si totusi, ce minune c-am existat! cum ar fi fost sa nu ma fi nascut niciodata? cum ar fi fost sa nu-ti fi putut spune tie, care citesti acum rindurile astea: am trait. mai traiesc inca. sunt langa tine, sunt in tine, sunt in mintea si-n inima ta. nu pot vedea razele x si razele gamma, nu pot auzi ce aud liliecii, nu simt freamatul viu al universului, nu-nteleg mireasma de trandafir a mintii, nu pot face ca muntele sa se arunce in mare. dar imi pot misca degetele si pot vedea albastrul si verdele, si pot auzi soapta unor buze dragi. nu-mi amintesc fata lui artaxerxes, dar n-am s-o uit niciodata pe cea a lui nenea nicu ba. n-am trait decit o clipa, dar de-ajuns ca sa pot spune: am trait. nu exista cineva care te poate intelege mai bine decat mine. pentru ca fara sa vrei ai intrat in spatiul meu iontim. esti in liftul vietii mele la foarte putini centimetrii unul de altul. imi respiri aerul. si fara sa vreau imi e mai bine acum cu mai putin aer decat inaintea. poate si pentru ca s-a mai adaugat si aerul tau si acum respiram mai mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu