White Oleander!

29 aug. 2007


multe ganduri albe, negre, gri deschis, gri inchis. un pastel perfect. o piesa care se aude in surdina. e calling you de la outlandish. multe, poate prea multe vise traite cu ochii deschisi. o molie imensa care trage in piept o tigara de foi. miroase a cirese in toata camera. o nutrie cu ochii rosii incearca sa se ridice din pat. se aude un zgomot ciudat. multe umbre, o musca isi cauta locul si zboara dintr-o parte in alta. petale de trandafiri albi, o gramada de lucruri nerostite inca, un buchet de flori ofilite pe pian, lacrimi, promisiuni desarte, maini care nu s-au atins de multa vreme, cerceii tai albastrii, o bluza rosie de catifea, o brosa in forma de floare cu petale perfect rotunde. o tarta cu fructe de padure din care a muscat o singura persoana, un pahar de vin care are o urma de ruj pe o parte, o noptiera verde, o lume uitata de toti. o eternitate perfida. o uitare voita. paharul inca isi aminteste cu placere cum cineva la un moment dat savura vinul rosu de porto din el. farfuria e gata, gata sa povesteasca cum in trecut doua lingurite o loveau puternic si mancau din ea o prajitura cu multe stafide si branza dulce. de ce oamenii uita ca amintirile, visele, dorintele, sentimentele, trairile intense sunt cele mai importante. de ce suntem impotenti, de ce uitam sa visam, de ce uitam sa dam un telefon si doar sa spunem alo, de ce nu avem timp nici macar de un mesaj gol trimis persoanelor care conteaza. de ce ne grabim, unde vrem sa ajungem. de ce normalitatea ne socheaza. de ce ne miram ca unii oameni pot sa ne uimeasca printr-un gest simplu, printr-o mana intinsa, printr-un cadou mic. cat de socant a devenit simplul lucru prin care daca oferi ceva se mai intampla sa mai si primesti macar putin inapoi. am uitat sa ne bucuram cand ne trezim dimineata. am uitat sa savuram o discutie cu prietenii, cu oamenii care sunt acolo cand ai mai mare nevoie de ei. vorba lui chirila: "progresam si uitam sa fim fericiti. ingropam bucurii intr-o mare de bitinu te mai poti ascunde. esti mult prea conectat. nu mai poti sa fii singur. esti identificatnu mai poti sa refuzi. nu te lasa sa crezi. te invata sa-ti cauti iubirea pe net. viata este viteza. nu mai poti sa te-opresti! te strivesc cei din urma daca incetinesti! cineva sa opreaca invazia de biti!cineva sa ne faca din nou fericiti..."

5 comentarii:

Cris spunea...

Nu stim sa pretuim ceea ce avem decat atunci cand pierdem tot. Dar cred ca la prima pierdere mai dureroasa incepem sa constientizam cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru si cat de putin ne trebuie de fapt pentru a fi fericiti. Primim "fericirea in rate" pentru ca daca am primi-o pe toata odata, nu am sti sa apreciem!

Anonim spunea...

vizualizez paharul ala cu urma de ruj...il vad atat de clar ca daca as folosi ruj, aproape ca m-as vedea pe mine sorbind porto-ul.vezi?ma visez cu ochii deschisi facand asta, de foarte multa vreme.eu il vad abandonat pe pian...

Konta Kinte spunea...

eu ma bucur ca tu esti prietenul meu cel mai bun.in afara de faptul ca m-ai facut impotent(de unde naiba stii),nu uita ca tot timpul iti dau bip,tot timpul iti cumpar cate ceva (ultima oara ti-am luat o poseta roz fff draguta) si tot timpul sunt alaturi de tine(mai putin cand joci 'Tara,Tara vrem ostasi,cu Olga).sa nu uit....ai nevoie de o ...perestroika.

Anonim spunea...

asteptam cu nespus interes sa scrii ceva despre urmatorii: omul libelula(jumate cap,jumate p..a),chinchilla portocaliu,gandacul de colorado,anaconda mov(nu a lu Rusu),suricatele siameze,testoasele Ninja si eu,SarcasticFrog

otrava spunea...

pot sa spun in sfarsit adevarul. poseta de la tine nu e chiar ceea ce mi-am dorit. nu ti-am spus niciodata pentru ca nu vreau sa te vad cum suferi. insa acum am vrut sa dam cartile pe fata. era timpul. tara tara vrem ostasi nu am mai jucat. in schimb la tomapant si sah virtual sunt zeu. am fost la doua simultane cu elisabeta polihroniade naked pe mese. si am jucat si poker pe laptop-urile dj-ilor in kristal