Orbitor!

m-am trezit intr-o camera imensa, cu un pat gigant inconjurat cu multe flori viu colorate, un miros de cicoare, o cafea fierbinte lasata pe o masuta si o sticla de lapte, multe prajituri cu crema de vanilie si caise pe farfurie, o cana mare plina cu limonada, multe fructe si un pachet imens de biscuiti cu crema de caramel. o voce necunoscuta ma striga pe nume. habar nu am cine e. de unde stie cum ma cheama si ce naiba caut eu aici. nu mi se pare haios deloc. imi frec ochii si nu imi vine sa cred. deschid doua usi imense ies pe terasa de unde se vede un bulevard gigantic, multi copaci cu ramurile mari si verzi, un parculet in care nu e nimeni si in zare o cladire imensa in forma unui cozonac. e liniste, prea multa liniste. ma intorc in camera si ma asez din nou pe pat. e foarte multa lumina si ma simt straniu. nu imi gasesc telefonul sa sun pe cineva. e straniu. incepe sa se auda incet o piesa. intamplator sau nu e “my sweet prince” de la placebo. incerc sa gasesc o usa sa ies din camera si raman surprins pentru ca nu exista usi. e din ce in ce mai straniu. langa pat vad un buchet mare de lalele mov, un parfum “fleurs du male” de la gaultier, o bratara verde inchis de femeie, doua agrafe rosii, un ruj si o pereche de manusi de piele mov. nu inteleg nimic. ma ridic si vreau sa deschid televizorul. il aprind si vad o imagine ciudata, ma uit din ce in ce mai atent si imaginea incepe sa se limpezeasca. e atat de cunoascuta persoana din imagine incat am uitat cine e.