Condamnat la iubire!

Il ador pe Almodovar, ador femeile si ador cum e vazuta femeie in filmele lui Almodovar. Femeia lui Almodovar vibreaza, are o frumusete doar prin faptul ca este femeie. Femeia-toreador este femeia care ma face sa imi doresc sa fiu taur, sa fiu ucis doar de pumnalul ei, sa ma umple de sange sa faca orice din mine. Bruneta, de o senzualitate inumana, cu o silueta de viespe, cu pantofi rosii si rochii largi, femeia lui Almodovar numai daca te priveste te poate transforma intr-o piatra cenusie. Fata lunga, nasul mare si ascutit, de o imperfectiune teribila, cu parul ondulat, usor androgina, osoasa, cu glezne subtiri si genunchii perfect rotunzi. Marco se indragosteste de ea, o protejeaza pe cat poate si e fericit ca a ajuns omul ei din umbra. Cu pielea maslinie, nebarbierit de 3 zile gata oricand sa omoare sarpele din bucatarie, emotiv ca un barbat care simte, iubeste si plange de fiecare data cand este impresionat de ceva. De partea cealalta Alicia e de patru ani în coma profunda, a studiat baletul si e ingrijita de Benigno, care e la a doua "pacienta" dupa mama sa. Imi place ca Almodovar e plin de dragoste, pasiune, melancolie, te atinge acolo unde vrei, unde te doare, unde ai rana deschisa cel mai tare. Nici nu iti trece prin cap ca "sfantul" Benigno, pur, cald, cu miscari usoare, parca pluteste, e in stare sa faca ceva rau. Fata de copil, virginitatea, infantilitatea, dialogurile cu el insusi, felul cum o schimba de asternuturile murdare, cum o sterge la fund, cum ii aluneca mainile pe spatele ei, nu te lasa sa iti imaginezi ca inocentul Benigno e un mic monstru. Benigno si Marco traiesc amandoi drama iubirii care poate sa ucida, primul iubeste o femeie mai mult moarta decat vie, al doilea una sfasiata de un taur. Benigno il pune pe Marco sa-i vorbeasca femeii iubite, asa cum face el cu Alicia, tot timpul, fara pauza. E incredibil de tandru, de romantic. Fenomenala scena cu filmul mut in care un barbat se micsoreaza si ajunge cat cuvintele de pe o scrisoare de amor, apoi incepe sa urce pe coapsele femeii goale si se pierde in vagin. Benigno merita sa fie judecat? De ce? Pentru ca iubeste o femeie care nu poate sa ii impartaseasca sentimentele doar pentru ca e moarta? Almodovar cauta si gaseste ce vrea. Sa arate ca in neputinta, in limitarea si in rautatea umana se poate gasi o farama de dragoste, de pasiune, de iubire. In orice ghem de praf exista ceva care straluceste. Ce e asa grav sa venerezi o femeie care nu stie nimic despre tine, cu care vorbesti zilnic, o stergi la fund, ii povestesti ce filme ai vazut, ce ai mai vorbit cu prietenii... Benigno e in fiecare dintre noi. El face povestea, story-ul cum zice Felix. Cine e Benigno in realitate? Un inadaptat, un retardat, un redus mintal, o lepra de infirmier obsedat sexual, urat cu spume, demn de mila. Un infect, o javra, o mizerie umana. Dar faptul ca poate sa daruiasca dragoste, cateodata mai multa decat trebuie, il face un sfant. Un sfant care iubeste si face rau. O bestie care are o singura scuza: iubeste!

Vand sperante desarte si idei preconcepute!

De multa vreme imi doream sa fac o afacere. Sa-mi deschid ceva, o gogoserie, un pati bar, sa vand suc facut din sirop...Ma gandeam ca asa cum vand astia pe plaja banane si creme pentru bronzat, as putea sa umblu cu un sac gol in spate si sa vand idei, sperante, iluzii. Se pare ca unii s-au gandit si au dat drumul la treaba. Un magazin din China vinde clientilor sai… scuze si pretexte. Ce va ziceam? Magazinul, pe nume "Tuofu", care în chineza inseamna "a aduce noroc oamenilor", practica tarife diferentiate, in functie de fapta care necesita scuze. Pretextele de zi cu zi costa echivalentul a 1 euro, in timp ce un pretext bine gasit pentru ruperea unei relatii amoroase scoate din buzunarul clientilor 12 euro. Totusi, cele mai scumpe pretexte sunt cele legate de propunerile în casatorie, care costa nu mai putin de 150 de euro. Persoanele care cumpara mai multe pretexte deodata beneficiaza de o reducere.

Exercitii pentru suflet!

Fiecare persoana ar trebui sa-si inteleaga propria minte si viata pe care o traieste. Infrunta-ti viata asa cum se prezinta ea, invata sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile experiente. Totul se schimba. Tot ceea ce exista trece prin acelasi ciclu al existentei – nastere, batranete, boala si moarte. Doar viata este continua, cautandu-si tot timpul noi forme de manifestare. Viata este un proces sau curgere care nu a inceput niciodata si nu se va termina niciodata. Legea schimbarii se aplica deopotriva si la ceea ce oamenii numesc “suflet”. Nu exista ceva intr-o persoana care sa fie nemuritor, care sa nu se transforme. Toate universurile care exista sunt expresia vietii. Toate efectele au si cauze iar caracterul unei persoane este rezultatul actiunilor sale. Fiecare fiinta umana isi creaza situatii de viata, fie ca intelege acest lucru sau nu. Prin ganduri bune si actiuni corecte se poate purifica sinele interior. Grija partii trebuie sa fie grija intregului. Egoismul directionat gresit produce suferinta personala si a celorlalti. Poti invata din propria suferinta sa o micsorezi si sa-i elimini cauzele. Inceteaza sa mai faci rau, invata sa faci bine, purifica-ti inima. Stare de constiinta conduce la disparitia limitarilor. Perioadele de liniste pentru activitatile interioare sunt esentiale pentru o viata echilibrata. Fereste-te sa te atasezi mental si emotional de tot ce e trecator. Fiecare persoana sufera consecintele propriilor actiuni si invata din ele. Ajuta-i pe altii sa faca acelasi lucru. Invata sa iti satisfaci simtul rational si pe cel al inimii, insista ca fiecare individ sa-si asume responsabilitatea, sustine toleranta pentru ceilalti si pentru punctele lor de vedere, imbratiseaza stiinta, psihologia, etica si arta si subliniaza faptul ca oamenii sunt creatorii vietii lor prezente si a destinului lor.

Robbie Williams - She's Madonna. Atat!

I love you baby, but face it she's Madonna. No man on earth, could say that he don't want her. This look of love, says I'm leaving, you're frozen now. I've done the freezing. I'm walking out. Madonna's calling me...

Frontul de eliberare a piticilor de gradina, loveste din nou!

De multa vreme ma bate un gand. As vrea sa intru intr-un partid, dar nu unul oarecare ci unul care sa aiba o doctrina solida, teluri marete si in care sa se vorbeasca putin si sa se faca mult. Am citit acum cativa ani ca asa ceva exista. Frontul de Eliberare a Piticilor de Gradina, ai carui membri lupta pentru emanciparea statuetelor ce impodobesc curtile oamenilor, a intrat din nou in actiune, dupa ce in luna ianuarie decretase armistitiu.. Comandouri ale Frontului au furat zeci de pitici de gradina din imprejurimile localitatii Dunkirk (Franta), in apropiere de granita cu Belgia. Membrii comandourilor au lasat proprietarilor mesaje in care se spunea “Draga tati, draga mami, am fost fericit alaturi de voi, acum insa trebuie sa va parasesc”, semnate simplu, “Piticul vostru de gradina”. Faza asta a luat amploare. Piticii de gradina nu mai sunt demult doar niste obiecte de ornament in curtile oamenilor. Ei au personalitate, au suflet, pentru ca odata au avut viata si cel mai bine o stie seful lor de la noi, omul care a trait drama cu moartea americanului. A ramas cu 300 de pitici si o sticla de bere la doi litri. Omul s-a descurcat, a reusit sa le ofere cate o paine la fiecare. "Pe unul in fac politist, pe unul bucatar (dar nu Petrisor bucatarul), pe unul cofetar, pe unul Ronaldinho, pe unul Beckham si pe unul Sorin Ovidiu Vantu...."

Seara lui Scorsese!

Martin Scorsese a primit in sfarsit premiul pentru cel mai bun regizor pentru filmul sau "The Departed". Povestea cu politisti infiltrati a primit si trofeul pentru cel mai bun film, iar vechea sa colaboratoare Thelma Schoonmaker, Oscarul pentru cel mai bun montaj. Cat despre William Monahan, scenaristul lui "The Departed", acesta a fost castigatorul premiului pentru cel mai bun scenariu adaptat. Helen Mirren si Forest Whitaker au luat Oscarurile pentru cea mai buna actrita, respectiv cel mai bun actor în rol principal. Mirren a fost recompensata pentru rolul reginei Elisabeta a II-a din filmul "The Queen", în timp ce Whitaker a primit premiul pentru rolul dictatorului ugandez Idi Amin din "Ultimul rege al Scotiei". Cele mai bune roluri secundare au fost considerate cele realizate de Jennifer Hudson in "Dreamgirls" si Alan Arkin în "Fiecare se crede normal".

Justin Timberlake, Britney Spears, Snoop Dogg, Jay Z, P. Diddy puteti sa va lasati!

Cultivator de vise!

