Discriminarea tiganilor: se invata pe strada NU acasa!

25 oct. 2009



am iesit acum cateva zile din casa si am vazut in fata blocului ceva mazgalit pe trotuar. ma uit mai bine si vad un mesaj. ceva cu tiganii. nu l-am bagat in seama. la urmatoarea intersectie acelasi text cu negru si alb iar literele scoase in relief, le simteam la picioare. e plin centrul bucurestiului de astfel de mesaje la trecerile de pietoni de la intersectiile importante. de data asta m-am uitat cu atentie, am citit exact asta:

S.P.E.R.-romi deasupra prejudecatilor. o campanie anti-discriminare a programului guvernamental S.P.E.R. – stop prejudecatilor despre etnia roma. apoi am intrat pe site-ului acestei campanii. am citit ceva cu un concurs de fotografie...si un text comunist care suna cam asa:  bla, bla, bla....poti sa trimiti o poza impreuna cu un text prin care sa spui ca esti si tu in tema, apoi lumea te voteaza pe net.
"aceasta este provocarea pe care o lanseaza programul guvernamental S.P.E.R. invitand publicul larg la o mai apropiata cunoastere a romilor, neviciata de prejudecati si de stereotipuri",




cel mai mai mult mi-a placut ca pe site este si un clip cu campania TV - "prietenul din copilarie" care ruleaza deja pe Kanal D, Acasa TV, Pro Tv local (Constanta, Cluj, Iasi, Sibiu, Timisoara), National Geographic, Discovery + GRATUIT PE: TVR1, TVR2, TVR Info, TVR Cultural, Music Channel, DolceTV, Romantica...





in afara faptului ca aceasta campanie imi suna a ceva legat de alegeri. ca si campania cu banca de alimente de la crucea rosie. care este un proiect de 2 ani si ceva si a fost demarat acum pentru ca nevasta lui geoana este implicata si pe 1 noiembrie o sa inceapa impartirea produselor. exact cu 3 sapt. inainte de alegeri. si apropos pungile in care o sa fie donate produsele sunt ROSII.....


dar sa sa revenim la clip. eu in copilarie, la constanta, nu am avut astfel de prieteni tigani (romi, etc). constanta e plina de tigani si eu am ramas cu alta imagine a lor in minte. existau cativa tigani care veneau  la scoala 12, acolo unde am invatat in gimnaziu si asteptau copii la poarta. le cereau bani, pachetul din ghiozdan, eventual daca aveau pe cap o sapca mai rasarita ramanea definitiv la ei. daca nu aveai ceva de "oferit" riscai o palma sau ceva in genul asta. am trait povestea asta pe propria piele. imi era teama de ei, ii evitam cat se poate de mult, daca ii vedeam nici nu ridicam ochii din pamant de teama sa nu ma PRADUIASCA, asa cum ii auzeam spunand.

ii tin minte si acum dupa figura. erau mai mari decat noi si tuturor pustilor le era teama de ei. aveam colegi care si-au luat bataie pentru ca au refuzat sa ii "recompenseze" cu bani. eu nu am avut un pusti tigan la joaca sa imi fie jena sa i spun mamei ca am fost sa bat mingea cu el pe maidan. eu nu stiam cum sa fug de ei si sa incerc sa ii evit cat mai mult pentru ca imi era frica ca ramaneam fara banii de cornul magic sau star cu ciocolata sau sucul de la TEC ori tropicana la cutie de carton. ca sa nu mai zic de guma turbo cu surprize sau cincin, final 90 de la ulker cu fotbalisti. dadeam orice pentru poza cu lacatus, hagi sau camataru...




P.S. ma lasa rece campaniile in care este vorba despre discriminarea unei rase de care toti cei din vest vor sa scape. ma lasa rece ca madonna spune ca nu avem grija de ei. ii trimit eu pachet madonnei pe aia de la semafor care sterg geamul si daca nu platesti iti zgarie masina. mama nu mi-a spus acasa ca tiganii sunt rai, nu mi-a spus sa ma feresc de ei. dar dupa ce am vazut inca de cand eram pusti, dupa ce am avut o experienta in care am fost inconjurat de mai multi si unul a incercat sa imi smulga geanta de pe umar, NU mai vreau sa AUD de ei.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Vad ca aceasta "tema" foarte controversata a luat amploare in ultimul timp mai mult ca alte dati. Se tot promoveaza ideea de acceptare, vrem sa fim ca in vest, sa ne vada UE cu ochi buni. din pacate e doar o fatada urata. Aici nu poate fi vorba de tolerare... pentru ca eu prin a tolera ceva inteleg faptul de a accepta ceva, insa ceva ce nu-ti dauneaza tie ca individ, cateodata chiar pana si fizic. Am observat ca in Romanica abordarea problemelor se face cu josu-n sus ( sau invers , dupa cum spune o prietena), adica in loc sa se gaseasca sursa unei probleme si sa se inceapa cu schimbarea acesteia, in cazul in care este deficienta, la noi se incepe prin a mi se cere mie ( ca si cetatean al acestei tzari.. din pacate ) tot felul de demand-uri: gen acceptati romii, cu bune cu rele, cu lama de la cutit pe obraz in 331, cu oamenii inspaimantati si neputinciosi cand sunt martorii unor furturi, cu cersetorii de la intersercii, cu vorbele obscene pe strada, cu mainile unor jegosi pe qur, etc etc... pot continua pana maine dimineata, adr deja ma incerca acel sentiment de sila despre care stiti si voi). Este aceasi situatie ca si cu legea prin care tu ca stapan de caine esti amendat daca cainele tau isi face nevoile pe strada si tu nu le strangi ( eu le strang btw si asa sfatuiesc pe toata lumea, daca se considera un om civilizat ), sau nu am voie cu cainele in parc sau daca sunt " prins" in parc cu el sunt amendat.. asta in conditiile in care mie mi-e frica sa ma plimb prin parcuri precum Herastrau, din cauza gastilor de caini maidanezi, pt care nimeni nu mai e amendat si care-si fac nevoile peste tto. Iar daca intrebi un gardian care itit scrie amenda, dar cu cainii mandanezi care e treaba, pt ei cine raspunde, iti va raspunde ca nu este treaba lui. ei.. si acestea fiind spuse, va intreb: dupa o zi/viata in care esti confruntat cu atatea "controverse", cum sa mai ai nervii necesari si forta de a acepta o campanie in favoarea romilor ?! poate sunt deja acumulate prea multe frustari, prea multi ani in care nu s-a facut nimic, prea mula lipsa fata de mine ( cetateanul... again ), prea multe lipsa ca sa mai imi pese. iar cei care statu in tarisoarele lor frumoase si curate si ne spun noua cum sa ne purtam cu romii, dar ni fac pachet si ii trimit in Ro cum ii prin, mi-ar placea sa traiasca in locul meu 2 luni si sa vdm daca isi mai sustin parerea. Nu sunt o persoana rasista, si nimic nu m-ar bucura mai tare decat sa mi se dovedeasca contrariul, sa mi se dovedeasca ca nu am dreptate, ca gresesc. Din pacate acest lucru nu se poate. V-am pupat!