Vreau sa o ard bine!

am o strare nasoala in ultima vreme. o combinatie de oboseala psihica, lehamite, nu am chef sa fac nimic. e o senzatie ciudata, greu de explicat. nu stiu exact nici care e cauza. de ce simt asa sau ce sa fac sa scap de starea asta infecta. parca as vrea sa plec sa fac ceva care sa ma solicite la maxim cateva zile. as vrea sa o ard iar bine. si pentru toata lumea care nu intelege sensul vorbei „o arzi bine” si mama face parte din grupul asta select. ii spuneam odata ca nu o ard bine si imi zicea sa nu mai zic asa cu toate ca nu stia ce inseamna. ii suna ei urat. ce inseamna sa o arzi bine: sa razi des si mult, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor, sa castigi aprecierea criticilor onesti si sa induri tradarea prietenilor falsi, sa apreciezi frumusetea, sa gasesti ce e mai bun in ceilalti, sa lasi in urma ta o lume mai buna, fie printr-un copil sanatos, o gradina ingrijita sau o conditie sociala emancipata, sa stii pur si simplu ca cineva a respirat mai usor doar pentru ca tu ai trait. asta inseamna mama sa ai o arzi bine.

A ti 2 din ne!

ce e cel mai important la un om? ce te scoate in fata? ce te face placut? de ce spui dupa ce gasesti un astfel de om "da, imi place, vreau sa ma mai vad cu omul asta". stateam si vorbeam intr-o zi cu oamenii mei domnul dan si criminalul de flori de la roma si am ajuns la o concluzie. atitudinea face totul. daca o ai poti sa dai ora exacta, vb lui dan, peste tot. atitudinea este mult mai importanta decat trecutul, decat educatia, decat banii, circumstantele, esecurile sau succesele, decat ce cred oamenii despre noi, sau spun, sau fac. m-am convins ca e mai importanta si decat educatia, pentru care eu am avut si o sa am o mare stima. mi se pare extrem de importanta. atitudinea insa este mult mai importanta decat infatisarea, inzestrarea, sau talentul. atitudinea vine din tine si poate sa fie "furata" de la cei din jur. atitudinea poate face oricand o prietenie. ea poate face extrem de multe iar cel mai tare este ca avem in fiecare zi o sansa in ce priveste atitudinea pe care o vom adopta in acea zi. nu putem sa ne schimbam trecutul. nu putem schimba faptul ca oamenii se vor purta intr-un anume mod. nu putem schimba inevitabilul. singurul lucru pe care il avem de facut este sa cantam cu singura coarda pe care o avem, si aceasta este atitudinea noastra. sunt convins ca viata este 10% ceea ce ni se petrece si 90% este reactia si atitudinea noastra fata de aceasta. asta este valabil pentru toti si la fel este si in cazul tau.

Dupa ea!

ma uitam la trailerul de la "dupa ea" si ma gandeam care poate sa fie cea mai mare dorinta pe care poti sa o ai. mi se pare geniala fraza "cand ai totul...ai totul de pierdut". pentru ca asa si este. fara sa fie vreo filosofie prea complicata. ce poate sa te faca sa vibrezi. ce poate sa te faca sa iti vibreze fiecare celula din tine, ce te face sa iti curga sangele in vene cu o viteza mai mare decat niagara. o siluate slaba, cu sanii mici si rotunzi, cu picioare lungi, cu parul lung si negru, cu o geanta mare alba pe umar, cu pantofi cu bot rotund si toc inalt in fata geamului de la cream cafe. bea o caffe latte mare la cana si fumeaza o tigara foarte subtire. se joaca cu telefonul. este o femeie superba, cu tenul masliniu, cu trasaturi foarte fine, cu nasul mic, cu ochii mari si negri. e soare si isi scoate din geanta ochelarii rotunzi, mari si negri. ii aseaza pe nas ca sa isi fereasca ochii de razele puternice ale soarelui. bea limonada dintr-o cana mare. atinge incet si delicat paiul cu buzele ei mari, carnoase. sta picior peste picior intr-o pozitie de o senzualitate terifianta. nu o intereseaza de nimic si de nimeni. formeaza un numar pe telefon, cu degetele ei delicate, lungi, cu unghiile de un rosu aprins sangeriu. nu pot sa ma uit in alta parte. mi-a intemnitat privirea si chiar daca mai vreau nu pot sa mai fac nimic. sunt o merioneta tumefiata. imi vin in cap versurile lui rice din "accidental babies": do you cum? together ever with him? and is he dark enough? enough to see your light? and do you brush your teeth before you kiss? do you miss my smell? and is he bold enough to take you on? do you feel like you belong? and does he drive you wild? or just mildly free? la un moment dat se ridica, pune niste bani pe masa si vine spre bine. simt o caldura ciudata care imi invadeaza corpul. trece pe langa mine si lasa in spate un miros divin de parfum. floral de la paul smith.

