One way!

Vorbeam cu un prieten zilele trecute. Imi spunea de cineva care dupa ce a avut un eveniment neplacut in familie s-a resemnat si a ales varianta cea mai nefericita: sa isi planga de mila si sa nu faca nimic sa treaca de starea asta. Omul sta in casa, nu face nimic, s-a izolat de tot. Nu am de ce sa judec oamenii care aleg varianta asta. Fiecare face ce vrea. Insa drumul are un singur sens: inainte.

E sens unic. Nu e cale de intors. Daca privesti inapoi raman pe loc. Toti ce faci de aici inainte depinde de tine. E fix treaba ta. E usor sa spui pas, sa nu mai vrei sa joci, sa ti iei jucariile si sa pleci, e simplu si in acelasi timp poate firesc si normal pentu unii. Poti sa adopti atitudinea “de ce tocmai eu? De ce mi s-a intamplat mie? De ce eu? Cu ce am gresit?”.

Nu sunt cel mai bun exemplu pentru a vorbi despre legatura dintre om si divinitate. Si eu mi-am pus intrebarile astea si eu am crezut ca nu e correct. Ca numai mie mi se intampla si ca toti sunt ok. Si am gresit. Dar m-am trezit repede si am acceptat jocul. E fix jocul meu cu viata. Singura chestie nasola e ca viata face regulile. Iar eu trebuie sa joc, nu ma intreaba nimeni daca imi convin regulile, e ca si atunci cand eram pusti si eram acceptat la un joc de copii mai mari decat mine. Nu mai puneam conditii, jucam fara sa spun nimic. Eram prea mic sa face u regulile. Si asa e si cu viata. Ea faca cartile.

Fiecare isi duce crucea, fiecare om in viata o sa loveasca de incercari, fiecare are parte de suturi in cur. Fiecare o sa primeasca un pumn in dinti si o sa cada imediat la pamant. Ce faci in situatia asta? Exista doua variante:

Negi existenta divinitatii, te lepezi de tot, iti pui intrebari, incerci sa raspunzi, iti plangi de mila, logic ca te intrebi de ce tocmai eu, renunti la tot si te duci in cap. Fara parasuta, direct in jos, zbor planat, vant bun, final asteptat, dorit, invocat dar prost. Te lovesti de beton si lasi o mare pata de sange.

Si mai e o varianta: sa iti pui cateva intrebari, pentru ca asta e logic, sa te scuturi de toate gandurile negative, sa te lepezi de tot ce e rau, sa ti musti tare buza de jos, sa tragi un urlet puternic, plangi, sa te descarci, sa scoti tot din tine si sa mergi mai departe. Asa ranit, indurerat, bolnav, slabit, aporape fara suflare, in genunchi, sa mergi mai departe sa musti din tot, sa te regenerezi din mers, sa vezi cum iti cad bucati de carne pe jos, sa intri cu tibiile in pamant si sa lasi urme de sange In urma dar sa ajungi la fantana de la universitate, sa te speli pe fata si sa mergi mai departe.

Ambele variante exista, ambele sunt viabile, pentru oricare din cele doua poti opta, ambele stau in picioare. Stiu oameni care au optat pentru prima si la fel de bine oameni care au incercat a doua varianta. Exista o singura dferenta: despre cei care au optat pentru prima varianta acum vorbesc la trecut