despre mirosurile pe care cand le simti in nari te duc cu gandul undeva departe...

Mirosul de frunze arse imi aduce aminte de copilarie. Vad o alee, o vila pe dreapta…apoi aleg pe un culoare cu dale pe jos…pe una pun piciorul drept pe alta pe cel stang…astfel o dala o sar…ajung in dreptul altei vile…ramane pe stanga…pe dreapta e un mini hotel..selena parca ii spunea…apoi plaja…un damb mare de nisip pe care cresteau cativa maslini salbatici…apoi o plaja larga. Mare si frumoasa. Faceam mult pana la apa. Mi se parea imensa. Mirosul de frunze arse de asta imi aduce aminte. De sfarsitul de septembrie, poate un pic din octombrie…primele 2 saptamani.

De fiecare data cand simt mirosul asta ma gandesc la mamaia, plaja, nisip, dale pe jos…copilaria mea. Azi imi era pofta de mamba. Caramelele alea cu fructe. Mi-am luat cu lamiae. Pe astea le primeam cand eram copil de la niste prieteni de familie din Germania. Era nebunie curate. Bagma mamba in mine la greu. Eram innebunit dupa mamba. Si asta imi aduce aminte de copilarie. Foaia aia in care sunt ambulate cele 5-6 caramele, gustul ala…tot…copilaria mea.

Copilaria mea cu turbo, cu pif, cu rahan, cu minge de 35…faza asta cu mirosul e bizara. Simt ceva si ma duce automat cu gandul catre un moment, o intamplare, o persoana, o felie din viata mea…fiecare parfum pe care il am imi aduce aminte de ceva. unul imi aduce aminte de niste imagini din viena, niste strazi…ai faze din astea? Ai un miros pe care cand il simti in nari te duce gandul undeva departe?....