Departe de tine!

am intrat intr-o biserica la marsilia si am stat cateva minute sa ma rog. in minte mi-a venit in primul rand imaginea lui tata. m-am linistit foarta tare. eram cu omul meu cozac care a simtit in momentul ala ce simteam si eu. sa intram intr-o biserica micuta si sa ne rugam. sa ne linistim. imi pare rau ca nu mai pot sa ii povestesc lui tata cum a fost la roma, cum am dat de mancare la porumbei in venezia, cum am baut bere cu gust de cirese la marsilia sau ce tare a fost la buddha bar in paris. eternitatea asta e ca picatura chinezeasca cu cat trece timpul cu atat golul e mai mare, imi dau seama ca sunt mai mic pe zi ce trece. ma gandesc la el. cum am devenit eu peste noapte o copie imperfecta a lui. cum ajung acasa, cum urc cu liftul pana la noua, cum bag cheia in usa si vad placuta pe care scrie "actor", cum merg pe magheru si parca astept in fata bisericii italiene sa il vad iesind cum o facea alta data. ce trist e sa vrei sa cumperi ceva pentru ai tai dar de doi ani si ceva sa cumperi doar un singur lucru. ce se bucura daca ii aduceam un parfum hugo boss cum ii placea lui, sau un pulover. dau orice sa ii mai vad ochii albastrii. sa il vad cum ma priveste, cum isi frecat manilie, sa il vad cum se imbraca in cabina inainte de fuga lui bulgakov, sa il mai vad inca o data cum ma astepta in gara pe mine si pe mama cu geaca lui sport gri cu galben, cum de fiecare data avea un buchet de flori pentru mine si unul pentru mama. cum alerga dupa tren si imi facea cu mana. ce departe sunt toate. nu am apucat sa ii povestesc niciodata despre cum e sa lucrezi in redactia in care si-a dorit el cel mai tare sa ma vada. ascult tata de la timpuri noi, visul lui stratan sau la adio tu si imi aduc aminte de toate gesturile lui. cum era el tot timpul in umbra mea cand eram mic. as vrea sa am discutiile pe care le aveam cu tine. imi e dor de sfaturile tale pe care rar le dadeai, insa cat de importante erau pentru mine acum. fara tine nici craciunul nu mai e la fel, de paste chiar nu mai simt aproape nimic. vb lui dan iliescu "cand s-a-mplinit sorocul sa vina de craciun, atunci m-a chemat el sa-l duc pe cel din urma drum". tin minte si acum cu cat placere ma ascultai cand iti povesteam cum a fost la paris cand am fost prima data. cu cat drag ma priveai. imi e dor de tine. foarte tare. si cand am ajuns la vatican prima persoana de care mi-am adus aminte tot tu ai fost. ce mult iti placea tie sa mergi iar la roma, sa vezi capela sixtina, sa te rogi. am facut eu toate astea pentru tine si in amintirea ta. te-am carat cu mine peste tot. sa vezi ce iti placea cand erai aici. imi aduc aminte cu placere ultima piesa cantata de tine la pian. "la boheme" a lui aznavour. la fel cum de fiecare data cand aud piesa de pe coloana sonora din love story sau focul vanat e gonit de vant o sa ma gandesc in primul rand la tine, la pasiunea pe care o puneai cand cantai la pian ce iti ceream eu. sunt atat de mic tata si cum iti mai spuneam intr-un alt post "imi doresc sa intru din nou intr-un teatru. sa simt din nou mirosul, sa aud parchetul cum scartaie". am uitat cum e cand erai tu aici. imi e cateodata ciuda ca nu pot sa mai intru in casa si sa te vad pe terasa, sa iti aud vocea, sa ma intrebi cum a fost la job, ce am mai facut, la ce piesa mai vreau sa mai merg si daca am ascultat muzica pe care o recomandai tu. tocmai din dorinta de a te vedea am inceput sa vad in mine o copie proasta, ca orice copie a ta. incep sa te copiez in felul in care te comportai cu femeile, incerc sa fiu modest ca si tine, sa nu epatez, sa ma bucur de fiecare moment din viata mea la maxim, sa ascult multa muzica, sa merg la teatru, sa mananc tot felul de lucruri bune cum iti placea tie. vorbeam si cu coco si ii spuneam si lui ca suntem prea mici. prea mici.

White Oleander!

multe ganduri albe, negre, gri deschis, gri inchis. un pastel perfect. o piesa care se aude in surdina. e calling you de la outlandish. multe, poate prea multe vise traite cu ochii deschisi. o molie imensa care trage in piept o tigara de foi. miroase a cirese in toata camera. o nutrie cu ochii rosii incearca sa se ridice din pat. se aude un zgomot ciudat. multe umbre, o musca isi cauta locul si zboara dintr-o parte in alta. petale de trandafiri albi, o gramada de lucruri nerostite inca, un buchet de flori ofilite pe pian, lacrimi, promisiuni desarte, maini care nu s-au atins de multa vreme, cerceii tai albastrii, o bluza rosie de catifea, o brosa in forma de floare cu petale perfect rotunde. o tarta cu fructe de padure din care a muscat o singura persoana, un pahar de vin care are o urma de ruj pe o parte, o noptiera verde, o lume uitata de toti. o eternitate perfida. o uitare voita. paharul inca isi aminteste cu placere cum cineva la un moment dat savura vinul rosu de porto din el. farfuria e gata, gata sa povesteasca cum in trecut doua lingurite o loveau puternic si mancau din ea o prajitura cu multe stafide si branza dulce. de ce oamenii uita ca amintirile, visele, dorintele, sentimentele, trairile intense sunt cele mai importante. de ce suntem impotenti, de ce uitam sa visam, de ce uitam sa dam un telefon si doar sa spunem alo, de ce nu avem timp nici macar de un mesaj gol trimis persoanelor care conteaza. de ce ne grabim, unde vrem sa ajungem. de ce normalitatea ne socheaza. de ce ne miram ca unii oameni pot sa ne uimeasca printr-un gest simplu, printr-o mana intinsa, printr-un cadou mic. cat de socant a devenit simplul lucru prin care daca oferi ceva se mai intampla sa mai si primesti macar putin inapoi. am uitat sa ne bucuram cand ne trezim dimineata. am uitat sa savuram o discutie cu prietenii, cu oamenii care sunt acolo cand ai mai mare nevoie de ei. vorba lui chirila: "progresam si uitam sa fim fericiti. ingropam bucurii intr-o mare de bitinu te mai poti ascunde. esti mult prea conectat. nu mai poti sa fii singur. esti identificatnu mai poti sa refuzi. nu te lasa sa crezi. te invata sa-ti cauti iubirea pe net. viata este viteza. nu mai poti sa te-opresti! te strivesc cei din urma daca incetinesti! cineva sa opreaca invazia de biti!cineva sa ne faca din nou fericiti..."

In varf e Josephine!

sa spui „cuplul modern este in criza" e aproape un pleonasm, pentru ca tocmai criza este ceea ce-si doreste un cuplu in ziua de azi. scopul unui cuplu nu mai este sa reziste cat mai mult timp, barbatul si femeia vor sa traiasca, sa experimenteze cat mai mult, asa ca adesea ei prefera separarea, oricat de dureroasa ar fi aceasta, unei supravietuiri monotone. prin urmare, cuplul modern insusi declanseaza criza, pentru ca nu mai doreste, ca in cazul cuplului de ieri, sa dainuiasca cat mai mult, orice s-ar întampla, la bine si la rau. cuplul de azi are nevoie de o anumita intensitate. si aceasta nevoie duce uneori la dorinta de a se separa atunci cand intensitatea nu mai este multumitoare. deci cuplul modern isi iubeste propria criza, lucru care ii explica fragilitatea. cateodata chiar cred ca suferinta e mai buna decat lucrurile pozitive care se intampla intr-un cuplu. dupa o perioada spui "pas" si mergi mai departe. schiopatezi insa vrei tot timpul sa mergi mai departe, sa urci pana in varful turnului unde poate te astepate ea. ea, pe care nu o cunosti si doar banuiesti ca alaturi de ea o sa fie intregul cel mai bine definit. pentru asta merita oricand ai simtit ca ceva nu merge sa spui "gata, s-a terminat". sa termini jocul asta si sa te pregatesti pentru celalalt. sa astepti quinta royala, sa nu te multumesti niciodata cu o singura pereche. cuplul modern e in criza tot timpul. atata timp cat vrei sa traiesti clipa, atata timp cat tentatiile sunt din ce in ce mai mari nu ai cum sa te strecori atat de bine printre probleme, la fel ca alberto tomba printre jaloane. intensitatea este cheia. totul se calculeaza in functie de cate celule din corpul tau vibreaza cand esti langa persoana respectiva. cand intensitatea a trecut sau este din ce in ce mai mica fragilitatea este cea care acapareaza totul. devoreaza tot ce a mai ramas. incet si sigur.

