Sunt bine, doamna, bine!

am avut o revelatie azi. am ascultat live-ul asta de la placebo “where is my mind” piesa the pixies si mi-am revenit. vreau sa ma impac cu toti cei cu care m-am certat. m-am incarcat instant de energie pozitiva si nimic negativ nu mai conteaza. scrisesem ceva trist pe blog despre ce simteam insa mi-am dat seama ca nu sunt chiar pe treaba mea. nu am de ce sa ma lamentez sau cum cinci cuvinte legate care vin de unde trebuie pot sa schimbe radical starea in care esti. dupa ce ieri am avut o zi in care m-am simtit groaznic azi dimineata am ascultat live-ul asta, am inchis ochii si am vazut un film care imi trecea prin fata ochilor. toate momentele frumoase din ultima vreme, extrem de recente alternate cu momente frumoase de cand eram mic, foarte mic. m-a incarcat maxim de energie. eram blegit, posomorat, sucarit pe vremea asta dubioasa care imi da dureri de spate groaznice. e un live incredibil. forta pura. franceza dulce a lui molko ma face sa ma indragostesc instant de poporul asta, bine ca imi trece repede dorinta pana la finalul piesei. imi e dor de un concert placebo la care sa aud piesa asta incredibila. nu am trait intens parca concertul de la arene. a fost prea repede si parca prea frumos. with your feet in the air and your head on the ground, try this trick and spin it, yeah, your head will collapse, but theres nothing in it and youll ask yourself...