Focul vanat e gonit de vant!

Mi se intampla adesea ca unele vorbe sa imi aduca aminte de niste oameni, unele mirosuri sa imi aminteasca de copilarie, un anumit parfum sa imi produca in cap niste imagini ciudate, care sa ma trimita cu gandul la niste persoane. Imi aduc aminte mana calda, degetele lungi, ochii mari care ma priveau cu atata placere si admiratie, am vorbit mult, nu imi doream mai mult, serile racoroase de vara stiu foarte bine ce am simtit. Adierea brizei marii si mirosul de sare erau singurele bariere intre noi. Eram invidios pe nisipul pe care statea ea, pe fiecare firicel de fericire care ii atingea porii, vroiam sa ma transform in picaturi de apa si sa stau lipit de pielea ei pana cand hulpavul soare arunca o raza si ma trimitea in cer. Eram invidios pe fiecare secunda care trece, ma bucuram de fiecare clipa cand eram langa ea, ma inaltam prin cuvinte si gesturi si ma intorceam pe pamant. Ma atingea cu mana ei calda si ma trezeam instant din cel mai adanc somn. Imi tremura clavicula cand mana ei o atingea usor, vibram tot Pluteam intr-un univers uitat si parca nedescoperit niciodata. Ma ascundeam sub fusta ei mare si alba si nu ma mai gasea nimeni, stateam pitit si vroiam sa fac parte numai din universul ei, vroiam sa ma atinga, sa ma protejeze. Era pentru prima data cand ma lasam batut la fata ascunselea, vroiam sa ma gaseasca. Ea, numai si numai ea. Clipele treceau, soarele ii aprindea trupul care ardea ca o torta. Eram prinsi in joc. Un joc care nu mai vroiam sa se termine niciodata. O aud, imi spune cuvinte pe care mi le spunea si atunci, imi aduc aminte de ea si uit de tot si de toate. Vocea ei calda, glumele pe care le faceam impreuna, doar noi, cum ma tinea de mana, cum radeam noi de ceasul ei "puternic", de "massiv-ul meu", "my sweet prince", placebo in surdina, parca ne cunoasteam de o viata si cel mai important dupa atata vreme tinem minte fiecare clipa petrecuta atunci, fiecare atingere, fiecare fior. E bine ca exista si cel mai bine e ca va exista.