Orbitor!

m-am trezit intr-o camera imensa, cu un pat gigant inconjurat cu multe flori viu colorate, un miros de cicoare, o cafea fierbinte lasata pe o masuta si o sticla de lapte, multe prajituri cu crema de vanilie si caise pe farfurie, o cana mare plina cu limonada, multe fructe si un pachet imens de biscuiti cu crema de caramel. o voce necunoscuta ma striga pe nume. habar nu am cine e. de unde stie cum ma cheama si ce naiba caut eu aici. nu mi se pare haios deloc. imi frec ochii si nu imi vine sa cred. deschid doua usi imense ies pe terasa de unde se vede un bulevard gigantic, multi copaci cu ramurile mari si verzi, un parculet in care nu e nimeni si in zare o cladire imensa in forma unui cozonac. e liniste, prea multa liniste. ma intorc in camera si ma asez din nou pe pat. e foarte multa lumina si ma simt straniu. nu imi gasesc telefonul sa sun pe cineva. e straniu. incepe sa se auda incet o piesa. intamplator sau nu e “my sweet prince” de la placebo. incerc sa gasesc o usa sa ies din camera si raman surprins pentru ca nu exista usi. e din ce in ce mai straniu. langa pat vad un buchet mare de lalele mov, un parfum “fleurs du male” de la gaultier, o bratara verde inchis de femeie, doua agrafe rosii, un ruj si o pereche de manusi de piele mov. nu inteleg nimic. ma ridic si vreau sa deschid televizorul. il aprind si vad o imagine ciudata, ma uit din ce in ce mai atent si imaginea incepe sa se limpezeasca. e atat de cunoascuta persoana din imagine incat am uitat cine e.

Carapacea de catifea!

cald, din ce in ce mai cald. o lume uitata de toti si de toate. o secunda uitata intr-o oala de lut se zbate singura, transpirata sa iasa la lumina. nu mai suporta intunericul. ma asez pe o banca in cismigiu si astept ceva. habar nu am ce. am o stare bizara. ma simt ca un zeppelin imens pierdut printre pirinei, care poate sa zboare in orice directie dar mai mult ca nicidata se fereste de varfurile ascutite ale muntilor. e noapte, dar o noapte de care pot sa ma indragostesc la prima vedere asa cum o fac cu o femeie imbracata intr-o rochie albastra, larga, cu flori mari albe imprimate. ganduri, amintiri, o silueta, noapte, mult praf pe jos, un scartait de la o vioara. parca nici sa respir nu imi mai vine. e tarziu. ma ridic de pe banca si parka multe dintre celulele corpului meu vor sa ramana inca acolo. au oboist. un caine mic si negru se joaca pe la picioarele mele. la ce se gandeste el oare. ce e in mintea lui. ce crede el despre mine. cum sunt eu in ochii lui. pleaca, eu ma ridic si dispar in intuneric printer niste copaci cu crengi foarte mari. nu stiu ce caut acolo. e intuneric dar nu imi este frica. cred ca tunelul asta prin care am intrat e drumul. nu o sa ma mai intorc niciodata.

Fragil!

