Condamnat la iubire!

Il ador pe Almodovar, ador femeile si ador cum e vazuta femeie in filmele lui Almodovar. Femeia lui Almodovar vibreaza, are o frumusete doar prin faptul ca este femeie. Femeia-toreador este femeia care ma face sa imi doresc sa fiu taur, sa fiu ucis doar de pumnalul ei, sa ma umple de sange sa faca orice din mine. Bruneta, de o senzualitate inumana, cu o silueta de viespe, cu pantofi rosii si rochii largi, femeia lui Almodovar numai daca te priveste te poate transforma intr-o piatra cenusie. Fata lunga, nasul mare si ascutit, de o imperfectiune teribila, cu parul ondulat, usor androgina, osoasa, cu glezne subtiri si genunchii perfect rotunzi. Marco se indragosteste de ea, o protejeaza pe cat poate si e fericit ca a ajuns omul ei din umbra. Cu pielea maslinie, nebarbierit de 3 zile gata oricand sa omoare sarpele din bucatarie, emotiv ca un barbat care simte, iubeste si plange de fiecare data cand este impresionat de ceva. De partea cealalta Alicia e de patru ani în coma profunda, a studiat baletul si e ingrijita de Benigno, care e la a doua "pacienta" dupa mama sa. Imi place ca Almodovar e plin de dragoste, pasiune, melancolie, te atinge acolo unde vrei, unde te doare, unde ai rana deschisa cel mai tare. Nici nu iti trece prin cap ca "sfantul" Benigno, pur, cald, cu miscari usoare, parca pluteste, e in stare sa faca ceva rau. Fata de copil, virginitatea, infantilitatea, dialogurile cu el insusi, felul cum o schimba de asternuturile murdare, cum o sterge la fund, cum ii aluneca mainile pe spatele ei, nu te lasa sa iti imaginezi ca inocentul Benigno e un mic monstru. Benigno si Marco traiesc amandoi drama iubirii care poate sa ucida, primul iubeste o femeie mai mult moarta decat vie, al doilea una sfasiata de un taur. Benigno il pune pe Marco sa-i vorbeasca femeii iubite, asa cum face el cu Alicia, tot timpul, fara pauza. E incredibil de tandru, de romantic. Fenomenala scena cu filmul mut in care un barbat se micsoreaza si ajunge cat cuvintele de pe o scrisoare de amor, apoi incepe sa urce pe coapsele femeii goale si se pierde in vagin. Benigno merita sa fie judecat? De ce? Pentru ca iubeste o femeie care nu poate sa ii impartaseasca sentimentele doar pentru ca e moarta? Almodovar cauta si gaseste ce vrea. Sa arate ca in neputinta, in limitarea si in rautatea umana se poate gasi o farama de dragoste, de pasiune, de iubire. In orice ghem de praf exista ceva care straluceste. Ce e asa grav sa venerezi o femeie care nu stie nimic despre tine, cu care vorbesti zilnic, o stergi la fund, ii povestesti ce filme ai vazut, ce ai mai vorbit cu prietenii... Benigno e in fiecare dintre noi. El face povestea, story-ul cum zice Felix. Cine e Benigno in realitate? Un inadaptat, un retardat, un redus mintal, o lepra de infirmier obsedat sexual, urat cu spume, demn de mila. Un infect, o javra, o mizerie umana. Dar faptul ca poate sa daruiasca dragoste, cateodata mai multa decat trebuie, il face un sfant. Un sfant care iubeste si face rau. O bestie care are o singura scuza: iubeste!