In varf e Josephine!

sa spui „cuplul modern este in criza" e aproape un pleonasm, pentru ca tocmai criza este ceea ce-si doreste un cuplu in ziua de azi. scopul unui cuplu nu mai este sa reziste cat mai mult timp, barbatul si femeia vor sa traiasca, sa experimenteze cat mai mult, asa ca adesea ei prefera separarea, oricat de dureroasa ar fi aceasta, unei supravietuiri monotone. prin urmare, cuplul modern insusi declanseaza criza, pentru ca nu mai doreste, ca in cazul cuplului de ieri, sa dainuiasca cat mai mult, orice s-ar întampla, la bine si la rau. cuplul de azi are nevoie de o anumita intensitate. si aceasta nevoie duce uneori la dorinta de a se separa atunci cand intensitatea nu mai este multumitoare. deci cuplul modern isi iubeste propria criza, lucru care ii explica fragilitatea. cateodata chiar cred ca suferinta e mai buna decat lucrurile pozitive care se intampla intr-un cuplu. dupa o perioada spui "pas" si mergi mai departe. schiopatezi insa vrei tot timpul sa mergi mai departe, sa urci pana in varful turnului unde poate te astepate ea. ea, pe care nu o cunosti si doar banuiesti ca alaturi de ea o sa fie intregul cel mai bine definit. pentru asta merita oricand ai simtit ca ceva nu merge sa spui "gata, s-a terminat". sa termini jocul asta si sa te pregatesti pentru celalalt. sa astepti quinta royala, sa nu te multumesti niciodata cu o singura pereche. cuplul modern e in criza tot timpul. atata timp cat vrei sa traiesti clipa, atata timp cat tentatiile sunt din ce in ce mai mari nu ai cum sa te strecori atat de bine printre probleme, la fel ca alberto tomba printre jaloane. intensitatea este cheia. totul se calculeaza in functie de cate celule din corpul tau vibreaza cand esti langa persoana respectiva. cand intensitatea a trecut sau este din ce in ce mai mica fragilitatea este cea care acapareaza totul. devoreaza tot ce a mai ramas. incet si sigur.