te trezezti intr-o dimineata in patul tau asa cum faci in fiecare zi si langa tine nu mai e nimeni. doar o perna moale. telefonul tau nu mai este pe masa, laptopul a disparut. usa de la apartament e deschisa. nu mai ai nimic in casa. teblourile nu mai sunt pe pereti, televizorul nu mai este pe masa lui. iesi din casa si nu e ninemi pe strada. nici nea gica de la bloc nu e jos in fata scarii. nu e nimeni. e liniste. te urci intr-un taxi in fata la inter si soferul nu e in stanga. taxiul te duce insa la munca. e liniste in masina. nu mai sunt emisiuni dimineata la radio. ajungi la birou. nu e nimeni la poarta, bagi cartela si intri. urci cu liftul. ajungi la etaj, iesi din lift. ninemi. nici macar femeiele care fac curatenie. e liniste. te asezi la biroul tau. deschizi televizorul dar nu merge. a picat cablul. milioane de purici pe ecran. e liniste. nu mai ai telefon, nu te mai suna nimeni, nu mai e nimeni. esti singur. esti tu cu tine. toate sunt ale tale. pentru ca ai ramas doar tu. esti stapanul lumii. cobor din cladire si ma plimb pe pache. ma urc pe masini, sar de pe una pe alta. nu mai este nimeni, ma bucur de tot. de liniste, de toate lucrurile frumoase de pe lumea asta. ma bucur de copaci, de bancile din parc, de flori, de strazile goale, de lipsa claxoanelor, de tacere, de borduri, de bulevardele imense, de tot. am ramas doar eu, nimeni nu ma mai poate deranja. telefonul nu o sa mai sune, nu o sa ma mai intalnesc cu nimeni pe strada, nu o sa ma mai calce nimeni pe picioare, nu o sa se mai uite nimeni ciudat la mine. nu o sa mai aud nimic. e liniste. toate lucrurile s-au oprit din cursul lor firesc. au luat toti o pauza. plec la aeroport sa prind avionul de buenos aires. o sa zbor singur pana la buenos aires intr-un avon doar al meu. ajung la aeroport si nu e nimeni acolo. ajung la scara avionului, urc, ma asez pe scaun si ma uit pe geam. avionul delcoleaza singur, doar cu mine in el. ma duce unde vreau. stie ca vreau la buenos aires. zbor. singur. fara griji, fara agitatie, fara galagie. ajung pe aeroport. nimeni. ma urc intr-un taxi care ma duce direct unde vreau. pe strada 25 mai. urc in camera hotelului monarca. ma intind pe pat si astept. ma afund in salteau patului si ma topesc usor. ma contopesc cu baldachinul din camera de hotel. raman acolo. nu am de ce sa mai ies. am devenit o saltea de pat intr-un hotel din buenos aires.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu