Alt acrobat, alt salt mortal!

29 iun. 2007


asta e prima poezie invatata de la tatal meu. eram mic, aveam 2 sau 3 ani si imi placea mult minulescu. era singurul poet roman de care m-am indragostit instant. Ultima ora este pentru ea. din nou. doar pentru ea. prea printesa sau senzatie. la circ…un accident banal, un acrobat, un salt mortal si…acrobatul nu s-a mai sculat…alamurile din orchestra au tăcut, iar clovnii din arena au tipat… dar publicul din staluri n-a crezut, ca poate fi si-un accident adevarat si-a fluierat…zadarnic mortul n-a mai inviat…pacat de el…era un tanar acrobat frumos, cu corpul tatuat de sus si pana jos, de care publicul se minuna, cand il vedea – ndoit ca un inel. sau cand bara fixa se invartea ca o morisca de cafea cu balerina langă el. dar balerina nu-l iubea…povestea lui ? hm…povestea mea, a mea, a ta si-a altora. acelasi accident de circ, banal…o zi relache si – apoi, la fel, cu-aceeasi balerina langa el, alt acrobat …alt salt mortal…

3 comentarii:

Alexandra spunea...

'In orasu'n care ploua de trei ori pe saptamana, Un batran si o batrana, doua jucarii stricate, Merg tinandu-se de mana...' E minunat Minulescu.

Anonim spunea...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Anonim spunea...

kimsy spunea....
"te-am tradat;
te tradez;
te voi trada;
iar tu nu vei sti niciodata"....