Pe ei ii RESPECT cel mai mult!

daca tot nu ma misca deloc acest unu decembrie m-am gandit ca pe doi decembrie sa sarbatoresc ceva. ziua in care aleg zece oameni pe care ii respect pentru ce au facut, ce fac sau pur si simplu ii respect pentru ca exista. o sa aleg 10 persoane cunoscute, 10 oameni care au facut ceva sau cel putin in mintea mea si pentru sufletul meu au facut ceva, 10 oameni care nu au stat degeaba. ordinea este aleatorie.

1.Pedro Almodóvar - pentru ca cu ajutorul satirei reuseste sa imbine violenta si tensiunea, pentru ca l-a nascut pe Benigno, pentru ca reuseste sa iti transmita emotia prin filmele lui, pentru ca scoate in relief defectele oamenilor, pentru ca a facut din angelica Raimunda o criminala.
2. Maradona - pentru ca a facut dintr-o banala atingere de balon o opera de arta, pentru pasiunea pe care a reusit sa o imprime in tot ceea ce a facut, pentru ca a reusit sa faca o tara intreaga sa il divinizeze si o planeta intreaga sa il admire, pentru sufletul mare pe care il are si pentru sangele fierbinte care ii curge in vene.
3.Édith Piaf - pentru ca este vocea pe care cand o auzi nu ai cum sa nu te gandesti la lucruri romantice, la parfumul parisului, la magia unei lumi boeme, pentru povestea de viata impresionanta prin care a trecut, pentru modul in care si-a trait fiecare clipa, pentru ca din iubirea dintre ea si mai tanarul Yves Montand se naste "Je vois la vie en rose" si nu in ultimul rand pentru "Non, je ne regrette rien".
4. Ştefan Iordache - pentru rolul generalului Charnota din fuga de bulgakov, pentru Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore, pentru rolul din Hotel de lux, care a facut ravagii dupa revolutie, pentru rolul din Cel mai iubit dintre pamînteni, pentru felul in care povestea, pentru tot ce a facut pentru teatrul romanesc, pentru vocea pe care o avea.
5. Michael Jackson - pentru ca a influentat muzica, pentru ca a trait pentru a isi multumi fanii, pentru ca a facut tot pentru public, pentru ca era un profesionist desavarsit, pentru ca iubea copii, pentru ca nu putea sa faca rau nici macar unui tantar, pentru ca au dansat generatii intregi pe "She's Out of My Life", "Billie Jean", "Bad", "Black or White", "Earth Song"...pentru ca concertul din 92 nu are cum sa il stearga nimeni din memorie.
6. Serghei Esenin - pentru "Focul vanat e vanat de vant", prima mea poezie invatata, pe care tata o canta la pian cand eram foarte mic, pentru povestea vietii lui, pentru ca a iubit inainte de toate, pentru ca a atras antipatia elitei literare contemporane lui, pentru ca era topit dupa oamenii simpli, pentru ca a era prea pur si s-a stins ca flacara unei lumanari in bataia vantului.
7. Brian Molko - pentru ca vocea sa imi ajunge in toate celulele corpului, pentru ca exista melodiile pentru care numarul starilor mele de bine s-ar injumatati: „Bruise Pristine” · „Come Home”, „36 Degrees” · „Teenage Angst”, „Nancy Boy”, „Bruise Pristine”, „Pure Morning”,  „You Don't Care About Us”, „Every You Every Me”, „Without You I'm Nothing”, „Burger Queen”, „Taste in Men”, „Slave to the Wage” · „Special K”,  „Black-Eyed”, „The Bitter End”,  „This Picture”, „Special Needs”, „English Summer Rain” · „Protège-Moi”, „Twenty Years”, „Because I Want You”, „Song to Say Goodbye”, „Infra Red”, „Meds”, „Running Up That Hill”, „Battle for the Sun”, „For What It's Worth”, „The Never-Ending Why”,  „Ashtray Heart”, „Bright Lights”...
8. William Shakespeare - pentru ca fara omul asta, una dintre cele mai mari pasiuni ale mele pur si simplu nu exista. cum era teatrul fara  Shakespeare? cum era lumea fara "Romeo si Julieta"? ce mai jucau marii actori daca nu exista Richard al III-lea, A douăsprezecea noapte, Visul unei nopti de vara, Hamlet?
9. Pablo Picasso - pentru ca a fara el pictura era mai saraca. cartierul Montmartre a intrat in legenda datorita lui, si-a trait  viata pana la 91 de ani asa cum o face un mare artist, un geniu: a iubit si a nascut opere.
10. Coco Chanel - pentru ca este cea mai mari creatoare de modă ale secolului XX, pentru ca viata ei a fost un adevarat film, pentru ca a facut sacrificii enorme sa ajunga acolo unde merita, pentru ca cand spui femeie te gandesti la coco, te gandesti la o rochie alb-negru, la un parfum dulceag, la un pantof elegant cu bot rotund.

Maradona by Kusturica sau cum ar face Isus un film despre Dumnezeu!

"mi-am pus pentru prima data camasa pe mine pentru ca AZI ma intalnesc cu dumnezeu", asa spune unul dintre prietenii lui Kusturica pe aeroportul din belgrad in timp ce maradona ateriza in orasul natal al alui Kusturica, Maradona by Kusturica este o opera de arta. in filmul asta ceva e foarte ciudat. chiar daca este despre maradona, Kusturica, esto omul care participa la absolul tot flmul in mod direct. este invitat in emisiunea lui maradona, merge la buenos aires, la belgrad face schimb de tricouri cu zeul, il aduce pe maradona la el acasa sa ii faca cunostinta cu sotia si cu pustiul lui. in fine, trecand peste prezenta asta putin exagerata a regizorului in cam toate cadrele filmului, maradona by Kusturica este un film care nu are cum sa te lasa fara reactie.

drumul lui maradona spre casa in care a copilarit, saracia locurilor, povestile despre cum juca non stop fotbal pana nu mai vedea mingea, totul este impresionant. maradona este cel mai MARE. este el si restul, daca isus juca fotbal nu putea juca atat de bine cum o facea maradona. filosofia lui este frumoasa prin simplitate. cum exiplica ca celebra mana a lu dumnezeu este o palma data angliei, animatiile in care maradona ii face praf pe Margaret Thatcher, Tony Blair si Bush Jr, faptul ca a refuzat sa se intalneasca cu printul charles pentru ca nu putea sa dea mana cu un o patat de sange, aversiunea pentru AMERICA si marea iubire pentru cuba lu fidel fac din maradona un personaj si in afara terenului de fotbal.

este emotionanta imaginea in care maradona din senin ii pupa, atat de firesc, mana lui Kusturica. omul e atat de natural cand merge pe strazile din belgrad si e recunoscut de oameni, cand explica cum vedea lumea dupa ce se droga, cu cheagurile de sange care erau deasuora ochilor, traieste intens fiecare clipa, recunoaste ca "daca cocaina e un drog, atunci a fost un drogat", recunoaste ca ajungea mai sus daca nu baga in vena si cel mai socant povesteste cum nu isi aduce aminte de zilele de nastere ale celor doua fete ale sale pentru ca de fiecare data la inceputul petrecerii lua cocaina si nu mai tinea minte nimic. maradona by Kusturica trebuie vazut si pentru scena in care insusi maradona canta o melodie despre viata sa care nu are cum sa nu te impresioneze. maradona este un personaj si daca treci peste faptul ca Kusturica se baga prea mult in seama pe el in filmsi aproape ca e pe acelasi nivel cu maradona, totul e ok.

PS e impresionant in film imaginea sotiei lui maradona, claudia, care sta tot timpul, undeva in spate si il ocroteste cu privirea pe maradona