O LInie si gata!

Muzica in surdina, pastel de ganduri albe si negre, vise traite cu ochii deschisi, imagini bizare, fluturi care fumeaza iarba, pitici care fac zgomot cand dau din aripi, umbre care nu isi mai gasesc locul, placerea divina a unor cuvinte auzide de zeci de ori. Pasiune si vin, petale si amintiri, umezeala si molii, lacrimi si pesti care plutesc in acvariul de pe pian. O prajitura cu branza dulce si stafide, din care cineva a muscat deja e pe noptiera mea. Sta linistita, nu are nevoie de nimieni, o arde in lumea ei. Lumea prajiturilor care nu vor sa vorbeasca cu nimeni. La oameni e altfel. Comunicarea ne face sa fim diferiti. Dar oamenii nu vor sa evolueze. Traim intr-o lume de impotenti, de oameni falsi, o lume in care ajungi sa te sochezi de normalitate, o lume plina de ipocrizie si lasitate. Te mira cand ceva e la locul lui, cand faci un bine si primesti tot un bine in schimb, sinceritatea a devenit un defect. Oamenii se feresc sa fie sinceri, pentru ca sunt vulnerabili. Se deschid greu, nu comunica, uita des de cei din jur. Nu stim sa ne bucuram, nu stim de multe ori ce vrem, care e misiunea noastra aici. De ce am venit. Imi plac oamenii care traiesc totul cu pasiune, oamenii care ard precum un incendiu de padure, oamenii care se implica, care spun "imi pasa", oamenii devotati. Nu imi plac jumatatile de masura, nu imi plac lucrurile neterminate. Imi place pasiunea, dorul, imi place sa simt, sa plang, sa ma bucur, sa tip, sa traiesc. Imi place viata.