Ma trezesc dimineata, imi aleg cu greu hainele, tot timplu foarte subtiri, poate de asta cand scriu acum imi curge nasul, imi pun ochelarii de soare si ies din casa. Ma oboseste lumina, ma enerveaza vantul, din fata de la inter, care imi da senzatia ca ma salta, ma streseaza ca dimineata trebuie sa-i ocolesc pe toti pe strada, asa somnoros cum sunt. Ma scoate din sarite frigul in general. Dar ma bucur ca in locul meu otravit din coltul redactie bate o raza de soare, cu care in vara trecuta m-am luptat pe viata si pe moarte. Sunt ca un robot, setat sa faca aceleasi lucruri, sa vada aceeasi oameni, sa mearga prin aceleasi locuri, de multe ori fara sa percep nimic. Imi place sa beu un pahar de vin in que pasa, sa stau tolanit pe pernele alea mari, imi place sa merg vineri in frame, sa vad lumea din b, martin, web, suburbia sau sa mai rad in clubul omului care sta singur si gol sub dus. Traiesc senzatii ciudate, cateodata imi doresc asa de mult sa ajung acasa, sa bag cheia in usa si sa revin in universul meu, sa imi vad pianul, tablourile, spatiul meu. Sa dau drumul la muzica, sa-mi arunc pe unde apuc hainele, sa ma invart prin casa fara sa caut nimic, sa stau in picioare, sa beau ceva. Dar mi se intampla sa vin acasa, dupa o zi nu tocmai ok, sa stau 5 minute doar cu mine si apoi sa incep sa dau telefoane. Sa ma vad cu prietenii. Sa nu stau singur. Imi lipseste ceva, sunt agitat pentru ca nu exista cine trebuie sa existe. Sunt de multe ori irascibil cu cei din jur, nu mai am rabdare, e o nebunie continua peste tot, o cursa, in care tot timpul trebuie sa ai pantofii cu cuie in picioare si sa sprintezi cat te tin balamalele. Stai putin pe bara si intri din nou in cursa, daca ai iesit ai pierdut ritmul si esti pe dinafara. Imi place la nebunie ce fac. Imi doresc foarte tare sa fiu mai bun pe zi ce trece, sa invat mai multe, sa imi mearga mintea cum le merge lor. Sunt motivat in fiecare zi si cand sunt atentionat ca nu am facut bine ceva, imi pierd din incredere si am un sentiment de teama. Teama de a nu gresi din nou. Teama de a nu o da in bara, pentru ca cineva are incredere in mine si ultimul lucru pe care l-as face e sa dezamagesc. Asta pentru ca imi pasa, pentru ca pun suflet in tot ceea ce fac si ma doare cand nu iese bine. Sunt constient ca in momnentul de fata nu ma vad facand altceva. De revelion cand am fost la munte, m-am trezit si parca imi lipsea ceva. Eram "liber" si nu stiam sa ma bucur de libertate. Parca eram in "Ce ne facem fara Willy?" a lui Astalos. Ajung acasa si ma bucur de fiecare clipa petrecuta in spatiul meu. Cateodata nu imi mai vine sa scriu pe blog, nu am inspiratie. Am nevoie mai mult decat oricand de persoana care sa ma inspirea. Ma bucur totusi ca exista. Ma linistesc cand scriu pe blog. Unii spun ca nu e nevoie ca povestile, gandurile, sentimentele pe care le am sa fie scrise pe blog pe care il vad toti. Pe mine chiar ma relaxeaza, chiar vreau sa citeasca toti ce simt. Nu ma simt mai vulnerabil pentru ca cineva citeste gandurile mele pe blog.

Prea tare!

Schimb iarna friguroasa cu vara, plus diferenta!

Am ajuns acasa unde am senzatia ca cineva ma testeaza sa vada daca as rezista la polul nord. E foarte frig, parca nici hainele nu vor sa iasa din dulap, s-au intepenit, paharele s-au lipit de pian, parchetul e rece, m-am imbracat ca un toate hainele din casa. Vreau sa se duca dracului iarna asta, sa ne lase, astept primavara, vara. Am o senzatie aiurea, parca si sa gandesc imi e greu, creierul functioneaza din ce in ce mai greu. Am obosit. Nici prajitura cu crema de branza si cirese de pe pian nu ma mai atrage, imi e lene sa ma ridic de pe scaun, aici macar am calorifelul electric in spate, imi tine de cald. E singurul care mai ofera caldura, in fine caldura de care am nevoie acum. E sambata seara, o sa ies in oras, dar imi e asa lene, am dormit putin aseara, simt o oboseala psihica, vreau 2 zile in care sa nu mai fac nimic, sa stau pur si simplu, sa ma uit la un film, sa citesc, sa ascult meds de la un cap la altul.

O lume de rahat!

Focul vanat e gonit de vant!

Mi se intampla adesea ca unele vorbe sa imi aduca aminte de niste oameni, unele mirosuri sa imi aminteasca de copilarie, un anumit parfum sa imi produca in cap niste imagini ciudate, care sa ma trimita cu gandul la niste persoane. Imi aduc aminte mana calda, degetele lungi, ochii mari care ma priveau cu atata placere si admiratie, am vorbit mult, nu imi doream mai mult, serile racoroase de vara stiu foarte bine ce am simtit. Adierea brizei marii si mirosul de sare erau singurele bariere intre noi. Eram invidios pe nisipul pe care statea ea, pe fiecare firicel de fericire care ii atingea porii, vroiam sa ma transform in picaturi de apa si sa stau lipit de pielea ei pana cand hulpavul soare arunca o raza si ma trimitea in cer. Eram invidios pe fiecare secunda care trece, ma bucuram de fiecare clipa cand eram langa ea, ma inaltam prin cuvinte si gesturi si ma intorceam pe pamant. Ma atingea cu mana ei calda si ma trezeam instant din cel mai adanc somn. Imi tremura clavicula cand mana ei o atingea usor, vibram tot Pluteam intr-un univers uitat si parca nedescoperit niciodata. Ma ascundeam sub fusta ei mare si alba si nu ma mai gasea nimeni, stateam pitit si vroiam sa fac parte numai din universul ei, vroiam sa ma atinga, sa ma protejeze. Era pentru prima data cand ma lasam batut la fata ascunselea, vroiam sa ma gaseasca. Ea, numai si numai ea. Clipele treceau, soarele ii aprindea trupul care ardea ca o torta. Eram prinsi in joc. Un joc care nu mai vroiam sa se termine niciodata. O aud, imi spune cuvinte pe care mi le spunea si atunci, imi aduc aminte de ea si uit de tot si de toate. Vocea ei calda, glumele pe care le faceam impreuna, doar noi, cum ma tinea de mana, cum radeam noi de ceasul ei "puternic", de "massiv-ul meu", "my sweet prince", placebo in surdina, parca ne cunoasteam de o viata si cel mai important dupa atata vreme tinem minte fiecare clipa petrecuta atunci, fiecare atingere, fiecare fior. E bine ca exista si cel mai bine e ca va exista.

Film prost si parfum de femeie!

Nu inteleg de ce exista filme gen Shadowboxer. Filmat in primavara lui 2006, in mai puţin de sase saptamani(probabil in aproape o saptamana), in Philadelphia cu un buget foarte mic(se vede) filmul se vrea un thriller,dar este cea mai buna comedie ever. Daca vrei sa vezi fundul lui Cuba Gooding Jr, cum si-o trage el cu Helen Mirren, pe un camp plin de flori si verdeata (ceva mai horror nu se poate), sau cum poate exista o relatie intre un alb de 40 de kilograme si o negresa de 150 poti sa mergi la mizeria asta. Un film in care se intampla multe dar in esenta nimic - multe crime, copii care se joaca cu arme, relatii intre oameni care nu au nici o treaba, Cuba care sta cu o bunatate in casa si nu se culca cu ea pentru ca e prea ocupat sa loveasca un sac de box..... Shadowboxer seamana cu Monster's Ball (produs tot de Lee Daniels, dar lipseste Halle Berry si Billy Bob Thornton care faceau toti banii). Imi imaginez cum Cuba Gooding (castigatorul al unui Oscar) si Mirren (aleasa cea mai sexy femeie la 61 de ani) au fost la premiera si s-au intrebat "cum dracu am jucat noi in rahatul asta?". Singurul lucru bun a fost mirosul de parfum care imi invada narile - de "vina" pentru asta a fost numai si numai Anca.

Pe ea, pe mama ei(lui) 2!

Femeile s-au sesizat, ultima reclama Dolce & Gabbana nu e ok, femeile sunt tratate nasol. Dar de asta ce mai ziceti? Exista varianta reclamei cu un barbat pe jos! Si mai e si gol pe deasupra!

Kanal D(egeaba)!

M-am uitat duminica la Kanal D si am avut senzatia ca sunt cu 15 ani in urma, vedete de mana a doua, toti expiratii cu haine de imprumut s-au adunat sa faca B1 tv 2. As vrea sa scriu mai mult despre Kanal D dar nu am ce. Recordul pentru cel mai mare kebab din lume a fost doborat: bucatari din orasul Chihuahua, nordul Mexicului, au reusit sa produca un kebab cu o greutate de 3,9 tone si o inaltime de patru metri. Din kebabul urias s-au infruptat peste 24.000 de persoane. Portii din megakebab au fost vandute pentru 1 dolar spectatorilor infometati.

Pe ea, pe mama ei!

O sa scriu din nou despre unul dintre subiectele mele preferate - feminismul, sexismul, bla, bla. Institutul spaniol pentru femei(asta chiar e tare exista un institut pentru femei), un organism guvernamental (asta ma duce cu gandul la alt organ) si o asociatie a consumatorilor au cerut retragerea de pe piata a unei reclame Dolce & Gabbana, acuzata de sexism. Reclama e foarte tare - o femeie imbracata intr-un body, asezata pe sol si care este impiedicata sa se ridice de un barbat cu bustul gol care o tine de incheieturile mainilor(faza mi se pare super sexy, femeia tinuta strans, fara sa se miste, neputincioasa, pusa la pamant). Alti patru barbati cu busturile goale asista la scena si o devoreaza din priviri pe tipa. Ca sa se bage in seama asociatia lui peste prajit, scuze a pestoaicelor crede ca "este admisibila utilizarea fortei ca mijloc de impunere in fata unei femei" sau ca "violenta machista" a reclamei care poate sugera iminenta unui viol colectiv. Oamenii astia chiar nu au ce sa faca, se plictisesc si atunci le mai bese mintea si mai scot cate o perla. Noul guvern spaniol lupta impotriva violentei conjugale si a atitudinii superioare a barbatilor fata de femei. Guvernul lui Zapatero a adoptat in acest sens o lege impotriva violentei fata de femei care este unica in Europa in ceea ce priveste femeile abuzate. Chiar nu cred ca e o problema cu reclama asta, eu o vad altfel. O super femeie devorata din priviri de barbati, iar unul dintre ei e peste ea si o tine de mana. Femeia cred ca nu este deranjata de gestul lui, chiar cred ca ii place atitudinea. Pana la urma e un barbat care arata bine si o super femeie. Ce e rau in asta?