un tunel fara sfarsit si o lumina difuza se aprinde in spatele meu. cineva conduce foarte tare, stau cuminte in dreapta si fredonez “song to say good bye”. e inceputul unui final care nu avea cum sa inceapa. este momentul in care habar nu am care e distanta de pe magheru in piata spania? sau de ce dracu renato poate sa devina seful lui theodor si al lui petrica. vantul e din ce in ce mai puternic, mult fum, inima bate din ce in ce mai tare. ea simte si stie ca acum e momentul in care e in centrul atentiei. e momentul in care lars von trier e gata gata sa ii gaseasca un rol in dogville. aproape ca nu mai conteaza nimic si totul este extrem de important. masina merge. mult fum, din ce in ce mai mult fum si un miros ciudat. benzina combinata cu jean paul gaultier “le male”. cateodata cred ca am devenit un mic robotel care face ceea ce face in fiecare zi. nici nu mai stiu daca fac bine sau nu. nu ma mai intereseaza cum spune omul meu cristian. de ce am devenit un robot care rar se intampla sa mai fie miscat de ceva. de ce a inceput sa imi placa sa ma imbrac mai elegant. de ce imi fac cateodata tot felul de filme in cap in care imi spun “lasa ma ca e bine” cand in realitate poate nu e. de ce acord atat de multa incredere oamenilor. de ce am obosit si nu mai am rabdare sa incerc sa am polemici cu oamenii care nu au argumente. ma gandeam ce m-a bucurat cel mai tare in ultima vreme. multe. cateodata prea multe lucruri. viteza creste, acul se misca, aproape ca nu mai are unde sa ajunga. m-am rugat intr-o biserica in marseille. am simtit din tot sufletul ca trebuie sa fac asta si asa de bine m-am simtit. spatele mi se lipeste perfect de scaunul de piele al masinii. lumina se aprinde. imi trec tot felul de imagini rapide prin cap cu tot felul de persoane cu care am vorbit in ultima vreme. o asiatica imbracata cu o geaca de blugi imi intinde o mana. vreau sa ma salveze. de unde dracului sa ma salveze? eu m-am nascut salvat. si cu toate astea nu pot sa salvez pe nimeni?

Ciao!

mi-am dat seama ca imi transmiti o energie de care nu m-am bucurat de multa vreme. simt mai mult ca niciodata ca nu am cum sa te ratez si ca orice pas gresit pe care il fac este numai din vina mea. langa tine simt sensibilitatea pe care o simteam numai in preajma persoanei dragi mie nascute ca si tine la jumatea lui martie. chiar daca crezi ca nu ai cum sa stai langa tine in varianta masculina o sa fac tot ce pot sa iti arat ca nu o sa regreti nimic, vorba prietenului nostru comun robbie. esti ceea ce imi doresc de multa vreme. combinatia perfecta intre copilul rasfatat si femeia care musteste de feminitate pana in ultima celula a corpului. esti sensibila, vulnerabila si in acelasi timp doritoare sa te aduca cineva cu picioarele pe pamant de pe norisorul pe care iti place sa te mai urci uneori. nu ma surprinde nimic, pentru ca stiu foarte bine cum esti tu, am avut pe cineva care m-a pregatit inainte sa te cunosc. mi-a spus cum sa ma port cu tine daca te intalnesc, mi-a spus ce ti-ar placea sa auzi si o sa ma straduiesc sa nu il dezamagesc. nu e o simpla conicidenta ca te-am intalnit. si nu m-as ierta niciodata daca nu o sa fac tot posibilul sa stai in preajma mea cat mai mult timp. am gresit cand te-am luat prea tare cu prostiile si povestioarele mele amuzante doar pentru mine si in alte cateva lucruri. Insa si asa, cu startul mai greu nu o sa am vreun carcel si sa spun pas. orice soldat are bastonul de maresal in ranita.

p.s. este ultimul post pe care il scriu. de maine sunt in concediu. plec din tara vorba omului meu razvi afara "dar nu la civilizatie".

Mereu grabit!

avem timp avem timp pentru toate. sa dormim sa alergam in dreapta si in stanga sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine avem timp sa citim si sa scriem sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu avem timp pentru ambitii si boli sa invinovatim destinul si amanuntele avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare avem timp sa ne-alungam intrebarile sa amanam raspunsurile avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem avem timp pentru toate nu e timp pentru putina tandrete cand sa facem si asta, murim. si ce stiu cel mai tare e ca pot continua inca mult timp dupa ce am zis ca nu mai pot.

Am invatat!

am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. restul… depinde de ceilalti. am invatat ca oricât mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese. am invatat ca dureaza ani sa câstigi increderea si ca doar in câteva secunde poti sa o pierzi. am invatat ca nu conteaza ce ai in viata ci pe cine ai. am invatat ca te descurci si ti-e folosit farmecul circa 15 minute. dupa accea, insa, ar fii bine sa stii ceva. am invatat ca nu trebiue sa sa te compari cu ceea ce pot altii sa faca mai bine, ci conteaza ceea ce poti sa faci tu. am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ce pot sa fac eu pentru a rezolva. am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. am invatat ca trebiue sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea sa fie ultima oara când ii vezi. am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti. am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. am invatat ca atunci când sunt suparat am dreptul sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau. am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. am invatat ca indiferent cât de bun iti este un prieten oricum te va rani din când in când, iar tu trebiue sa-l ierti pentru asta. am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii ; cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. am invatat ca indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii. am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale. am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung departe in viata. am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. am invatat ca si atunci când crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei putea gasi puterea de a-l ajuta. am invatat ca scrisul ca si vorbitul, pot linisti durerile sufletesti. am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede. am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit. si mai am inca multe de invatat asta poate ca pana si acum inca invat sa merg.

Ce intamplare ca sunt!

si totusi, ce minune c-am existat! cum ar fi fost sa nu ma fi nascut niciodata? cum ar fi fost sa nu-ti fi putut spune tie, care citesti acum rindurile astea: am trait. mai traiesc inca. sunt langa tine, sunt in tine, sunt in mintea si-n inima ta. nu pot vedea razele x si razele gamma, nu pot auzi ce aud liliecii, nu simt freamatul viu al universului, nu-nteleg mireasma de trandafir a mintii, nu pot face ca muntele sa se arunce in mare. dar imi pot misca degetele si pot vedea albastrul si verdele, si pot auzi soapta unor buze dragi. nu-mi amintesc fata lui artaxerxes, dar n-am s-o uit niciodata pe cea a lui nenea nicu ba. n-am trait decit o clipa, dar de-ajuns ca sa pot spune: am trait. nu exista cineva care te poate intelege mai bine decat mine. pentru ca fara sa vrei ai intrat in spatiul meu iontim. esti in liftul vietii mele la foarte putini centimetrii unul de altul. imi respiri aerul. si fara sa vreau imi e mai bine acum cu mai putin aer decat inaintea. poate si pentru ca s-a mai adaugat si aerul tau si acum respiram mai mult.

Nu exista ieri, nu exista maine!

"conceptia mea este carpe diem, asa ca nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa. ziua de astazi va fi una obisnuita; e marti si sunt ocupat de dimineata pana seara. o aniversare mai deosebita a fost cea din egipt, cand am implinit 60 de ani. la intoarcerea din excursie, pe aeroport, stareta manastirii de la techirghiol impreuna cu cateva maicute, afland de ziua mea, mi-au cantat multi ani traiasca! si mi-au daruit o sa de camila. nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe care le-am gandit mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. aici e mai grav. nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri. imi vin idei si, daca le visez si noaptea, atunci incerc sa le materializez. asa s-a intamplat cu spectacolele pe care am incercat sa le pun in scena, asa s-a intamplat si cu acest radio pe care ajunsesem sa-l visez noaptea si in continuare se intampla la fel. am doua mari satisfactii: sotia mea, si ea e balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si radio 3net pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. din anul ce se incheie astazi raman cu regretul ca ziua are numai 24 de ore, dar sunt multumit ca am reusit sa dorm mai putin de sase ore pe noapte. daca n-as fi avut aceasta ocupatie cred ca puscarias as fi fost, ca altceva, nu. as fi facut ceva atat de prost, incat, ca sa scape lumea de mine m-ar fi bagat in puscarie. de mic am stiut ca vreau sa cant. cand aparusem deja la televizor si lumea incepuse sa ma recunoasca, la coltul strazii mele m-a oprit o batranica si m-a intrebat: nu esti dumneata ala care a cantat la gradinita pe mures si pe tarnave? ma tinea minte de la gradinita... imi doresc o data cu noul an de viata sa am linistea necesara sufleteasca si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. cel mai bun sfat l-am primit de la domnul ciulei, cand la repetitii jucam in asa fel, incat aproape scoteam ochii tuturor sa vada ce destept sunt eu. din sala, domnul ciulei mi-a spus: motule, nu ne crede mai tampiti decat suntem. de intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni dincolo, dupa ce terminam cu viata asta. cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul ca atatia si atatia oameni isi rup din viata lor si stau alaturi de mine la o sarbatoare. ce poate fi mai frumos decat aceasta?! de infuriat, ma infurie totdeauna cand imi dau seama ca vorbesc cu un zid, si nu ma infurie zidul, ma infurii eu", spune pittis internat in stare grava la spital. sunt de acord in mare parte cu ce a zis mai sus cu un singur amendament nu as concepe finalul drumului asta care se cheama viata fara cel putin un urmas.

Omul meu konta!

omul kontakinte s-a intors pe blog. este omul meu numarul unu. nu pot sa uit sahul virtual din taxiuri. discutiile despre implicarea lui gregorian bivolaru in moarte lui mihai erbasu. unghiile lasate pe geam la vila lui de lux. omul mort cu vata in urechi care speria paparudele alea. sau cum asteptai tu autobuzul in pielea goala la mine in dulap cu un bilet compostat in mana in timp ce eu o salvam pe alba ca zapada. celebrele seri pline ochi de cultura cu pahty si hector, usur sumer si alti celebrti oameni care au produs revolutii culturale in iran. plimbari mici si dese cu masini decapotate, vopsite in toate culorile care urmau sa fie aruncate in mare. table si zaruri pe masa dj-ilor de la kristal imbibat cu mult solitaire si sute de mililitri de whiskey. prizat pe genunchi in taxi, povesti cu jucatori celebri care intrau la cireasa pe horn, povesti de dragoste in curte la rusu si concursuri de hamac viteza. omule esti incredibil, nu pentru ca esti omul meu ci pentru tot ceea ce facem cand ne vedem. p.s. nu am uitat de tara tara vrem ostasi cu olga si nici de seara cheliilor din curte de la tine.

Am vazut o stea cazatoare!

trei ore de somn. un batran filozof pe nume jack daniels, cel mai nou om al meu maestrul cristian, mult pamant carat in genti de la ikea, jardiniere de lemn urate ca focul si alte chestii in care la un moment dat au crescut niste flori. o stea cazatoare pe cer. nu am mai vazut de multa vreme. si mi-am pus o dorinta. sunt sigur ca o sa se implineasca. si steluta de aseara a fost un semn. dupa toata lucratura asta m-am gandit sa colaborez putin cu borges pentru un post frumos. "cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are niciun sens", "nu poti pierde decat ceea ce nu ai avut", "nu ne pot rani decat oamenii la care tinem", "din moment ce nu exista lucruri simple in univers, totul este complex", "am comis cel mai grav dintre pacatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit", "cand adormi, uiti de tine insuti. si cand te trezesti, iti aduci aminte", "originalul este infidel traducerii. cat timp tine remuscarea, tine si vina", "orice cuvant a fost odata un neologism", "omul bun este inteligent, iar cel rau este, afara de asta, imbecil", "aptitudinile morale si intelectuale merg impreuna", "nimic nu se construieste pe piatra; totul se construieste pe nisip, dar trebuie sa construim ca si cand nisipul ar fi piatra", "ajunge o singura "repetare" pentru a demonstra ca timpul este o inselaciune, "in afara omului, toate animalele sunt nemuritoare pentru ca ignora moartea", "imi inchipui ca omul poseda o porozitate fata de moarte si ca apropierea ei il face să se umple in acelasi timp de lehamite si de lumina, de vigilente miraculoase si de previziuni", "a fi sarac implica o mai imediata posesiune a realitatii, o ciocnire brutala cu lucrurile care te face sa le simti gustul amar: cunoastere care le lipseste, dupa cat se pare, celor bogati, la care toate ajung parca printr-un filtru", "e greu sa-i daruiesti ceva unui barbat caruia ai vrea sa-i dai Universul"

Lucruri simple doi!

cand am scris lucruri simple spuneam ce imi doresc. pe vremea aia stateam foarte mult singur, ma imbatam cu placebo, robbie si radiohead si ma gendeam la o ea. aveam o singura dorinta in minte. sa o intalnesc. lucruri simple este in continuare cel mai aproape de sufletul meu post de pe blog. e exact ce imi doresc cel mai tare de ceva vreme. lucruri simple a fost scris pe 9 martie. ea stie cel mai bine ce inseamna luna martie pentru ea dar si pentru mine. lucruri simple doi este o varianta dedicata in sfarsit unei persoane. a venit poate si momentul asta, pentru ca de fiecare data cand mancam ceva nou imi puneam o dorinta. sa o intalnesc. imi place sa ascultam impreuna in acelasi piesa de la placebo cand suntem departe unul de altul si nu o sa uit niciodata de prima piesa trimisa pe messenger "my sweet prince" melodia mea preferata ever. imi place sa ii cumpar multe lalele pentru ca i se potrivesc cel mai bine. parca au fost facute cu un destinatar precis. imi place sa mancam din aceeasi farfurie mango, piersicute, ananas sau tot felul de fructe. imi place sa scriu si sa pictez doar pentru ea. ma inspira enorm de mult si tabloul pe care il am in minte o sa il fac cat de curand doar pentru ea. promit ca o sa ii fac limonada dintr-un vas mare, cu multe lamai si putina miere. imi place sa mergem la film impreuna si sunt gata sa vad toate filmele lui ed norton de dragul ei. imi place sa ii prind maxilarul cu mainile cand spune tot felul de prostioare si abereaza in cel mai frumos mod pe care l-am vazut vreodata. imi place cat de bine ii sta cocotata in mijlocul patului meu mare cu telecomanda in mana si obligatoriu pe nemti. ma topesc dupa pantofii si picioarele ei fine. imi place pielea ei, imi plac ochii mari, seamana exact cu maimutica christian de pe gentuta mea. imi place sa o vad cum rade. imi place sa ii aud vorbele "nu pot sa cred", "tu faci misto de mine", "o faci pe nervii mei", "bby" sau cum foloseste diminutivele pentru orice lucru care simte ea ca e dragut. imi place sa ma inteleaga numai din priviri. imi place sa o vad cum isi lasa ea papuceii asa incet si se urca in pat. ador cand se da cu "le male" de la mine si imi place ca miroase tot timpul frumos a parfum. imi place ca e innebunita dupa soare, dupa apa si imi place cum povesteste ca i se fac degetelele dupa zeci de minute de stat in apa. imi place sa o vad cum se amuza si imi place cand vrea sa faca o gluma la adresa cuiva cum isi duce ochii peste cap si isi misca capusorul incet. imi place sa o vad cu un pahar mare de vin in mana. imi place sa citim in pat reviste sau sa ne uitam la poze. imi plac la nebunie rochitele ei, pot sa descriu tot ce am vazut pana acum. imi plac fustele colorate, topurile si imi plac la nebunie omoplatii ei. imi plac la nebunie cum se vad umerii ei bronzati. imi plac mainile ei fine, ungiutele rosii. imi place sa vad cum mananca prajituri. imi place ca e mai alintata si decat mine. imi vine sa o sarut pe frunte de fiecare data cand se pisiceste sau spune vreo "rautate" la adresa mea. imi place sa ma trezesc cu ea in gand si sa primesc mesaje de la ea chiar daca sunt si goale numai sa aud sunetul de la mesaj si sa apara numele ei pe ecran. imi place sa te privesc ore in sir fara sa ma satur. imi plac bratarile ei, posetele mari, voluminoase.

In The Cold Light Of Morning!

in the cold light of morning while everyone's yawning you're high in the cold light of morning the party gets boring you're high as your skin starts a scratchin' wave yesterday's action goodbye forget past indiscretions and stolen possessions you're high in the cold light in the cold light of morning while everyone's yawning you're high in the cold light of morning you're drunksick from whoring and high staring back from the mirror's a face that you don't recognise it's a loser, a sinner, a cock in a dildo's disguise in the cold light tomorrow as your skin starts a scratchin' wave yesterdays action goodbye forget past indiscretions and stolen possessions you're high in the cold light of day tomorrow's only a kettle whistle, whistle away in the cold light of day. poate iti dai seama ca exista cineva acolo undeva care simte si care are nevoie de molko ca sa iti spuna cat de mult tine la tine.

Imbatat cu tine!

spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului,nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

Acelasi gand!

o femeie se indragosteste de un barbat inainte de a-l vedea, inainte de a-l auzi, numai si numai cunoscandu-i versurile şi povestile puse in scena de principalele trupe de actori ale timpului. cuvantul lui a patruns in sufletul ei deschizînd porti catre comori nebanuite. ea, viola de lesseps, s-a indragostit nu doar pentru ca acele cuvinte "sunau frumos din coada" ci pentru imaginile pe care le purtau, pentru sensibilitatea ce se intuia la autor. ea nu s-a indragostit de un vip ci de metafora creata de acesta. aseara am vazut din nou shakespeare in love si am savurat din nou fiecare frame, fiecare sentiment, fiecare traire, fiecare gest, fiecare lacrima, fiecare sarut, fiecare umbra de suferinta pe fata. si mi-a venit in cap ceva de la nichita. fereste-te sa ai dreptate cand esti indragostit. mai bine sa ai umbra, mai bine sa ai raza, mai bine sa ai lacrima, mai bine sa ai orice altceva! un om indragostit cand are dreptate e un om singur, numai tristetea are dreptate. tu, mai bine sa ai bolovani, mai bine sa ai vulturi, mai bine sa ai albul zapezii!