Ploaie de noi!

afara ploua. imi place sa vad picaturile cum se izbesc de geamul de la terasa si raman acolo. e ca o perdea vie, care se misca si care isi schimba designul din mers. picaturile de ploaie se izbesc de geam. ma trezesc si nu vreau sa ma dau jos din pat. ma uit afara si aproape ca fiecare miscare pe care o fac este in reluare. imi place ploaia asta rece doar cand sunt de cealalta parte a geamului. sunt nauc. camera e intunecata, perdelele maro opresc lumina, nici bosch-ul nu mai are forta sa intre in camera si sa ne „loveasca” in cap. deschid usa de la terasa si o inchid imediat. e frig. prea frig. nu imi vine sa plec din casa. e o dimineata friguroasa, ursuza, batrana si foarte antipatica. nu vreau sa ma imprietenesc deloc cu ziua asta umeda de luni. imi e dor de serile cu lumanari mari aprinse si cu filme pe dvd vazute din patut cu pilota peste noi in asternuturile albastre cu flori albe. nu sunt pregatit pentru frigul de afara si nici pentru ploile dese care imi intrerup placerea de a uda florile de pe terasa. vreau o ploaie calda de vara, o ploie cu soare sa imi ude tricoul pana la piele. frigul si ploaia de afara ma incarca negativ, nu am chef de nimic. vreau sa ma intorc acasa si sa stam in patut impreuna. ploaia imi inspira insa un singur lucru pozitiv, ma face sa ma gandesc tot mai des la toata aria de semnificatii pe care o are cuvantul „noi”. parca toate lucrurile pe vremea asta trebuie facute in doi. de la incalzirea barbara a trupurilor infrigurate pana la detasarea mentala pe care o poate aduce ea pentru suflet cand suntem impreuna. „rasul tau duminica dimineata, ma stropesti cu rosu, eu visez, in ochii tai vad restul vietii mele....ne amestecam”