Teatru versus Teatru!

Spatiul plin de parfum, talc, catifea rosie si parchet care scartaie grav isi schimba incet dar sigur hainele. Se maturizeaza sau doar incearca o schimare din mers. Un exercitiu. Teatrele independente, neconventionale, cu regizori tineri au schimbat mersul lucrurilor. Cand faci ceva neconvintional subiectele sunt putine dar cu interes mare, in general subiecte tabu, discutate pe blat, in locuri inchise, doar cu prietenii. Sexul, trasul pe nas, femeile, obscenitatea, revolta sunt subiectele de baza. Lumea gusta altfel tot ce pare interzis la un moment dat. Cu titluri cat mai explicite spectacolele undeground prind bine, cu greu gasesti un loc la un astfel de show. Nici teatrele cu staif nu vor sa ramana pe dinafara, nationalul arunca „Viata mea sexuala“, de Cornel George Popa. Prapastia dintre generatii; fiica, vanzatoare intr-un sex-shop, incearca sa-si convinga tatal ca aceasta slujba este la fel de onorabila ca oricare alta. Decorul este singurul care se leaga de titlul intrigant, specific unui sex-shop. Bulandra vine tare cu „Bent“, de Martin Sherman. Un text mitic al culturii gay. La Odeon a avut premiera „Sunt propria mea sotie“, de Doug Wright. Piesa a primit Premiul Pulizer in 2004. Piesa lui Beatrice Rancea, arunca in ring un personaj real fascinant, travestitul german Charlotte von Mahlsdorf. Textul arata fascinatia autorului pentru acest personaj prins in valtoarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, supravietuitor al regimurilor nazist si comunist din Germania de Est. Din acelasi capitol mai intra „Monoloagele vaginului“ este, de departe, cea mai cunoscuta piesa de gen, "16 lectii despre dezastrele amorului carnal“, „Toti barbatii sunt curve“, scrisa de David Mamet, s-a jucat pe scena Clubului Prometheus, in 2002, cu Piersic junior in rolul principal. .In „Sex, drugs and rock’n roll“, o partida buna de sex, o doza suficienta de cocaina si o muzica antrenanta constituie liantul ambiental ce permite relationarea personajelor si, implicit, a ipostazelor pe care le reflecta.In „Hai sa facem sex!“, a dramaturgului rus Valentin Krasnogorov-Fainberg, personajele vorbesc despre singuratate, dorinta de dragoste si de evadare din cotidian, sexul fiind doar pretextul, tema recurenta care le introduce in scena. Chiar cred ca exista doua feluri de teatru - cel in care am copilarit, cu mirosul de lemn care iti invadeaza narile, cu cabine mari, garnisit de costume vechi si prafuite, pistoale cu capse cu care ma jucam cand eram mic, jobene, palarii de paie si telefoane cu disc si un teatru de idei, de sentimente, de opinii, de controverse, liber, fara prejudecati si cu subiecte pentru noua generatie - sex, droguri si rock and roll.

Mor dupa televizor!

Televiziunea este cel mai mare drog ever. Oamenii sunt intrati in transa - poate sa cada casa pe tine dar e groaznic daca ai ratat ultimul episod din serialul preferat, emisiunea preferata, meciurile din Champions League. Televizorul este prezent in fiecare casa, unii chiar au doua, trei, iar cea mai tare bataie, daca ai doar un singur televizor, este pe telecomnda. Discovery versus Champions League, Friends versus Big Brother, telenovela versus film romanesc si tot asa. Unii chiar forteaza televizorul la maxim si chiar o trag definitiv pe dreapta in fata televizorului. Am chiar un exemplu clar. "In state, politia din Long Island a descoperit cadavrul mumificat al unui barbat de care nu se mai stia nimic de mai mult de un an. Politia l-a descoperit pe Vincenzo Ricardo in fotoliu, in fata televizorului, care mergea neintrerupt de cand barbatul murise. Vecinii au presupus ca acesta se afla intr-un sanatoriu." Ma intreb pe ce post se uita omul nostru, cu ce imagine a murit in cap, oare se uita la o emisiune cu dan negru si s-a speriat cand a tipat dementul ala si a facut infarct? Poate era fan wrestling si s-a speriat de Undertaker (asta e pentru prietenii mei care sunt fani), a murit cand a dat gol banel pe bernabeu, cand a plecat teo de la pro tv, cand a auzit ca andreea marin nu o sa mai faca surprize sau ca, de craciun, anul asta nu o sa mai vada singur acasa.

Sunt femeie, fac mizerie!

Sensibile, delicate, calde, pline de afectiune, gospodine, pedante si cu toate astea le lipseste ceva. Nu prea se descurca la capitolul oridine si curatenie. E si vorba aia "care e singurul lucru pe care nu il gasesti la o femeie in geanta? ordine". Birourile femeilor sunt mai murdare decat cele ale barbatilor, asta pentru ca ele folosesc piesa de mobilier pe post de camara. Pentru ca sunt mai strangatoare la ele in birouri gasesti de toate - mancare prin sertare, creme, geluri de dus, pudra, autobronzante, tot feful de lotiuni, telefeoane mobile, pungi, posete. 75% dintre participantele la studiu au recunoscut ca isi trateaza biroul ca pe o camara unde pastreaza alimente prin urmare birourile femeilor sunt mai murdare decat cele ale barbatilor si gazduiesc, in medie, de 400 de ori mai multe bacterii decat un scaun de toaleta. Femeile innebunite dupa curatenie, regine in bucatarie (mai mult sau mai putin), cu o mie de creme dupa ele si geluri pentru starpirea bacteriilor care omoara si extraterestrii de pe saturn si jupiter - au picat testul la curatenie.

Tarfa romanca - nu o sug, fac doar felatie!

Imi plac la nebunie femeile, sunt fanul lor numarul 1 dar nu imi plac femeile proaste care o ard cu nasul pe sus. Am fost intr-un club de fitze din centrul Bucurestiului. Pe langa faptul ca am dat peste o problema cu care ma confruntam cand eram la Constanta - nu aveti voie in club cu adidasi. Cacat frate. Oamenii aia nu inteleg ca o pereche de superstaruri costa cat 10 perechi de jeguri de pantofi de lautar cu botul ascutit, cum purta Aladin. In fine. Stateam la o masa civilizat cu doi prieteni. Plin de femeie care mai de care mai aranjate, si-au pus pe ele ce aveam mai bun si si-au atarnat cate un batran cu burta sau un pusti care invartea pe degete cheile de la un 4X4 si au iesit in viata. La un moment dat au venit 4 tipe - una mai purie blonda, gen tarfa cu pedigree, celelalte "eleve". Imbracate gen "prost dar sa sara in ochi", sclipitor, mult auriu, traiasca IDM-ul si mama lui. Oamenii mei s-au dus sa vorbeasca cu ele de doua ori - prima data elegant, ce beti, faze de genul, apoi celalalt prieten pe genu' sunteti cam cu nasul pe sus si nu e bine. Eu am stat calm, in banca mea, nu ma mai incanta ideea deloc. Eram din alt film. In fine de aici pana la un mic conflict nu a fost mult. Maica stareta s-a simtit lezata (sper sa nu citeasca pentru ca sigur nu o sa inteleaga ce e aia - lezat) a inceput sa ameninte, rahat. A venit la mine sa imi zica ca ii pare rau, ca ea are 2 copii acasa, ca prietenul meu nu a procedat corect. Rahat. Nu o sa mai calc prin locuri din astea. M-am saturat de genul de femei care arata bine, isi pune ceva cat mai strident pe ele si care isi misca antenele doar cand aud alta limba decat romana. Obiectul are acelasi gust si cand purtatorul lui vorbeste romana, nu numai cand hable espanol. Tot felul de sclave care vin in club doar cu un pachet de tigari cat mai subtiri, si au un minte doar un lucru: poate gasesc pe unul care sa-mi plateasca rahatul ala de jack cu redbull si la final pentru ca nu am cum sa "achit" platesc in natura la el in masina pe bancheta din spate. Iti cumperi in parfum bun, o bluza mulata de la mango si stai cu nasul pe sus prin cluburi. Iti faci o lista de acasa - vorbesc doar cu turisti batrani, care sigur stau la Hilton si dorm si eu in sfarsit ca omul pentru ca acasa in garsoniera stam la gramara - mama, tata, 2 surori si 3 frati intr-o camera, sau cu un colorat burtos care 100% are BMW. Genul asta este cel mai dubios - nu vrea sa auda cuvinte vulgare (pentru ca ea mai des o suge decat sa vorbeasca despre ea), e innebunita si povesteste colegelor de facultate ca iubitul ei are nu stiu ce jeep, casa in romana si ca daca e cuminte o duce in Italia la vara. O adora pe Oana Zavoranu si Laura Andresan si daca sponsorul chiar e bazat intr-o zi o sa il roage sa bage niste bani in ea pentru ca vrea sa fie cantareata sau in cel mai rau caz actrita.

Papusa, bagam un Kant in seara asta?!

Stateam ieri de vorba cu o amica pe net. II spuneam ca merg in B52 singur, eu chiar fac treaba asta destul de des. Cateodata nu am chef sa vorbesc sau sa aud pe nimeni si merg singur. Stiu ca daca merg cu mai multa lume unii o sa strambe din nas pentru ca e prea mult fum, altii nu se omoara dupa red hot chili peppers, keane sau travis iar altii nu sunt incantati de loc. Ea incerca sa imi spuna de ce nu merge singura. Si atunci mi-a dat ideea sa scriu asta. Ii era teama ca o sa fie agatata de tot felul de tristi. Care o ard cu o bere in mana si vor sa le-o traga tuturor femeilor din club. Mi-am adus aminte de o faza. Eram prin decembrie prin B stateam singur langa bar si bagam ceva in mine. Doua tipe era langa mine si vorbeau. Mici de inaltime, imbracate tern, nu iti sareau deloc in evidenta, poate doar daca erau doar ele in club. Una a plecat la wc si atunci cealalta ma intreaba: singur? nu te plistisesti? nu...vine raspunsul meu rapid si sincer. prietena mea te considera simpatic....si? la fel de inocent cum sunt de obicei, pai iti dau numarul ei, poate iese ceva intr-o seara...asta m-a socat grav, cum adica "poate iese ceva", ce sa fac cu ea concurs de goblenuri. rahat. am refuzat elegant. am zis ca nu sunt pe gustul meu pentru ca vad altfel lucrurile din punct de vedere ...... sexual si am plecat. M-am socat grav, cate mizerii sunt in mintea unui barbat, dar chiar asa mult tupeu de la o femeie nashpa a fost prea mult pentru mine in seara aia. notalent mi-a spus apoi ca nu sunt singurul si ea o pateste des, logic ca mai des decat mine pentru ca e femeie. Si atunci m-am gandit sa scriu si cele mai de rahat replici de agatat auzide de ea si de prietenele ei. Si acum vine stai pe aproape ca merita. Plimba cainele in parc, vine un pusti si arunca "bomba": "musca? dar stapana?", cat de patetic putea sa fie omul. Hai frate. "Mama ta e hoata a furat doua stele si le-a pus in ochii tai" - rahat imi vine sa vars. Nu, nu frate. Exista asa ceva? Pe bune... "cat iti ia sa dai cu ruj pe buzitele alea" asta chiar ma depaseste. La ce filme se uita oamenii astia? Chiar as vrea sa stau de vorba cu un "poet" din asta. Mai sunt libidinosii aia care vor sa danseze cu o tipa blues pe orice piesa. "Frate e prodigy -smack my bitch up chiar trebuie sa ma stangi asa tare in brate si sa iti simt transpiratia pana in stomac?". Oamenii nu se lasa. "Ce alunita frumoasa ai, tipele cu alunita sunt mai sexy" - nuuuuu asta e crunta. Alunita - sexy???!!!! Asta e din capitolul ala "prietena mea are cercel in limba, mama nene iti dai seama cum o suge?!" Mai sunt oamenii care vor cu orice pret sa fie "spontani" cum te cheama? ioana... am uitat cum te cheama si numarul de telefon" Horror. Oamenii astia exista si cred ca mai si le-o baga la unele pentru ca altfel renuntau sa zica cacaturile astea. Mai e faza cu "ai o hartie? sa imi notez numarul tau de telefon" sau "ah ce frumosi mirosi, tu miroaseai a floare".....la dracu cu voi baieti.

O LInie si gata!

Muzica in surdina, pastel de ganduri albe si negre, vise traite cu ochii deschisi, imagini bizare, fluturi care fumeaza iarba, pitici care fac zgomot cand dau din aripi, umbre care nu isi mai gasesc locul, placerea divina a unor cuvinte auzide de zeci de ori. Pasiune si vin, petale si amintiri, umezeala si molii, lacrimi si pesti care plutesc in acvariul de pe pian. O prajitura cu branza dulce si stafide, din care cineva a muscat deja e pe noptiera mea. Sta linistita, nu are nevoie de nimieni, o arde in lumea ei. Lumea prajiturilor care nu vor sa vorbeasca cu nimeni. La oameni e altfel. Comunicarea ne face sa fim diferiti. Dar oamenii nu vor sa evolueze. Traim intr-o lume de impotenti, de oameni falsi, o lume in care ajungi sa te sochezi de normalitate, o lume plina de ipocrizie si lasitate. Te mira cand ceva e la locul lui, cand faci un bine si primesti tot un bine in schimb, sinceritatea a devenit un defect. Oamenii se feresc sa fie sinceri, pentru ca sunt vulnerabili. Se deschid greu, nu comunica, uita des de cei din jur. Nu stim sa ne bucuram, nu stim de multe ori ce vrem, care e misiunea noastra aici. De ce am venit. Imi plac oamenii care traiesc totul cu pasiune, oamenii care ard precum un incendiu de padure, oamenii care se implica, care spun "imi pasa", oamenii devotati. Nu imi plac jumatatile de masura, nu imi plac lucrurile neterminate. Imi place pasiunea, dorul, imi place sa simt, sa plang, sa ma bucur, sa tip, sa traiesc. Imi place viata.

Killer-ul de clowni!

De o vreme ma tot streseaza un gand - as vrea sa bat un clown in fata copiilor. Si nu sunt singurul. Mai am un om in afacerea asta. Ma exaspereaza, fac tot felul de rahaturi, arata ca dracu si nu sunt amuzanti deloc. Imi si imaginez cum as lua la pumni un amarat de clown care umfla baloane, fluiera intr-o goarna si spune tot felul de mizerii. Sa ii sara toate de pe el. sa il fugaresc pana cand ramane in chiloti si doar cu nasul ala rosu pe fata. E tare imaginea - un clown plin de vanatai a doua zi cum vine suparat la munca si nu ii mai arde deloc sa spuna glume, sa sufle in baloane sau sa cante la tamburina sparta. Exista multi copii care se tem de clowni si atunci ca sa scapam de ei parintii angajeaza niste criminali profesionisti, experti in clowni. Adica firma pe care o am eu cu asociatul meu. Noi venim, vedem despre ce e vorba si actionam ca niste adevarati profesionisti. Nu putem sa fim niciodata luati prin surprindere pentru ca stim intotdeauna cum actioneaza un clown. Ce ii place sa faca, pe unde umbla, prosionisti adevarati. Va bagati?

Maleta, o arzi prost!

Omul e supus greselii, din erori traim, suntem cateodata noi o eroare. Daca sunt tanar mi se spune ca pot sa gresesc, "eh e pusti, sa se loveasca singuri de greutati, daca nu o da in bara acum cat e tanar cand o sa o faca". Asta chiar mi se pare o chestie ok. Insa cu cat esti mai in varsta si faci o greseala e mai nasol. Greseala e invers proportionala cu varsta. Cu cat esti mai tanar si mai necopt cu atat ai voie sa o dai in bara mai bine. De cateva zile, pustiul cu pulover pe gat de la revolutie, idolul femeilor de la apaca, omul care care s-a nascut fara gat e pe prima pagina a ziarelor. Nu pentru ca a facut ceva bine in politica ci pentru ca la 61 de ani si-a luat jucariile si a plecat de acasa. Si uite asa vezi la teveu un purtator pe maleta gri, fara verigheta pa manuta cum sare dintr-un avion in altul spre mare lui iubire. Omul e super penibil. A fugit de acasa ca un pusti de 17 ani pe care masa nu il lasa sa mearga la mare cu vecina de la parter, care e mai mare cu 3 ani. Vad altfel treaba, ai o familie, esti casatorit de multa vreme, ai o varsta, stai frate in banca ta. Vrei sa ai o aventura e ok. O ai si tot acasa te intorci. Poti sa o ai la blat sau chiar sa vorbesti cu nevasta "iubita ma duc sa o ard pe angela de la 6". Fara circ, fara ziare, fara mizerii. Cei mai tari mafioti ardeau in stanga si in dreapta tot ce prindeau, dar familia era sfanta. De ea nu se atingea nimeni. Imi vine greu sa cred ca oamenii nu aveau aventuri pentru ca femeile colcaiau pe langa ei. Dar erau aventuri si atat. Omul are senzatia ca daca acum nu pleaca de acasa si incepe o noua etapa a vietii, n-o va mai putea face niciodata. Nu-si da seama insa la ce risc se supune. Este la o varsta la care barbatii tind sa strice tot ce au construit toata viata. Asa ca mai maleta stai dracului in banca ta ca esti penibil.

Saruta-ma mereu, chiar daca.....

Era vara. fiecare firicel de nisip simtea pasiunea arzatoare pe care o aveam. faleza imi zambea si ma facea sa trec peste tot, sa nu mai tin minte nimic, sa uit si sa scap. norii erau grei, seara s-a asternut, o silueta se apropie, simt un miros dulce de piersica coapta, care a dat in parg. silueta se apropie si mai mult si imi intinde o mana. ochii imi sunt tulburi, in minte imi vin tot felul de imagini frumoase, o pasare a paradisului se aseaza pe o frunza de lotus si pluteste si nu ii pasa ca frunza se duce usor la vale. cascada se apropie. fiecare vena pulseaza altfel in namarginitul abur de ceai cald de visine. silueta se tot misca, bataile inimii se intetesc. caldura e din ce in ce mai mare, fiecare umbra se misca diferit, stropii de ploaie se opresc la doi centimetri de pamant. visarea ii cuprinde pe toti. mirosul de piersica se imbiba in celulele corpului meu si plutesc. o silueta svelta, intr-o fusta alba vaporoasa mi se iveste in patul meu gigantic. se aseaza pe cearceafurile albe. fusta si cearceaful devin una si aceeasi. se unesc si fac un singur univers. parul blond, sanii mari, carnosi ma trezesc din somnul adanc. silueta se misca, o ating si fuge. dispare. uitarea se asterne, greselile apar si vin tot mai des, tot mai multe, tot mai grele , tot mai dureroase. si totul dispare. timpul trece, florile mor, lumanarile se sting, oamenii dispar si vin altii, toate se schimba. cercul se strange. si lucrurile pornesc de unde au ramas. incet trupul fin, de fecioara se iveste din nou, parfumul dulce de piersica coapta imi invadeaza iar narile. fusta alba e aproape, e langa mine, o ating, asa de putin a mai ramas. timpul a castigat pariul cu noi. de noi depinde acum pariul cu NOI.

Made in Romania!

E o seara trista in care mi-am dat seama ca suntem prea mici. Neputinta cred ca a fost inventata de un roman. Imi pare rau ca de multe ori nu avem oua. Nu putem sa ne batem de la egal la egal cu granzii. Avem o mentalitate de rahat, limitati, fara sclipiri, fara ambitie... Mergem de multe ori pe principiul "daca e sa iasa iese daca nu, nu". Ne multumim cu putin si nu avem modele. Pustii nu stiu care dintre oamenii care apar la televizor pot sa fie luati ca model. E un gol imens. De ce multi se imbraca prost, de ce sunt luati ca modele oameni care isi etaleaza opulenta de prost gust. Baietii isi doresc o masina de o suta de mii de euro la fel ca a cantaretului X si multe femei la fel ca regele sexului manelistul Y. La fete e mai simplu - daca esti frumoasa te culci cu Z sau Q ca sa ajungi pe sticla. Apoi apari in ziare de scandal in care povestesti cat de mult iti iubesti prietenul octogenar cu masina pe care daca o vinzi cuperi Gara de Nord sau un negricios, juma' de buletin cu burta cat Casa Poporului, blindat cu inele si lanturi de aur masurate in kile. Suntem mici, ajungem sa fim sclavii obiectelor si sa nu stim sa facem diferenta intre bine si rau. Imi pasa si ma macina drama unora dintre prietenii mei care au o varsta si inca nu au descoperit ce le place. Nu stiu ce sa faca. Oameni care termina facultati doar pentru ca asa e trand-ul. In curand o sa avem o tara cu 22 de milioane de studenti. Lipsesc modelele, nu stim pe ce drum sa o luam si ne gandim la tot felul de rezolvari facile si de moment ale lucrurilor. Lipsa coloanei vertebrale duce la compromisuri care se aduna, se aduna te macina si in final te doboara.

Gone in Sixty Seconds cu Isus!

Isus o arde de unul singur prin Bucuresti, l-am vazut intr-un Ferrari decapotabil, gonea pe Magheru cu peste 150 la ora, ieri seara. Dumnezeu cred ca o sa se supere daca aude asta. Dar eu sunt baiat si nu o sa ii spun. Poate o sa ma imprietenesc cu Sf Petru si imi da un joint, cum zicea Chirila. Isus e pe genul meu asculta Nas cu P. Diddy - "Hate Me Now" la maxim, are la oglinda braduti din aia care miros frumos, caine de plus care da din cap in spatele masinii si nu are folia scoasa de pe scaune, ca sa le protejeze. Merge cu viteza si incetineste cand ajunge in fata la scala, se uita la tarfe si cand fetele se apropie de geam porneste in tromba. Politia oricum nu are ce sa ii faca pentru ca e Isus, cum sa ii dai amenda lui Isus pentru ca nu avea centura, sau pentru ca la un party dupa ce s-a chinuit din 10 caldari de apa sa faca whiskey cu redbull a baut si el pana la urma o gura. Poate o sa treaca vreodata in B52, suburbia, expirat sau in web, totul e sa aiba buletinul la el, sa nu il ceara aia de la intrare sa vada daca e major. Isus oricum e perfect si banal in acelasi timp, stie ce i se intampla tot timpul, nu poti sa il surprinzi cu un banc nou, nu are nevoie de asigurare la cutremur, nu ai cum sa il bati la septic si echipa cu care tine bate tot timpul. Ma doare putin capul, imi e somn de pic, o mai ard putin singur prin casa si ma car. E 9 si 13 minute....

14 februarie, si ce?

Azi e ziua indragostitilor, cacat. Sarbatoarea lu' peste prajit in ulei. Nu imi plac sarbatorile importate de afara numai de dragul de a avea ce sa sarbatoresti. Nu imi plac transplanturile fortate facute doar ca sa fie. Ce rahat e sfantul valentin, pe ce parte juca, era la marcaj? In fine nu inteleg nevoia romanului de a sarbatori orice rahat doar asa de fun. Si asa romanul mai mult o freaca decat sa puna osul. De ce totusi mai are nevoie si de sarbatori venite cu vaporul din state. E craciunul, e pastele, e ziua mea, e anul nou, la dracu avem destule sarbatori. Exista targ de sfantul valentin la dalles, vad zilnic cand plec de acasa o grama de pusti care o ard pe acolo. Nu inteleg de ce dracu e nevoie de cani cu fata iubitei, perne cu mine si cu ea, ursuleti cu capul meu pe piept sau alte mizerii din astea ca sa ii demonstrezi ca o iubesti. E mult mai simplu. Asa vad eu lucrurile. Cadourile mici si utile sunt cele mai ok iar cuvintele pot schimba multe.

Keane-urile zilnice!

Imi place foarte tare Keane. Mi-a placut Everybody's Changing, This Is The Last Time, On A Day Like Today, Somewhere Only We Know, de pe Hopes And Fears, iar de pe Under The Iron Sea imi place Nothing In My Way si Is It Any Wonder?. Asa ca blogerii mei - ascultati Keane.

Blocul meu pe blog-ul meu!

Am primit pe e-mail o poza cu blocul meu si pentru ca sa il vada toata lumea il pun si pe blog. Poza e foarte tare - e un colaj intre o poza recenta si una foarte veche, de cand a fost construit. Si Magheru e schimbat. Pentru cei mai curiosi - etajul 9. Interfonul nu merge.

Ganduri nevinovate!

E 12:29 stau in fata calculatorului si am o stare ciudata. Iubesc toate femeile de pe pamant, iubesc paharul gol din fata mea, pachetul de tigari pe care scrie "fumatul poate ucide", dar cel mai mult imi iubesc patul in care o sa dorm. Sunt obosit, am fost cu oamenii mei in que pasa si mi-a fost bine. Am vorbit despre fotbal, nu s-a mai intamplat asta demult, sa vorbim despre fotbal, sa nu ma mai intereseza nimic altceva. Am venit acasa si m-a apucat o foame cumplita, frigiderul meu nu ma ajuta, ma uit la el ciudat si nu are nici o reactie. Nu ma intelege. Nu stiu ce naiba are. Eu am vorbit frumos cu el. O sa dorm. Maine e alta zi. Robotul din mine o sa inceapa din nou sa functioneze. Beigbeder avea dreptate dar azi nu am vrut sa il vad. "Fantoma" lui Balanescu de pe perete parca vrea sa imi spuna ceva. Nu o inteleg. La ora asta nu mai vorbesc cu nimeni. Un fluture fara puteri se aseaza pe pian. E tacut. Nu spune nimic. Il las sa bea din paharul cu cognac. Imi place mai mult Hennessy decat Courvasier. Pentru ca nu e asa tare. Mi-ar placea sa mananc o felie de pepene galben. Imi place mai mult cum miroase decat gustul in sine. Poate trece.....

Iepurele cat furnica!

Asta e pentru prietenul meu Belzebuth. Omul pentru care am un respect deosebit si o sa o spun intotdeanua lucrul asta. Am gasit ceva ce lui o sa ii placa. Asa ca sun citeste si baga la cap - o englezoaica are cel mai gras iepure din lume. Amy are aproape 19 kilograme, trei ani si e casatorita cu Roberto. Iepuroaica uriasa s-a maritat anul trecut cu Roberto, si el un iepure imens, si a reusit in doar cateva luni sa il intreaca in greutate cu doua kilograme. Cei doi iepuri au impreuna 32 de iepurasi mai mici. Anette Edwards, stapana celor doi, spera ca si acestia vor ajunge la marimi demne de Cartea Recordurilor. Iepuroaica gigant traieste in Worcester si este foarte mofturoasa la mancare. Nici nu se uita la un morcov daca nu are frunzele proaspete. Astept elefantul care sa incapa intr-un borcan de mustar, rodeo pe furnici, hipopotamul pe care pot sa il tin pe balcon si cursa de 100 de metri viteza la melci.

Cine e Felix?

Daca va intrebati cine e Felix, de care tot am mentionat pana acum, tin sa precizez ca nu e cel din poza. Atat!

Traiasca barbatismul!

Faceam un curs la facultate foarte tare - feminismul. O profesoara la 50 si ceva de ani, imbibata in dementa feminismului (femeia ca obiect sexual, femeia victima societatii, drama femeii care nu poate conduce, cacaturi din astea). Cel mai tare era ca cateodata eram 3-4 baieti la cursul ei cu toata ca in an arem 5 de toti si restul pana la 40 fete. Am primit pe mess ceva de la Alina, prietena lui Giova, asa ca ea e principala "vinovata" pentru "traiasca barbatismul". In occident exista omologii de sex opus ai feministelor, cei care sprijină până în pânzele albe drepturile bărbaţilor. Hai ca asta chiar e tare. Aveam nevoie de asta. Suntem niste victime, avem nevoie de protectie. Batuti de neveste, obligaţi să poarte cravată când n-au niciun chef şi apăsaţi de statutul de capi ai familiei. "Aşa nu se mai poate!", şi-au spus o seamă de bărbaţi pe care îi chinuie aceste stări, drept pentru care încearcă tot mai mult să regăsească masculinitatea ancestrală. Echipaţi doar cu strictul necesar, mii de occidentali iau în fiecare weekend drumul pădurii, în căutarea unei identităţi cât mai apropiate de modelul de bărbat al strămoşilor. Si acum incepe treaba. Marele Kidd are probleme. Are 1,93 metri, 95 de kilograme şi e jucător profesionist în NBA. Zadarnic, constituţia sa impresionantă nu îi era de niciun folos când pe consoarta lui o apucau pandaliile şi-l lua la scărmănat. "Ca să se elibereze de nervi şi frustrări, mă lovea cu pumnii şi arunca după mine cu obiectele de prin casă", se plângea, acum câteva săptămâni, vedeta lui New Jersey Nets, Jason Kidd. Exemplul său nu e singular. Numai în SUA sunt abuzaţi fizic şi psihic, anual, cam 800.000 de soţi, adică 3,2% din total. Cifrele oficiale nu spun, însă, prea multe, specialiştii fiind convinşi că bărbaţii nu apelează la poliţie după o singură lovitură încasată de la soţie. Ruşinându-se de cei din jur, depun plângere numai când ajung cu răni grave la spital. National Institute of Justice, instituţia care ţine socoteala americanilor abuzaţi în familie, susţine că pălmuirea e metoda preferată de femei pentru a-şi pedepsi soţii. La dracu vreau si in Romania sa se intample asta - sa nu existe doar secretare, stewardese, sute de mii de femei care apar pe copertile revistelor si ziarelor, nu mai vreau fata de la pagina 5 vreau barbatul de la pagina 5, vreau sa spunem noi textul "vin dupa o relatie, nu pot sa incep ceva serios cu tine, am nevoie de timp sa vad ce simt", vreau sa nu mai fim bataie de joc a femeilor. Si chiar imi doresc ca toti barbatii sa puna un comentariu si sa incepem sa schimbam. Ca asa nu mai merge.

