E de-ajuns sa te privesc!

2 mar. 2007


Prima zi din martie, doua intersectii, un tramvai, o biserica, o banca, o statie de autobuz, un gard de fier, o cladire in constructie. Ciment, gropi, semne de atentionare "atentie! cad caramizi", si o silueta care se apropie de mine. O zarasc si in minte imi vin imagini din trecut. Amintiri si regrete. Silueta se apropie, am asteptat mai bine de un an si jumatate momentul asta. Nu stiu ce sa fac, ce sa zic, cum sa reactionez. Am emotii asta pentru ca imi pasa. Pentru ca visam la asta de multa vreme. Ajunge langa mine, o sarut, stangaci, pentru ca nu stiu ce sa fac. E micuta, parca mai mica decat niciodata, putin schimbata, supla, frumos imbracata. Ma drogheaza de la prima atingere. Ii simt parfumul si acum in nari. Un miros usor dulceag, intepator care imi mangaiei narile si ajunge la creier. O simt si acum langa mine cu toate ca au trecut mai bine de 108 minute de cand ne-am despartit. Ne-am plimbat printre colosii de beton de pe langa outwear si eram sigur ca oricand putem fi inghititi de ei. Dar imi placea ideea ca daca era sa se intample eram impreuna cu ea. Ma opresc si imi doresc un singur lucru sa o strang in brate. Sa ii simt capul ei micut pe pieptul meu, sub barbie. Acolo este locul, se potriveste perfect. O stang in brate si nu ma mai satur, am o senzatie bizara. Imi place sa o protejez, sa o las sa "zboare" doar in bratele mele. O prind de mana si ii simt pielea fina, de care imi era dor. Ochii mari, bulbucati, parul lung, puloverul deschis la culoare, silueta perfecta, inelul de pe mana, parfumul imbibat perfect in pielea ei fina, de toate am nevoie, le simteam lipsa. Sper ca a inteles ca regret, ca o sa fac tot ce depinde de mine sa ii demonstrez ca nu o sa mai dau cu piciorul a doua oara, ca imi pasa, ca imi doresc ca eu sa fiu singurul care se imbata cu parfumul ei, care o tine de mana, care vibreaza langa ea. Aveam senzatia ca nu e nevoie sa zic nimic, doar sa stau sa o vad, sa o aud, sa ii simt parfumul, sa o ating. Adorm cu gandul la ea si imi dorec mai mult ca niciodata sa fie aici si sa ii sarut buzele carnoase, sa o tin in brate si sa ii spun "noapte buna".

2 comentarii:

ZeroViu spunea...

bai frate ... sa nu mai dai cu piciorul la asa ceva :)

* {Cristina} spunea...

sunt un pic confuza...
pierduta in avalansa de sentimente si cuvinte..
povestea asta are sau nu un happy end?