Babel a la Inarritu!

Iar s-au luat de mana Guillermo Arriaga si Alejandro Gonzalez Inarritu si au pus de un film. Dupa Amores Perros şi 21 de grame a venit vremea lui Babel. Un film in care Bard Pitt apare putin si in care aproape ca nu iti dai seama ca a fost prin zona. Eu sunt un mare fan Brad Pitt si inca sunt sub influenta lui Meet Joe Blak, Fight Club, Legendele Toamnei sau Snatch. Babel e un film pe trei planuri, Alina zice ca pe patru. Turnul care l-a maniat pe omul care ne-a facut e la baza celui mai nou Inarritu. Filmat timp de un an pe trei continente Moroc, Mexic şi Japonia (mi-au placut apartamentul japonezei si muzica de la nunta din Mexic) filmul este un exercitiu mental. Povestea unor oameni dezbinaţi de cultură, frontiere idiomatice, diferente de mentalitate si erori umane pe care doar dragostea şi durerea ii poate aduce impreuna. "Babel s-a născut din nevoia morală de curăţare şi de a vorbi despre lucruri care-mi umpleau sufletul şi mintea: paradoxurile incredibile şi dureroase din întreaga lume care au afectat tărâmuri apropiate şi îndepărtate şi s-au sfârşit cu tragedii individuale." "Realizarea filmului a fost în sine un fel de Babel", observă González Ińárritu. Ceea ce face fericit un japonez şi un marocan poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiţi e acelaşi lucru pentru toţi", spune regizorul. "Pe platoul din Maroc, de pildă, oamenii vorbeau arabă, berberă, franceză, engleză, italiană şi spaniolă. Aveam chiar şi actori din acelaşi oraş care vorbeau limbi diferite, aşa că era obositor să creăm o legătură." Tot ce se întâmplă în film porneşte de la un singur act: o puşcă de vânătoare lăsată în urmă de un turist in Maroc, care reverberează printr-un lanţ de interacţiuni personale şi globale. "Adevăratele graniţe sunt în interiorul nostru, fiind mai mult decât un spaţiu fizic, barierele sunt în lumea ideilor. Mi-am dat seama că ceea ce ne face fericiţi ca fiinţe umane poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiţi şi vulnerabili dincolo de cultură, rasă, limbă sau situaţie financiară e acelaşi lucru pentru toţi", spune González Ińárritu. Chiar cred ca marea tragedie umană se reduce la neputinţa de a iubi şi a fi iubit şi la inabilitatea de a mişca şi a fi mişcat de acest sentiment, care dă sens vieţii şi morii fiecărei fiinţe umane. Babel s-a transformat într-un film despre ceea ce ne leagă, nu ceea ce ne desparte. Montat incredibil de bine (cadrul care pleaca de pe japoneza goala imbratisata de tatal ei pe balcon e superb) si o coloana sonora plina de emotie (Gustavo Santaolalla e foarte tare) Babel chiar merita!