Melissa - cea mai frumoasa frantuzoaica de pe sticla!

La Paris am vazut cele mai ingrijite femei din Europa. Nu foarte frumoase, machiate fin, te imbata cu mirosul dulce al parfumurilor fine, te fac sa te indragostesti de pantofii lor cu toc subtire si bot rotunjit, frumos imbracate, de o eleganta tulburatoare frantuzoaicele te fac sa iti crape tenesii dupa ele. Mi-a trimis Felix pe e-mail poze cu o tipa. O cheama Melissa Theuriau si e cea mai frumoasa prezentatoare ever. Am cautat poze cu ea, am citit despre ea si mi-a placut. Imi place ca prezinta zona interzisa, imi si imaginez emisiunea asta ce ea toata in piele imbracata, cu pantofi cu toc si un bici in mana. Promit ca o sa ma uit in fiecare zi la M6. Ma gandeam care romanca e cea mai tare - acum faza asta suna ciudat pentru ca o persoana deja stie despre cine o sa scriu - (corina nu mai rade). Da de colega mea corina e vorba e dulce, frumoasa si are stil (se mai imbraca si frumos). Cand mergem corina la outwear?

Apasa EXIT!

Ungurii ne cam dau jet cu Sziget unde David Bowie, Iggy Pop, Robert Plant, Nick Cave, Radiohead, Oasis, The Cure, Prodigy, Placebo, Franz Ferdinand, Korn, Slayer, Basement Jaxx, Scissor Sisters, Muse vin an de an acum e randul lui Exit. La 700km de Bucuresti sau la 150km de Timisoara, in Serbia la Novi Sad, intre 6 si 9 iulie are loc festivalul Exit. Biletul pentru toate cele 4 zile costa in jur de 70EUR, la care se adauga transport, cazare, masa si viza (40EUR). Dupa ce vezi afisul esti sigur de un singur lucru -merita sa mergi.

Actori tineri sau tineri actori, sa il intreb pe Felix!

Imi plac cuvintele. Sunt omul lor cum imi spunea cineva in trecut. Care o sa citeasca treaba asta si o sa se amuze. Imi plac combinatiile astea de cuvinte care sunt la mare pret. Unul fara altul nu pot. Daca e violator in serie e de bine, imi imaginez cum poate sa existe un violator in paralel unul care o arde de la una la alta precum siretul de la superstarurile mele. La fel si crima organizata. Iti dai seama daca ar exista una dezorganizata, haotica, in care criminalii nu stiu ce sa faca, fiecare e de capul lui. Medicina legala. Asta e tare si ea. Aia ilegala cum arata, medicina din underground, ilegala, urata, la negru, pe blat sa nu afle nimeni. Aici intra si sarbatorile legale. Alea ilegale se fac exact cand nu mai sunt din astea legale. Imi si imaginez unele ilegale pe 26 decembrie sau in tot felul de date din astea, exact dupa astea legale. In loc de clar vazatori sa fie neclar nevazatori, un fel de persoane cu deficiente in lumea vrajitorilor. Orbi sau miopi vazatori. Mergi sa-ti ghiceasca si se uita cu binoclul sau cu ochelari cu fund de sifon. In loc de criminal in serie sa existe sinucigasi in serie sau si mai rau chiar sinucigasi in paralel. Oameni care se omoara pe rand. La astia mai am de lucrat.

Ganduri de 12 februarie!

Nu mi-a mai venit sa scriu saptamana asta asa de mult. Lenea e de vina si timpul. Timpul scurt care trece repede, prea repede, din ce in ce mai repede. E bine ca e curat in casa. Nu vreau sa mai fac mizerie. Si in dulap e ordine. Sper sa ramana asa tot timpul. Vreau casa sa fie mai goala, sa o alerg pe Cristina si ea sa aiba loc unde sa se ascunda. Vreau sa am o zi libera si sa fac mai multe poze, vreau sa merg din nou la teatru pentru ca de cand el a plecat definitiv nu am mai fost. Am facut insa ceva ce mi-a placut am prins o lacusta si am incercat sa ii pun elicile de la ventilator pe spate sa zboare mai repede. A baut apoi lichior de cocos, a tras un fum si a pornit grabita. Sambata am fost cu Cristina in Frame, la Gojira, s-a socat pe holul ala cand a vazut niste tipi mai strange si si-a smuls mana din mana mea. Nu a vrut asta. Isi dorea sa o tin mai strans. Ii era poate teama. Ma uit pentru a 17 oara la Trainspotting, imi era dor de toti si ascult Meds. Imi era dor si de Molko. l-am cam tradat in ultima vreme. Stiu doar eu sunt de vina si programul asta al meu. Nu am facut treaba asta intentionat. Sper sa ma inteleaga. Vineri m-am trezit intr-o cutie de bomboane uriasa cat casa poporului. Simteam un miros dulceag de piersica. Am visat ca eram intr-o intr-o cabina de teatru, mirosul de parfum ieftin imi era imbibat in nari, scoateam haina dupa haina din dulap si praful se ridica la fel ca si nisipul in desert cand fug beduinii pe camile. Am luat fondul de ten de pe masa si am inceput sa ma dau pe fata. Plangeam pentru ca eram singur inchis in cabina. Simteam o teama si o bucurie in acelasi timp. M-am imbracat in costumul generalului Cearnota din Fuga de Bulgakov si m-am asezat pe un taburet din catifea rosie. Am inceput sa strig dar nu ma auzea nimeni. Eram mut si aveam o senzatie pe care nu imi doream sa o traiesc in realitate. Nu puteam face nimic. Eram in locul in care de mic am visat sa ajung, dar eram singur. Eu cu mine....

"Tonight" la Bucuresti!

O veste buna pentru toti fanii Reamonn. Oamenii vin la Bucureşti pentru un concert la B'Estival pe 30 iunie şi 1 iulie, la Romexpo. Si maestrul Marilyn Manson a fost anuntat ca isi va face aparitia la treaba asta. Solistul Rea Garvey, a vizitat de cateva ori Romania, sotia lui, Josephine, nascuta in Romania. Nemtii de la Reamonn au iesit pe piata in 1998, trupa si-a luat numele dupa solistul irlandez Reamonn Garvey. "Wish" e un albul foarte tare. L-am ascultat cu atentie si suna bine. Oamenii au facut 62 de piese au plecat la Los Angeles sa le traga in studio si au ales pana la urma 13. Si bine au facut. "Tonight" a fost primul hit si chiar suna foarte bine. Mie imi place Supergirl, si nu numai mie, Corina o are pe telefon. Si Josephine e foarte ok....

Dormi vinovat pe jumatatea ta de pat....

"Daca ploua ma imbrac in alb, Daca e vineri nu mai pot de cald. Port ochelari de soare Cand e luna plina. Cine e de vina?" Imi place foarte tare OCS. De la inceput mi-au placut mult. Versurile sunt foarte tari iar starea pe care o da o piesa OCS e foarte tare. Imi place sa ascult OCS acasa, dau din cap pe OCS in B52 si mi-au placut tare la petrecerea Maxim din Gossip. "Eu recunosc: imi place sa fac rau. Ma pregatesc pt ce e mai greu. Eu ma cunosc prea bine, Dar noaptea asta nu este de mine." Versul asta e chiar pentru mine. "Recunosc imi place sa fac rau" imi place cel mai tare. OCS o arde foarte OK. Imi place "Cine e de vina" dar cel mai tare imi place "Nu incerca asa ceva acasa". Sa bei doar apa minerala, Sa vrei s-ajungi zilnic la scoala, Sa ai o viata normala. Nu incerca asa ceva acasa,nu Mai bine te opresti si-o faci in gand Nu incerca asa ceva acasa Mai bine te opresti. Neprotejat,sexul nu e indicat,Dar am nevoie si eu de un pacatSfatul meu neavizat. Nu incerca asa ceva acasa,nu... Mai bine te opresti si-o faci in gand Nu incerca asa ceva acasa Mai bine te opresti. Dormi vinovat pe jumatatea ta de pat....

Armani pe internet!

Dupa ce am aflat ca NY Times o sa fie numai pe net e cazul si ca lumea modei sa se bage in treaba asta. Primul care a incercat asta e Giorgio Armani care tocmai a prezentat recent o colectie, live, pe internet. Colectia „Prive” a designerului italian Giorgio Armani a fost prezentata la Muzeul de Arta Moderna din Paris, dar si in direct, pe internet. Casa de moda a incheiat un acord cu portalul Microsoft msn.com pentru transmiterea in direct, in retea, a evenimentului, dar si pe telefoanele mobile, prin intermediul retelei Cingular, cu acoperire in cea mai mare parte in SUA. „Acum, prin intermediul internetului, le putem oferi tuturor un scaun in primul rand”, a declarat designerul italian in varsta de 72 de ani. Armani a devenit astfel primul designer care a incercat sa prezinte publicului larg colectiile sale de haute-couture. Desi publicul-tinta al acestor colectii numara mai putin de 500 de persoane in intreaga lume, evenimentul a fost primit pozitiv, acesta incurajand vanzarile la produsele cosmetice si parfumurile ce poarta marca Armani.

