Departe de tine!

30 aug. 2007


am intrat intr-o biserica la marsilia si am stat cateva minute sa ma rog. in minte mi-a venit in primul rand imaginea lui tata. m-am linistit foarta tare. eram cu omul meu cozac care a simtit in momentul ala ce simteam si eu. sa intram intr-o biserica micuta si sa ne rugam. sa ne linistim. imi pare rau ca nu mai pot sa ii povestesc lui tata cum a fost la roma, cum am dat de mancare la porumbei in venezia, cum am baut bere cu gust de cirese la marsilia sau ce tare a fost la buddha bar in paris. eternitatea asta e ca picatura chinezeasca cu cat trece timpul cu atat golul e mai mare, imi dau seama ca sunt mai mic pe zi ce trece. ma gandesc la el. cum am devenit eu peste noapte o copie imperfecta a lui. cum ajung acasa, cum urc cu liftul pana la noua, cum bag cheia in usa si vad placuta pe care scrie "actor", cum merg pe magheru si parca astept in fata bisericii italiene sa il vad iesind cum o facea alta data. ce trist e sa vrei sa cumperi ceva pentru ai tai dar de doi ani si ceva sa cumperi doar un singur lucru. ce se bucura daca ii aduceam un parfum hugo boss cum ii placea lui, sau un pulover. dau orice sa ii mai vad ochii albastrii. sa il vad cum ma priveste, cum isi frecat manilie, sa il vad cum se imbraca in cabina inainte de fuga lui bulgakov, sa il mai vad inca o data cum ma astepta in gara pe mine si pe mama cu geaca lui sport gri cu galben, cum de fiecare data avea un buchet de flori pentru mine si unul pentru mama. cum alerga dupa tren si imi facea cu mana. ce departe sunt toate. nu am apucat sa ii povestesc niciodata despre cum e sa lucrezi in redactia in care si-a dorit el cel mai tare sa ma vada. ascult tata de la timpuri noi, visul lui stratan sau la adio tu si imi aduc aminte de toate gesturile lui. cum era el tot timpul in umbra mea cand eram mic. as vrea sa am discutiile pe care le aveam cu tine. imi e dor de sfaturile tale pe care rar le dadeai, insa cat de importante erau pentru mine acum. fara tine nici craciunul nu mai e la fel, de paste chiar nu mai simt aproape nimic. vb lui dan iliescu "cand s-a-mplinit sorocul sa vina de craciun, atunci m-a chemat el sa-l duc pe cel din urma drum". tin minte si acum cu cat placere ma ascultai cand iti povesteam cum a fost la paris cand am fost prima data. cu cat drag ma priveai. imi e dor de tine. foarte tare. si cand am ajuns la vatican prima persoana de care mi-am adus aminte tot tu ai fost. ce mult iti placea tie sa mergi iar la roma, sa vezi capela sixtina, sa te rogi. am facut eu toate astea pentru tine si in amintirea ta. te-am carat cu mine peste tot. sa vezi ce iti placea cand erai aici. imi aduc aminte cu placere ultima piesa cantata de tine la pian. "la boheme" a lui aznavour. la fel cum de fiecare data cand aud piesa de pe coloana sonora din love story sau focul vanat e gonit de vant o sa ma gandesc in primul rand la tine, la pasiunea pe care o puneai cand cantai la pian ce iti ceream eu. sunt atat de mic tata si cum iti mai spuneam intr-un alt post "imi doresc sa intru din nou intr-un teatru. sa simt din nou mirosul, sa aud parchetul cum scartaie". am uitat cum e cand erai tu aici. imi e cateodata ciuda ca nu pot sa mai intru in casa si sa te vad pe terasa, sa iti aud vocea, sa ma intrebi cum a fost la job, ce am mai facut, la ce piesa mai vreau sa mai merg si daca am ascultat muzica pe care o recomandai tu. tocmai din dorinta de a te vedea am inceput sa vad in mine o copie proasta, ca orice copie a ta. incep sa te copiez in felul in care te comportai cu femeile, incerc sa fiu modest ca si tine, sa nu epatez, sa ma bucur de fiecare moment din viata mea la maxim, sa ascult multa muzica, sa merg la teatru, sa mananc tot felul de lucruri bune cum iti placea tie. vorbeam si cu coco si ii spuneam si lui ca suntem prea mici. prea mici.

5 comentarii:

MihaiStefancu spunea...

nu mai a ramas nimic de spus.

Anurim spunea...

cu mici exceptii parca eu am scris postul asta.... unfortunately

Vlad spunea...

of...

cozac spunea...

otrava acum o ora ploua rectific turna nu aveam roata de rezerva si deodata totul a fost bine; doar hainele au ramas ude dar se usca si ele totul are un sens nimic nu e intamplator,rabdare
p.s Adrian e teribil de prost

April spunea...

tatal tau a fost un om fericit.
sa fii si tu. sa ai grija sa faci in asa fel incit sa se poata vorbi la fel despre tine. inclusiv cu apelativul 'tata', spus cu atita drag.