Printesa dri si broscuta trava!

a fost o data ca nici o data ca de nu ar fi nu s-ar mai povestii un broscoi care traia in varful unui copac, pe ultimile crengi ale acestuia, de acolo putea vedea si asculta lumea. zi de zi broscoiul astepta pe cineva cu care sa vorbeasca si el, dar pe acolo nu treceau decat fluturi si pasari si el saracu nu intelegea o boaba din limba lor. la poalela copacului venea in fiecare zi o printesa foarte frumoasa, ca un inger de frumoasa, dar care plangea mereu, si asta il inngrijora mult pe broscoi si dorea mult sa afle de ce plange si sa o ajute. nu putea cobora di copac de teama ca nu ar mai fi putut urca si pe jos pe pamant erau tot felul de bestii carnivore care mai de care mai crude si nemiloase. printesa frumoasa era regina florilor si hainele care le purta intruchipau curcubeul care o invaluiau intr-o misterioasa aura. fata ei alba si neteda si ochi ei caprui erau de o frumusete magica si buzele erau pline de sarutari si secrete. intr-o seara cand vantul batea foarte tare, creanga pe care locuia broscoiul s-a rupt si a cazut tocmai in poala printesei care plangea de mama focului si cand saraca s-a trezit si cu broscoiul in brate speriata a inceput sa planga si mai rau. nici vorba de pupaturi sau sentimente cum se intampla in povesti, printesa a luat un bat si nici una nici doua a azvarlit broscoiul cat colo. broscoiul a ramas uimit de conportamentul printesei, pentru ca el stia de mic de cand era mormoloc si traia cu ma-sa in balta si ii citea povesti ca daca o printesa o sa il ia in brate si o sa il sarute o sa devina un print frumos si o sa traiasca si sa se iubeasca pana la adanci batraneti. asa ca de acolo de jos de unde l-a aruncat printesa a spus doua oracaituri timide sa ii atraga atentia acesteia, dar ea continua sa planga cu sughituri si nici vorba sa il bage in seama pe broscoi. acesta in timp ce a locuit in copac a invatat si ceva din limba pasarilor, cip cirip cirip, cip… si s-a gandit ca daca ar vorbii pe pasareasca poate atunci printesa ar fi fost curioasa sa discute cu el. zis si facut, broscoiul o saluta pe printesa in limba pasareasca: cip cirip, spuse broscoiul. printesa uimita ca un broscoiul ciripeste s-a uitat la el mirat, si-a dat seama ca nu e atat de urat si atat de verde cum i s-a parut cand i-a cazut in poala. broscoiul avea trasaturi daragute si ochi verzi fermecatori, dar era unpic cam unflat asa cum sunt toti broscoii, dar acesta nu era un defect pentru ca il facea mai simpatic si mai pufos. Printesa florilor s-a oprit di plans si cu delicateta a mangaiat pe spate broscoiul si mare i-a fost mirarea cand acesta i-a sarutat mana si a salutat-o spunand: buna ziua prinesa trista a florilor. nu ii venea sa crada printesei ce auzea, la inceput un broscoi ciripitor acum unul care mai stia sa vorbeasca pe limba oamenilior asta era prea de tot, dar singura care putea sa il asculte era doar ea. atunci printesa sa gandit ca ar fi bine sa discute cu broscoiul asa sa mai treaca vremea si tarea ar fi vrut sa stie mai multe despre broscoi si l-a intrebat: broscoi frumos de unde stii tu sa vorbesti limba oamenilor? nu vorbesc limba oamenilor frumoasa printesa, doar tu poti sa ma intelegi pentru ca eu de mult timp te urmaream di varful copacului si eram ingrijorat pentru ca te vedeam mereu plangand, dar nu aveam curajul sa cobor de teama sa nu fiu mancat de jivine. of saracul broscoi, la inceput am fost cu tine rea dar acum sa stii ca vreau sa te ajut sa urci inapoi in copac unde o sa fii in siguranta. iti multumesc printesa florilor, zise atunci broscoiul, dar acum nu vreau sa mai urc in copac pentru ca de acolo de sus nu as mai putea vorbii cu tine si sunt fericit ca suntem prieteni, te-am iertat ca m-ai alungat cu batul. printesa a oftat indelung. ce este? a intrebat ingrijorat broscoiul. povestea mea pritene broscoi este trista, vezi tu ai putut sa ma ierti ca am fost rea, dar nu s-a intamplat asa si cu printul padurii care s-a suparat cumplit pentru ca o data din joaca am ascuns toate florile din padure si am lasat sa creasca doar buruienile. el s-a suparat foc si de atunci imi trimite in fiecare zi un buchet de urzici, si din cauza asta vin aici si plang. broscoiul a ascultat-o pe printesa cu atentie si nu ii venea sa creada urechilor povestea trista a tinerei si frumoase prietene, si pe masura ce stateau impreuna, broscoiul se indragostea atat de mult de printesa incat avea impresia ca ii cresc aripi. dupa ce a facut cateva respiratii preofunde, ca sa prinda curaj broscoiul a marturisit printesei ca este indragostit si ca ar putea devenii si el un print cum i-a spus ma-sa cand era mormoloc si traia in balta. printesa nici vorba sa il creada, ea vroia un print si gata fara pupaturi sai alte scamatorii, unul gata print cum a fost primul. cat timp a stat singur in copac broscoiul a devenit intelept si filozof si a inceput sa ii explice printesei de ce merita sa incerci sa iubesti si ca sa iubesti nu este mereu asa de simplu trebuie sa faci una alta, ca nu e treba usoara si simpla dragostea adevarata, si ea atat de frumoasa si fermecatoare nu merita sa primeasca toata viata urzici si sa stea tot timpul linga copac sa plinga. atunci printesa a luat broscoiul in maini si l-a sarutat, aprope ca a lesinat de fericire si a asteptat printesa sa se transforme dar nu s-a intamplat nimic, atunci a sarutat inca o data broscoiul si tot nu s-a intamplat nimic si tot asa pe masura ce il saruta printesa se indragostea si pana la uram il iubea asa de mult incat nu isi mai dorea nici un print. si s-au sarutat asa pana la adannci batraneti si au trait fericiti.