oamenii din jur mint. mintim toti, mai mult sau mai putin. nu conteaza cum, ce am mintit sau ce am castigat de pe urma minciunii. dar oamenii au tendiinta sa minta. cateodata e urat spus sa minti e mai plastic sa spui "denaturez putin adevarul". cat e minciuna si cat e adevar romantat in ceea ce spunem? ce faci in momentul cand te suna un amic si iti spune ca vrea sa te vezi cu el. daca nu ai chef pentru ca ai altceva mai bun de facut sau pentru ca pur si simplu vrei sa o arzi singur sau cu altcineva o sa spui ceva de genu: "nu pot pentru ca sunt cu masina in service", sau " nu pot pentru ca nu am bani" sau "nu pot pentru ca am promis sefului meu ca il ajut" si atat. nu o sa spui niciodata "nu pot pentru ca pur si simplu in momentul asta nu am chef sa te vad" nu pentru ca ai ceva cu persoana respectiva ci pentru ca esti intr-o stare in care pur si simplu nu vrei sa o vezi si basta. ce iti place sa auzi in situatia asta? adevarul sau o minciuna frumosa. cred ca de multe ori adevarul dar de si mai multe ori o minciuna din asta frumoasa cu un spate foarte bun. intr-o relatie e cam la fel. minciuna aia mica, care nu afecteaza, nu doare e bina sa existe. dar si ea trebuie spusa frumos, ca pe un rol. nu conteaza atat de mult ca m-a mintit cat faptul ca de fiecare data cand descopar cate o minciuna ma simt nu tradat ci jignit. vreau ca atunci cand sunt mintit sa fiu mintit cu stil, plauzibil, bine structurat, vreau o minciuna desteapta, vreau o minciuna pentru intelectul meu, pentru mintea mea. pe care sa o inghit delicat, frumos, incet si sa nu imi cada greu. cred ca am uitat sa mintim, cu cat ne indreptam prin modern puterea noastra de a minti se reduce, scoatem fraza balbaite, schiziofrenice, nu ne mai mintim intr-o arta teatrala, nu mai interpretam un rol al mincinosului victorian. La noi totul s-a redus la ,,sunt la birou!", ,,am treaba!", ,,am o intalnire de afaceri!", ,,trebuie sa plec din oras!". pur si simplu astfel de minciuni sunt jignitoare si sunt mereu aceleasi. daca as avea o relatie nu mi-ar placea sa am parte de ele. dar daca dau vreau sa fie mecanisme elaborate, vreau minciuni colosale, magistrale, gandite. vreau o minciuna pe care sa o cred de dragul genialitatii ei daca nu una perfect sustinuta.
13 comentarii:
si oare cat de tare doare adevarul...poti sa fii 100% sincer intr-o relatie? oare cum e mai bine: sa invarti putin adevarul sau sa stii ca ranesti spunandu-l?
as vrea sa cred ca exista sinceritate pura...
intr-un serial era un exemplu...in legatura cu sinceritatea. Personajul spunea "In clasa a 8 a, eu si cu inca doua prietene de-ale mele am copiat pentru o lucrare. Ele au marturisit si le-a fost scazuta nota la purtare. Eu am tacut si nu a contat pentru nimeni.". Cam asta e treaba cu sinceritatea...
Exista sinceritate pura, crede-ma... dar este prea banala... nu merita apreciata. Daca am ajuns sa fie mult mai usor sa-ti creezi scenarii false, minciuni elaborate si sustinute temeinic, pe perioade lungi de timp, decat sa fii sincer si "doar".. sa spui adevarul... no comment. Si mai trist este faptul ca poti sa-mi doresti sa fii mintit pentru a nu suferii... Orice minciuna, oricat de elaborata si frumos imbracata... tot minciuna ramane. Dar poate unii au constiintele atat de incarcate incat aleg prima varianta... considerand-o mai usoara. Eu as prefera oricand adevarul... in varianta originala
eu sunt fan adevar. fan fidelitate. fan orice lucru care nu implica minciuna. fan lucruri pozitive si gandire optista
Cu totii spunem ca suntem fac adevar...dar cand persoana pe care o iubesti te inseala o singura data (si nu a insemnat chiar nimic)...sincer...ai prefera sa stii? sau ar fi mai bine sa isi tina gura si tu sa o poti privi la fel ca pana atunci? adica...daca ti-ar spune, ai mai putea sa o privesti la fel? eu cred ca nu..si ar fi pacat!
eu sunt disperat dupa adevar. vreau numai adevar. vreau sa stiu daca m-a inselat. oricum daca a facut treaba asta intre noi nu pot sa mai existe prea multe legaturi
am putea sa dezbatem treaba asta la infinit...si tot nu vom ajunge la o concluzie...dar...pentru tine nu exista circustante? ceea ce ai spus arata ca esti extrem de radical...iar cand e vorba de sentimente adevarate nu ai cum sa gandesti asa...parerea mea
sunt de acord cu minciuna cea mai mica, cea mai nevinovata, cea mai neisemnata care nu poate sa devina lucida. in schimb cred in adevar. cred in lucrul spus verde in fata. pur si simplu. adevar.
desi doare, cel mai bine este sa stii adevarul. cateodata, insa, se intampla sa faci cate o prostie pe care sa o regreti mai mult decat orice, si atunci doar o minciuna, nu neaparat geniala, sau poate doar tacerea, poate salva situatia.
cred cu ardoare in adevar. insa cred si in eroarea umana. omul e supus si suspus greselii. insa adevarul e baza
sunt de acord cu tine aici. adevarul e cel mai tare, iar minciunile jignitoare sunt mai rele decat cel mai urat adevar si pot strica cele mai bune relatii. insa am admirat mereu oamenii are mint artistic.
stiu corina. asa e. eu sunt un mare iubitor de oameni si o sa lupt, atat cat tine de mine sa fiu un sustinator al adevarului. pentru ca imi place adevarul iar consecintele unei minciuni sunt groaznice.
am mintit cind eram mica si consecintele erau grave. acum sunt mintita rau,zilele astea de exemplu si nu fac fata adevarului pe care il aflu...e dureros adevarul dar parca te simti bine ca l-ai descoperit,parca plingi de bucurie ca ai gasit ceva ascuns, adinc ingropat. ma bucur pe naiba, e urit adevarul dar trebuie spus tare, pt ca altfel ne-am face cu totii scenaristi de film si am trai scenarii, nu vieti.
Trimiteți un comentariu