E 12:29 stau in fata calculatorului si am o stare ciudata. Iubesc toate femeile de pe pamant, iubesc paharul gol din fata mea, pachetul de tigari pe care scrie "fumatul poate ucide", dar cel mai mult imi iubesc patul in care o sa dorm. Sunt obosit, am fost cu oamenii mei in que pasa si mi-a fost bine. Am vorbit despre fotbal, nu s-a mai intamplat asta demult, sa vorbim despre fotbal, sa nu ma mai intereseza nimic altceva. Am venit acasa si m-a apucat o foame cumplita, frigiderul meu nu ma ajuta, ma uit la el ciudat si nu are nici o reactie. Nu ma intelege. Nu stiu ce naiba are. Eu am vorbit frumos cu el. O sa dorm. Maine e alta zi. Robotul din mine o sa inceapa din nou sa functioneze. Beigbeder avea dreptate dar azi nu am vrut sa il vad. "Fantoma" lui Balanescu de pe perete parca vrea sa imi spuna ceva. Nu o inteleg. La ora asta nu mai vorbesc cu nimeni. Un fluture fara puteri se aseaza pe pian. E tacut. Nu spune nimic. Il las sa bea din paharul cu cognac. Imi place mai mult Hennessy decat Courvasier. Pentru ca nu e asa tare. Mi-ar placea sa mananc o felie de pepene galben. Imi place mai mult cum miroase decat gustul in sine. Poate trece.....
2 comentarii:
is called "the trip".if u know what i mean.stiu senzatia cand iubesti frigideru,paharu gol,cand vezi fluturi manga prin casa,cand orice manea ti se pare "lucy in the sky with diamonds" a lu beatles.e bine din cand in cand sa formatezi hard-ul.
si e bine de multe ori sa uiti. sa uiti de tot.
Trimiteți un comentariu