Ganduri de 12 februarie!

Nu mi-a mai venit sa scriu saptamana asta asa de mult. Lenea e de vina si timpul. Timpul scurt care trece repede, prea repede, din ce in ce mai repede. E bine ca e curat in casa. Nu vreau sa mai fac mizerie. Si in dulap e ordine. Sper sa ramana asa tot timpul. Vreau casa sa fie mai goala, sa o alerg pe Cristina si ea sa aiba loc unde sa se ascunda. Vreau sa am o zi libera si sa fac mai multe poze, vreau sa merg din nou la teatru pentru ca de cand el a plecat definitiv nu am mai fost. Am facut insa ceva ce mi-a placut am prins o lacusta si am incercat sa ii pun elicile de la ventilator pe spate sa zboare mai repede. A baut apoi lichior de cocos, a tras un fum si a pornit grabita. Sambata am fost cu Cristina in Frame, la Gojira, s-a socat pe holul ala cand a vazut niste tipi mai strange si si-a smuls mana din mana mea. Nu a vrut asta. Isi dorea sa o tin mai strans. Ii era poate teama. Ma uit pentru a 17 oara la Trainspotting, imi era dor de toti si ascult Meds. Imi era dor si de Molko. l-am cam tradat in ultima vreme. Stiu doar eu sunt de vina si programul asta al meu. Nu am facut treaba asta intentionat. Sper sa ma inteleaga. Vineri m-am trezit intr-o cutie de bomboane uriasa cat casa poporului. Simteam un miros dulceag de piersica. Am visat ca eram intr-o intr-o cabina de teatru, mirosul de parfum ieftin imi era imbibat in nari, scoateam haina dupa haina din dulap si praful se ridica la fel ca si nisipul in desert cand fug beduinii pe camile. Am luat fondul de ten de pe masa si am inceput sa ma dau pe fata. Plangeam pentru ca eram singur inchis in cabina. Simteam o teama si o bucurie in acelasi timp. M-am imbracat in costumul generalului Cearnota din Fuga de Bulgakov si m-am asezat pe un taburet din catifea rosie. Am inceput sa strig dar nu ma auzea nimeni. Eram mut si aveam o senzatie pe care nu imi doream sa o traiesc in realitate. Nu puteam face nimic. Eram in locul in care de mic am visat sa ajung, dar eram singur. Eu cu mine....