe care il conduceau. "am fost umilita si mi-era rusine în fata celorlalti calatori. am coborat din autobuz plangand", a spus femeia de 25 de ani. atitudinea soferilor, rar intalnită, demonstreaza o schimbare de comportament in canada si o intoleranta fata de utilizarea parfumurilor foarte tari, in aceeasi maniera in care fumul de tigara este din ce in ce mai putin acceptat. unde ne indreaptam? catre ce? toleranta minima, pretentii maxime. de ce sa nu ma dau cu parfumul meu preferat? cine decide daca parfumul meu e ok sau nu?
13 comentarii:
Democratia dusa la extrem este la fel de nociva ca si comunismul.
de aceea zic ca-i mai bine acel neuitat "mozaic"cu mirosul sau specific de cavou.pacat...chiar mi-e dor sa simt in tramvai o duduie cu miros inconfundabil de cripta...si sa nu fie in negru cu o coasa pe umar...
hai frate!o ia razna lumea!unde o sa ajungem?
mi se pare un abuz ! nu aduce a discriminare pe criterii de miros?!
eu nu am sa fac nici un comentariu legat de discriminare , insa legat de toleranta si nu numai am un citat :"I have learned silence from the talkative; tolerance from the intolerant and kindness from the unkind.I am grateful to those
teachers". Daca fiecare dintre noi am putea sa luam aminte la aceste cuvinte , poate lumea ar fi mai buna...
ar fi bine daca si la noi i-ar da lumea jos pe aurolacii care se urca in autobuze si iti muta nasul la ceafa. n-am nimic cu ei, dar daca tot put a hoit, macar sa mearga pe jos.
problema asta tine de bunul simt al fiecaruia. sa te dai cu parfumul care iti place e una, sa pui pe tine juma' de sticla este de prost gust si de si mai prost miros. nici eu nu-i suport pe cei parfumati foarte strident pe care-i intalnesc in lifturi sau metrou. la urma urmei, sa nu confundam dreptul cu abuzul.
sa vezi Perfume: The Story of a Murderer
Geez...Revolutiune?Eu m-as da cu un parfum puternic numai ca sa ii enervez pe cei din jur(sunt alergica la parfumuri).
moi non plus, filmul e facut dupa o carte excelenta,cartea mea preferata: "parfumul" de patrick suskind.stiu asadar povestea si e geniala!dar asta e apropos de parfum...povestea de pe blog cred ca are treaba mai degraba cu toleranta,discriminarea si cu dreptul uman...care e vesnic subiectiv.de exemplu, in situatia de fata, pasagera avea dreptul sa se dea cu oricat parfum poftea...iar soferul avea dreptul sa faca scandal...dar sincera sa fiu..nu cred ca avea dreptul sa o dea jos ptr simplul motiv ca autobuzul nu e al lui,e al unei firme,deci deciziile de genul asta nu ii stau in putere.
soferul ar fi trebuit sa fie recunoscator ca macar mirosea a parfum...
my bad, pentru asta ar trebui sa fim recunoscatori doar in romania....
stiu de carte,din pacate am vazut filmul inainte sa citesc cartea..si stiu si despre ce e vorba in blog nu sunt chiar atat de idioata incat sa nu inteleg niste scrieri atat de clare..ideea comment-ului meu e alta,dar probabil a fost prea subtila
bai...stai asa..nu am spus-o ironic..chiar voiam sa revin la subiect.nu ma luasem de tine.geez..
Trimiteți un comentariu