de ce iubesc bucurestiul...

25 oct. 2009



M-am nascut in sectorul doi, la Coltea si am ajuns in apartamentul in care stau si acum la cateva zile dupa ce am fost teleportat. Ma ducea tata cand eram pusti la Gradina Icoanei, acolo am desoperit zapada, acolo ma plimba cu sania, am si acum imaginea bisericii anglicane in minte. Am locuit numai in casa de pe Balcescu. S-au schimbat vremurile si tot aici sunt. Imi place centrul vechi. Ma gandesc cu nostalgie cand merg pe Smardan, Lipscani si toate stradutele de pe langa Teatrul de Comedie. Cand veneam in vacantele de iarna imi placea sa merg pe la Biserica Sf. Gheorghe, pe la Baratie in zona unde azi sunt magazinele Cocor (nu stiu daca mai exista) si Unirea.

Bucurestiul a ramas mereu in inima mea chiar daca liceul l-am facut la Constanta. Anii de facultate i-a petrecut in Batistei, la Cafeneau Actorilor, in Deko si in zona Universitatii. Ma plimbam tot prin Bucurestiul vechi, la Teatrul de Comedie, în zona Lipscani, asta e Bucurestiul meu, asta insemna pentru mine Bucuresti. Aceleasi locuri prin care sunt purtat obsesiv.




Pentru mine Bucurestiul inseamna acasa, este o stare de spirit, o dementa, o treaba pe care o injur zilnic pentru tot ce inseamna negative insa ma inclin de fiecare data cand imi lipseste sau cand ma surprinde placut. Din 2001 si pana acum traiesc in orasul asta zi de zi. Bucurestiul iti lasa impresia unui spatiu mohorat, sovietic, trist, cenusiu. Cel mai de rahat in Bucuresti este traficul. Asta te omoara. Pe mine mai putin pentru ca sunt aporoape de job ins ape majoritatea ii termina. Dacă as putea schimba ceva, i-as scoate pe oameni din masini si i-as urca pe biciclete.

Mi se pare atat de civilizat si de European incat as vrea sa vad si la noi treaba asta cat mai des. Ma termina cel mai tare JEEP-urile, masinile mari, SUV-urile, tot ce e 4X4 si exceleaza prin marime. E o tampenie sa conduci o masina mare in Bucuresti, e trist pentru ca e total neecologic si arata un complex de inferioritate, o frustrare, o problema grava la cap. Mi-ar placea ca lumea sa conduca masini mici si scutere.

Cu toate astea Bucurestiul are ceva al lui care il face special. Are Piata Revolutiei, un loc magic in care s-a scris istoria celor mai importante evenimente, Piata Romana, locul in care la orele de varf iti dai seama cat esti de mic….

Ce imi place la Bucuresti? Imi place ca nu ma plictisesc niciodata de el. Mereu stie sa ma surprinda. Oamenii sunt si ei responsabili de asta. In Bucuresti ai mari sanse sa te enervezi, sa injuri, sa scuipi, sa iti vina sa ii rup capul unui sofer tupeist, sa te stresezi la maxium, sa faci orice, dar nu sa te plictisesti.

Bucurestiul a devenit un oras dedicat mall-urilor, viata se petrece la mall, tot ce ai de facut faci la mall. Vrei sa iti cumperi un parfum nou? Sa te tunzi? Sa vezi un film? Merg la mall. E trist, pentru ca se deterioreaza calitatea vietii, se depersonalizează Bucurestiul. Trebuie mall, trebuie magazine, dar viata parca toata se petrece la mall si asta nu e bine deloc. Am renuntat sa merg la mall tocmai din motivul asta.

Ce cladire imi place cel mai mult in Bucuresti? Ateneul Roman. Este o bijuterie. Nu am cuvinte sa il descriu, ma lasa masca de fiecare data cand il privesc. Parca nu ma satur de el.

Ce ma mai enerveaza la Bucuresti? Faptul ca nu exista un plan urbanistic. Sau daca exista este prost. Ma enerveaza cladirile de birouri aparute peste noapte dintr-o curte.

Ma enerveaza mizeria de cladire de langa Biserica Sf Iosif. Nu inteleg ce cauta acolo, cine a dat aporobarea? Cred ca ar trebui sa se faca renovari originale, care sa tina seama si de modernism, dar si de farmecul vechi al orasului. Pentru un urbanist, Bucurestiul e un oras foarte interesant, dincolo de interesele economice.

Mi-ar placea sa vad lumea mai zambitoare, imbracata in culori vii, sa nu mai fie asa posomorata, dar asta tine de altceva. Viata grea, incercarile, gandul la ziua de maine i-a redus la aceasta incrancenare. E tare ca mai vad tineri care chiar o ard ok. Zambesc, sunt imbracati ca pustii din vest si chiar isi doresc sa ramana si sa locuiasca in continuare in micul paris, cu toate ca mirajul strainatatii este foarte mare.

0 comentarii: