sambata, 20:30, polivalenta, lume multa, palarii, goarne, steaguri. min 60. oltchim piere returul finalei. sau viborg castiga finala ligii campionilor. asa e cel mai corect. meci frumos, lume entuziasmata in tribune. asistau la o finala de liga campionilor. mai bine nu se poate. de ce am pierdut? simplu: danezele au cele mai bune jucatoare din lume. varzaru e cea mai buna romanca? bun asa. atunci hai la viborg. in rest numai una si una. munti de oameni, cele mai tari handbaliste din lume. dar nu despre asta vreau sa vorbesc. vreau sa vorbesc despre usurinta cu care fetele astea de la viborg si-au facut treaba. toate erau relaxate, fete limpezi, un antrenor tanar care daca nu avea trening de la viborg pe el nu dadeai 2 bani. oameni linistiti, un staf cu femei si barbati pe la 35-40 de ani care erau mereu acolo pentru a le ajuta pe fete. dar mai presus de asta este obisnuinta de a castiga. ele stu cum e sa castigi un meci cu miza, au in sangele lor nordic obisnuinta de a castiga. usurinta de a ajunge mereu pe locul 1. asta face diferenta. penrtu ca noi nu am fost obisnuiti cu asta suntem crispati, nu stim ce sa facem, cum sa abordam un astfel de moment. asta vine din tine iar noi suntem inca un neam de crispati. am ajuns acolo insa pana sa ajungem sa si castigam mai avem mult de mancat. pasul asta de la a ajunge acolo pana a castiga este foarte mare. avem o echipa foarte buna, formata aproape numai din romance (asta e foarte bine), care au facut tot ce au putut sa castige. insa asta nu tine numai de ele. noi suntem o natie care am fost mereu aproape de numarul 1 insa mai mereu am ratat. ajungem acolo dar din pacate acolo ramanem. si asta nu pentru ca este vina cuiva. nu voina e de vina, nu neagu, nechita, radulescu sau bese. este vina unei mentalitati defecte pe care o avem. este vina unei natiuni care nu este pregatita sa ajunga acolo, sa fie numarul 1. cat despre fetele de la oltchim numai de bine. senzationale, fantastice, incredibile. am fost la un eveniment incredibil, finala ligii campionilor in romania. nu visam niciodata ca o sa merg in romania la o finala de liga iar o echipa romaneasca se bate pentru cel mai tare trofeu din europa. fetele de la oltchim au facut asta. si merita tot respectul pentru asta. jos toate palariile de pe cap in fata lor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu