Inchide ochii. Respira adanc. Scapa de tensiune. Linistea te cuprinde. Palmele se ating una pe alta. Picioarele incepi sa nu le mai simti. nu mai ai nimic in corp. totul a disparut. Este atat de liniste incat timpanele sunt asurzite de bataile inimii. E cald. Corpul a fost anesteziat. te pregatesti sa lasi corpul acolo si sa te ridici. Momentul a venit. Nu mai simti nimic. Esti intr-un tobogan imens, negru mat, prin care cobori. Habar nu ai unde poti ajunge. Nu exista certitidini. Ai doar in cap o singura idée ca nu mai esto acolo.Ai plecat, cobori, esti in miscare cu toate ca stai pe loc. Esti in picioare. Singur. Nimeni nu este langa tine si cu toate astea ai plecat. Te misti, ai prins viteza. Ai inchis ochii si ai plecat. E liniste, nu vezi pic de lumina. Si deodata ajungi intr-un loc in care esti singur. Locul este imens. Incepi sa vezi niste lumini rosii. Deschizi ochii. Unde sunt? Cum am ajuns aici? In stanga nu e nimeni, in dreapta la fel. Repiri.Privesti inainte. Si cand intorci privirea spre stanga e plin de oameni. In dreapta la fel. Nu mai exista niciun loc liber. Aerul giganticei sali de care plamanii tai erau singurii care se bucurau acum este impartit de mii de oameni. cade cortina, niste imagini curg pe un ecran imens, sunetele imi sunt cunoscute iar vocea pe care o aud imi este atat de familiara…m-am nascut cu ea in minte....
PS: maine episodul 2.... pentru cei care s-au prins despre ce vorbesc astept un comentariu....
Field Design Practice
Acum o zi