Hanescu nu Mergea ca Tecau!

Sunt bucuros, in sfarsit a reusit si Romania sa bata in Cupa Davis. Dupa epava Hanescu care a picat ca o cioara beata vineri in primul meci si "cneazul" Pavel, care daca tenisul se juca tot timplul in doua seturi era mai tare decat Agassi si Sampras, a venit randul pustilor. Mergea si Tecau au luptat pana la capat si au reusit sa ii incurce pe arogantii Llodra si Clement in 5 seturi 3-6, 7-5, 7-5, 6-7 (3/7), 11-9. Cine dracului are de invatat din asta nu stiu, poate Segarceanu care trebuie sa mearga pe mana pustilor astora care au ceva in plus fata de toti, tineretea. Sunt puii de rechin care musca din orice. M-am saturat sa il vad pe Hanescu, e dragut, "de treaba", rahat cum mai e dar nu are nici o treaba cu "razboiul din ziua de azi" cum spunea un prieten. Omul e copt - afara prietene. De fiecare data ne punem toate sperantele in Pavel, el trebuie sa bata tot timpul. Hanescu nici nu mai conteaza cum si cu cine joaca, meciurile cu el in teren sunt pierdute inainte de a incepe. Sa mergem pe mana astora tineri, care au sangele proaspat. Chiar nu vreau sa il mai vad pe neputinciosul asta de Hanescu, chiar nu mai vreau sa il vad pe Dorinel Munteanu la nationala, pe Contra si alte mizerii. Bosorogi si neputinciosi - partieeeeeeeeeeeee.

Angajam closetari!

Vrei o viata mai buna, te-ai saturat de seful tau care te streseaza mereu, vrei sa ai respectul celor din jur, vrei sa ai o prietena blonda cu sanii mari, vrei sa o arzi vara in Ibiza? Acum ai solutia. Speli closete in Malaysia. Mai multe colegii din Malaysia analizeaza posibilitatea introducerii in propria programa a unor cursuri de curatat toalete. Potrivit ministrului locuintelor si colectivitatilor locale, Robert Lau, proiectul are in vedere aducerea toaletelor publice din Malaysia la acelasi nivel de igiena pe care il au cele din Marea Britanie sau Singapore. Ma intreb ce dracu trebuie cursuri ca sa speli niste closete jegoase. E tare daca ar face si excursii in Anglia sau Singapore ca sa vada tristii aia din Malaysia cum se spala cu adevarat un closet. Care e mestesugul.

NY Times numai pe net!

Felix avea mare dreptate, internetul e viitorul. Si eu cred ca asa e dar imi vine greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa vina o vreme in care la chiosc nu o sa mai fie ziare, oricum nu e mare drama ca le cumpara Felix pe toate dimineata. Insa faza cu ziare doar pe net mi se pare incredibila. Dar adevarata. Arthur Sulzberger, proprietarul celui mai respectat ziar din lume,nu se teme daca in cinci ani publicatia nu va mai fi tiparita. Sulzberger e din ce in ce mai incantat de evolutia versiunii electronice a ziarului. Intr-un interviu in exclusivitate acordat publicatiei israeliene „Haaretz”, cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos - Sulzberger arunca bomba „Chiar nu stiu daca o sa tiparim „NY Times” peste cinci ani si stii ce? Chiar nu-mi pasa. Internetul e un mediu minunat pentru noi si suntem lideri acolo”, spune Sulzberger despre potentialul on-line al publicatiei. De asemenea, el crede ca retelele de publicitate on-line ale ziarelor ofera sansa unor castiguri apropiate de cele din print prin reducerea costurilor legate de tiparire si distributie. „New York Times” a semnat deja un contract cu gigantul IT Microsoft pentru distribuirea electronica a ziarului printr-un software numit Times Reader. Circulatia ziarelor la nivel global a crescut in 2005, iar numarul de publicatii din lume a depasit 10.000 pentru prima oara in istorie, conform datelor furnizate de Asociatia Mondiala a Ziarelor (WAN). „Internetul e un mediu minunat pentru noi”. Cifrele inregistrate de pagina web nytimes.com confirma entuziasmul lui Sulzberger deoarece audienta nytimes.com s-a dublat pana la 1,5 milioane vizitatori pe zi. Publicatia mai are 1,1 milioane de abonati la editia tiparita. „NY Times” este intr-o calatorie care se va termina in ziua in care compania decide sa nu mai tipareasca ziarul. Acea zi va marca sfarsitul unei tranzitii”, mai spune el. Conform lui Sulzberger, grupurile media pot sa-si dezvolte o retea de advertising on-line si, deoarece publicitatea pe internet nu necesita cerneala, hartie si distributie, ar putea sa castige aceiasi bani, chiar daca vor avea venituri publicitare mai mici. Problema costurilor acestei tranzitii nu-l ingrijoreaza pe mogulul media: „Printul va fi intotdeauna mult mai scump. Ultima data cand am facut o investitie majora in zona editiei tiparite ne-a costat nu mai putin de un miliard de dolari. Costurile pentru dezvoltarea unui site nu se apropie de magnitudinea asta”. In ciuda pesimismului general in ceea ce priveste viitorul presei scrise, tirajele publicatiilor au crescut cu 2,36a in 2005, in timp ce titlurile noi sunt lansate la o rata remarcabila, potrivit Asociatiei Mondiale a Ziarelor (WAN). In 2005, ultimul an pentru care sunt disponibile date despre tiraje, 450 de milioane de copii au fost vandute zilnic, la nivel global. Numarul total de ziare cu pret de coperta din lume a sarit, pentru prima oara, de pragul de 10.000, pana la 10.104, cu 13a mai mult decat in 2001, cand existau 8.930 de titluri.

Femeie, caut barbat care sa castige mai putin decat mine! Ha Ha Ha

Femeile cred că bărbaţii de succes sunt "prea buni ca să fie adevăraţi", iar relaţiile cu aceştia nu durează. La studiu au participat 186 de femei cu vârsta medie de 23 de ani. Cercetătorii au luat fotografiile a 60 de bărbaţi şi le-au rugat pe participantele la studiu să îi evalueze din punctul de vedere al atractivităţii. Au fost selectate apoi câte şase fotografii pentru categoriile de bărbaţi atractivi, de frumuseţe medie şi urâţi. Cercetătorii au ataşat fotografiilor informaţii despre vârsta bărbaţilor, calităţile pe care aceştia le caută la o femeie şi profesie. Printre profesiile alese s-au numărat cele de arhitect, director de companie, profesor, agent de voiaj, chelner, poştaş şi grădinar. În urma acestui sondaj, cercetătorii au descoperit că din punctul de vedere al frumuseţii fizice, bărbaţii cei mai chipeşi au fost evaluaţi ca fiind cei mai buni. Dar în cadrul acestui grup, cei care aveau un statut social mediu au fost consideraţi mai potriviţi pentru o relaţie de durată decât cei cu un statul social înalt. Bărbaţii urâţi cu statut social jos au fost consideraţi cei mai nepotriviţi. Bărbaţii atractivi cu un statut social ridicat au fost consideraţi mai potriviţi pentru o aventură. O posibilă explicaţie dată de cercetători este că femeile, mai ales cele care vor să-şi construiască o carieră, se tem că bărbaţii de succes au mai mari probabilităţi de a fi infideli şi că le lipseşte timpul pentru a se ocupa de creşterea copiilor. Concluzia e ca femeile vor unul cu bani, cu o munca ok, care sa nu castige foarte, foarte mult, sa arate bine asta pentru o relatie lunga, in cazul unei aventuri e bun si unul foarte, foarte bogat - asa de control. In esenta nici ele nu stiu ce vor, dar e bine ca incearca.

Moartea si banii!

A murit Anna Nicole Smith. O bunaciune care o ardea in Playboy si care l-a supt de bani pe un veteran super bogat J. Howard Marshall II, mort la 98 de ani. Anna se afla la un hotel din Hollywood, impreuna cu iubitul sau, avocatul Howard K. Stern. La sosirea ambulantei, Anna Nicole Smith nu respira si nu reactiona la interventia medicilor. Fiul lui Marshall, Pierce, care pretindea drepturile asupra averii tatalui sau, a murit in mod subit anul acesta, la varsta de 68 de ani. In septembrie 2006, fiul Annei, Daniel, a murit din pricina unei afectiuni a inimii, care a provenit dintr-o greseala de prescriptie a medicamentelor. Moartea lui Daniel a venit la doar trei zile dupa ce Anna nascuse o fetita, Dannielynn Hope. O gramada de bani pe care se bat multi si toti crapa fara sa se bucure de averea bosorogului. O serie de decese care mai de care in conditii mai bizare. Toti cad ca mustele unul dupa altul. Nimic nu e intamplator. Cand era aproape sigura ca a pus mana pe banii mosului Anna a crapat. Dupa ce s-a luptat prin procese cu fiul magnatului tot nu a putut sa se bucure de averea mosului. Asta pentru ca unde sunt bani foarte multi exista si lucruri care nu merg bine. Anna a avut aproape tot si a sfarsit in cavou la nici 40 de ani.

Every me and every you!

Imi place foarte tare piesa asta. Prima data am auzit de ea cand am vazut Cruel Intentions si m-am indragostit de piesa asta. O ascult de ani de zile si nu ma satur de ea. Suna bine iar textul e foarte tare. A fost prima data cand am auzit de Placebo. Acum imi plac la nebunie. Si am stat in primul rand sa il vad pe Molko la Arene in vara. Abia astept sa ii mai vad in concert. Piesa asta se adreseaza in momentul de fata unei persoane foarte dragi mie. Cristina stie ca despre ea e vorba si o sa zambeasca usor in coltul gurii, gingas asa cum o face ea de obicei.

Sucker love is heaven sent. You pucker up, our passions spent. My hearts a tart, your bodys rent. My bodys broken, yours is spent.

Sucker love, a box I choose. No other box I choose to use. Another love I would abuse, No circumstances could excuse.

Te cunosc de undeva? Ah esti sotia mea!

Dupa chinezul care se casatorea cu el mai am una din Asia. Asta e grava rau. Japonezii sunt atat de seriosi in ceea ce priveste munca incat uita de tot. Unul din asta cu ochii mici a ajuns un strain in propria casa. La un moment dat, a realizat ca aproape nu isi mai cunostea sotia, cu care era casatorit de 30 de ani. Zilnic, dupa serviciu, venea acasa doar ca sa doarma, se se imbaieze si sa manance. Dimineata, inainte ca sotia lui sa se trezeasca, pleca din nou la serviciu. Cuplul nu are copii, iar in pragul pensiei si-au dat seama ca abia se mai cunosc. Omul a decis sa ia lucrurile de la capat. Acum a invatat sa-si strige sotia pe numele mic, iar de curand i-a adresat primul "te iubesc!" dupa 30 de ani de casnicie.
Problema a devenit atat de grava, in Japonia, incat pentru barbatii care si-au neglijat prea mult sotiile exista doua zile pe an, "Beloved Wives Day", in care cuplurile invata cum sa se comporte ca sot si sotie. "In ultimul an, am inceput sa o ajut cu treburile casnice", spune omul nostru. Anul trecut, ziua de 31 ianuarie a fost desemnata de Japan Adoring Husbands Association ca data la care sotii sa se intoarca acasa neobisnuit de devreme, la ora opt seara, sa-si priveasca frumos sotiile si sa le multumeasca.Schimbarea de atitudine a japonezilor a fost determinata si de aparitia unei legi care le indreptateste pe sotii la jumatate din pensia sotului. La noi nu are cum sa se intample asta. Romanul nu are cum sa fie setat asa tare pe munca si sa uite de nevasta. Asta pentru ca romanii cand merg la munca uita de ce au plecat, tocmai pentru ca frecatul mentei e sport national in Romania. Cu toate astea el tot uita de nevasta si isi aduce aminte cand ii e foame sau cand nu mai are ciorapi si chiloti noi.

Tu cu tine!

Din capitolul "tu cu tine faceti o pereche perfecta" vorba parazitilor, am o stire tare pe blogul meu. E trecut de 1 si Cristina e deja acasa asa ca stau pe net si bag inca ceva pe blog. Un chinez, ca numai un chinez putea sa faca asta, s-a casatorit cu el insusi. Omul are 39 de ani a fost nemultumit de femei si s-a lasat la mana lui. S-a cerut singur de nevasta (mama cum suna asta). Oara parintii au fost de acord? A organizat o ceremonie in gradina, la care a invitat 100 de persoane. „Aleasa inimii” a fost un mulaj al chinezului, in marime naturala, realizat din spuma de silicon si imbracat in rochie de mireasa. “Cuplul” a avut la nunta domnisoare si cavaleri de onoare. Liu a admis ca e un pic cam narcisist, dar a negat ca ar fi homosexual. El a spus ca definitia lui despre casatorie e un pic diferita de a altora. La dracu' cu lumea asta - ce mai urmeaza? sa ai si caini cu fata ta........

Stare de bine!

Sunt cateva lucruri care chiar ma fac sa ma simt bine, sa citesc o carte, sa vad un film in apartamentul meu de "artist", asta pentru ca e dezordine mai tot timpul, sa scriu ce imi trece prin cap, sa vad o piesa de teatru, sa ma plimb de unul singur pe Magheru sau sa ascult muzica. Vin acasa deschid calculatorul si imi aleg din multii mei giga de muzica, stransa in ani de zile, ceva sa ascult. Numai ca mai tot timpul ascult cam aceleasi piese. Incep cu "Every me, and every you", trec prin "Side", "Why does it always rain on me", She's the one", "Sing for Absolution", "Mezzanine", "Exit music", "Karma Police", "Song 2", "Cabron", "By the way", "Friday I'm In Love", "Come Undone", "Misunderstood"..... Culmea e ca prea putine piese noi intra in super lista mea de melodii care cam tot timpul e aceeasi. Am ascultat Royksopp - "What else is there" si am ramas masca. Imi place piesa asta de mor. O ascult ca dementul in prostie, Domi stie cel mai bine si nu ma satur. Clipul e ok iar oamenii, niste norvegieni tari o ard foarte bine. Royksopp ("ciuperci afumate" in traducere libera) merita, e o piesa de stare care te duce foarte sus. Si te lasa acolo.

Ganduri negre!

Eu sunt un om foarte optimist. Pe locul doi in topul optimistilor dupa mama. Insa cateodata ma surprind ca am niste ganduri ciudate - imi vin pe moment tot felul de imagini - apoi trec peste si gata. Insa ma mai gandesc la ele si am o senzatie de teama. Imi e frica de gandurile mele. Vorbesc cu un om, sau cu mai multi si la un moment dat fara sa am o justificare, asa din senin, imi vine sa ii fut un pumn in gura, omului care vorbeste. Fara explicatie. Aiurea, cine o sa citeasca o sa se sperie. Nu, sunt pacifist, imi place sa vad o lume fara conflicte, pajisti verzi, pasarela care canta, mii de porumbei albi, cacat. Nu vreau asta. Vreau exact lumea in care traiesc. Imi plac la nebunie timpurile astea. Dar ma cam gandesc de ce dracului am gandurile astea. Vorbeam cu Relu - un foarte bun prieten al meu - si m-am calmat omul are si el gandurile astea. Si el vrea sa le rupa capul oamenilor din jur din senis, fara explicatie.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii cu Dorotheea!

Dupa 17 ani de la moartea lui Ceausescu un film despre revolutie ma cam lasa rece. Faza cu filmul lui Mitulescu a fost asa - am luat Cotidianul intr-o joi cu filmul ca bonus pentru 6 lei, nu de capul meu ci pentru ca, Cora - o foarte tare colega a mea mi-a spus. Si mi-a placut. Am ajuns acasa si am lasat filmul pe noptiera. Aproape ca uitasem de el. Intr-o sambata cand eram liber l-am luat si l-am bagat in dvd. Si nu m-am deslipit de tv cat a tinut filmul - 110 minute. Am fost prins, captiv ca intr-o cusca, am vazut fiecare cadru de parca era ultimul. Am savurat toate cadrele lacom si asteptam sa vad cat mai repede cand pica Ceausescu si cum o sa reactioneze oamenii. "Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii" reflecta un amestec de tristete si bucurie, de realitate si vis asociate cu epoca aia de rahat. O tragi-comedie cu nuante de absurd si sublim. Filmul vorbeste despre cei care au avut curajul sa se opuna dictaturii, chiar credeam ca nu erau asa de multi, fiecare in felul lui, dar si despre cei care, la fel ca parintii nostrii, din teama ca poate copiii lor ar putea pati ceva, au tacut si au îndurat. E cazul si al meu - tata chiar a fost urmarit de securisti multi ani de zile si poate si asta l-a bagat mai devreme decat trebuia in groapa. Dorotheea Petre cea mai buna actrita din Romania in 2006 a fost impecabila. Trista si vesela, frumoasa si cand o ardea fara machiaj si dulce cand o ardea goala in cada. Finalul filmului m-a impresionat mult - mi-au dat lacrimile cand pustiul citea scrisoarea de la ea pe imaginile super tari cu ea pe vas. Vreau ca toti cei care citesc sa-si petreaca sfarsitul lumii cu Mitulescu si Dorotheea.

Crucea sus chilotii jos!

Ca sa continui seria de stiri imbecile de pe blogul meu, nu stiu ce dracu' m-a apucat cu mizeriile astea, mai scriu una si cred ca ma las. Peste 30 de perechi de chiloti au fost gasite agatate de semne rutiere si de multe pietre funerare din cimitirul localitatii britanice Wiltshire. Nimeni nu a semnalat disparitia unor astfel de articole si toate par sa fie noi si de calitate, a precizat politia locala. Unul dintre politistii care se ocupa de caz a declarat ca toti chilotii gasiti sunt de dama, iar autoritatile au confiscat mai multe perechi ca sa le examineze indeaproape. Cel mai tare e ca nu erau folositi, adica profanarea a fost mai ok ca era cu chiloti noi, cu eticheta pe ei. In Romania nu cred ca s-ar putea intampla o astfel de profanare - asta pentru ca si chilotii noi sunt la mana a doua. E tare sa mai vezi un cimitir plin de sosete ale unor rugby-isti dupa un meci in campionatul Romaniei.

Vreau sa fiu bulgar macar un numar!

Despre bulgari stiu doar cateva lucruri, fac castraveti murati cat pentru toata China, au cefele groase, cat am trecut prin Bulgaria am vazut aproape 2 masini, am vazut sate parasite pur si simplu, case goale, oameni foarte putin pe strazi. Si te intrebi de ce dracului vreau sa fiu bulgar. E bine pentru ca am citit ceva foarte tare. Bulgarii care calatoresc cu autobuzul in Sofia pot urmari filme pentru adulti difuzate pe ecranele cu plasma montate in statii. In timpul zilei, ecranele afiseaza ora si timpul trecut de la ultimul autobuz sosit in statie, dar seara acestea devin cinematografe improvizate pentru adulti. Decizia a iritat multe persoane, in special pe mamele cu copii mici, care spun ca filmele sunt "scarboase". La dracu astia sunt mai smecheri decat noi. Imi si inchipui la mine la Constanta pe geamul din spate al autobuzului cum scrie "Aceste filme pentru adulti au fost difuzate cu sprijinul primariei si consiliului municipiului Constanta, cu largul concurs al primarului Radu Stefan Mazare" sau afise prin tot orasul "Daca vrei sa o vezi pe Jenna Jameson sau Roco Sifredi in autobuz cat mergi la munca voteaza Radu Stefan Mazare - pentru un oras plin de futaciosi."