Spatiul plin de parfum, talc, catifea rosie si parchet care scartaie grav isi schimba incet dar sigur hainele. Se maturizeaza sau doar incearca o schimare din mers. Un exercitiu. Teatrele independente, neconventionale, cu regizori tineri au schimbat mersul lucrurilor. Cand faci ceva neconvintional subiectele sunt putine dar cu interes mare, in general subiecte tabu, discutate pe blat, in locuri inchise, doar cu prietenii. Sexul, trasul pe nas, femeile, obscenitatea, revolta sunt subiectele de baza. Lumea gusta altfel tot ce pare interzis la un moment dat. Cu titluri cat mai explicite spectacolele undeground prind bine, cu greu gasesti un loc la un astfel de show. Nici teatrele cu staif nu vor sa ramana pe dinafara, nationalul arunca „Viata mea sexuala“, de Cornel George Popa. Prapastia dintre generatii; fiica, vanzatoare intr-un sex-shop, incearca sa-si convinga tatal ca aceasta slujba este la fel de onorabila ca oricare alta. Decorul este singurul care se leaga de titlul intrigant, specific unui sex-shop. Bulandra vine tare cu „Bent“, de Martin Sherman. Un text mitic al culturii gay. La Odeon a avut premiera „Sunt propria mea sotie“, de Doug Wright. Piesa a primit Premiul Pulizer in 2004. Piesa lui Beatrice Rancea, arunca in ring un personaj real fascinant, travestitul german Charlotte von Mahlsdorf. Textul arata fascinatia autorului pentru acest personaj prins in valtoarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, supravietuitor al regimurilor nazist si comunist din Germania de Est. Din acelasi capitol mai intra „Monoloagele vaginului“ este, de departe, cea mai cunoscuta piesa de gen, "16 lectii despre dezastrele amorului carnal“, „Toti barbatii sunt curve“, scrisa de David Mamet, s-a jucat pe scena Clubului Prometheus, in 2002, cu Piersic junior in rolul principal. .In „Sex, drugs and rock’n roll“, o partida buna de sex, o doza suficienta de cocaina si o muzica antrenanta constituie liantul ambiental ce permite relationarea personajelor si, implicit, a ipostazelor pe care le reflecta.In „Hai sa facem sex!“, a dramaturgului rus Valentin Krasnogorov-Fainberg, personajele vorbesc despre singuratate, dorinta de dragoste si de evadare din cotidian, sexul fiind doar pretextul, tema recurenta care le introduce in scena. Chiar cred ca exista doua feluri de teatru - cel in care am copilarit, cu mirosul de lemn care iti invadeaza narile, cu cabine mari, garnisit de costume vechi si prafuite, pistoale cu capse cu care ma jucam cand eram mic, jobene, palarii de paie si telefoane cu disc si un teatru de idei, de sentimente, de opinii, de controverse, liber, fara prejudecati si cu subiecte pentru noua generatie - sex, droguri si rock and roll.
1 comentarii:
chiar asa e.sunt valabile ambele.si eu una nu le-as combina.nu ar iesi ceva groazav.imi place catifeaua,parchetul care scartaie,mirosul de vechi si tot ce inseamna "teatrul clasic".pana si pensionarii care vin la 4 ace(dau farmec).dar in mod clar imi place si sa vad o piesa nonconformista...imi amintesc o chestie f tare,de cand am mers la Act, la "bash".cum spatiul e destul de inghesuit acolo,daca ai norocul sa stai in randul intai,le rasuflii in ceafa actorilor:).cand am mers eu,in primele locuri stateau un cuplu,impreuna cu al lor scump copilas.la un moment dat,vlad zamfirecu are o replica...necenzurata..si omului i-a picat fata cand a vazut chiar sub nasu lui un copilas de cls intai..iti dai seama ca nu i-a mai venit sa zica nimic.a avut inspiratie,le-a aratat parintilor cum sa-i acopere urechile,si-a spus replica,dupa care le-a facut semn ca e ok...se terminase treaba cu injuratul.mi s-a parut geniala faza.ce-i drept,e altceva decat ce vezi la national...dar cred ca trebuie luate pur si simplu separat...nu are sens sa le compari,ptr ca sunt lucruri diferite.
Trimiteți un comentariu