- tu mai vrei sa mai stai aici? - nu, mai trag doua fumuri si plec. afara e frig, ninge. zapada spala jegul si sterge praful. zapada purifica. pustiul trage in piept ultimul fum din tigara dupa care o arunca. se ridica si isi duce mana la buzunarul de la piept. -mai ai nevoie de ceva? il intreaba pe celalalt pusti. - de aer...vine imediat raspunsul. te-ai gandit unde o sa te duci in seara asta? - in rai....si pustiul pleaca pe usa de lemn a garii parasite. face cativa pasi dupa care este acoperit de zapada alba si pura si nu se mai vede nimic. el a reusit sa scape. zapada l-a facut mai curat, l-a facut sa uite de tot. de griji, de probleme, de tot. celalalt pusti a ramas in gara, pe banca de lemn, murdara si cojita. inca mai iese fum din tigara aruncata pe jos. e frig. e intuneric si pustiul nu mai rezista. ceva il roade. vrea si el sa scape, sa se purifice, sa il spele si pe el zapada de tot. de ganduri, de amintiri, de esecuri, de regrete. doar frigul tine cu el. doar frigul poate sa intre atat de bine in tine incat sa te faca stana de piatra, sa nu mai circule sangele in vene, sa te anestezieze. din gara pleaca toate. gara leaga orasele, gara este nascuta ca oamenii sa aiba unde ajunge. ca oamenii sa plece si sa ajunga unde isi doresc. gara asta parasita insa nu mai poate face nimic pentru pusti. gara parasita, prin care trenurile nu mai trec este ca o inima care nu mai bate. a murit, s-a dus. a batut cat a putut si acum nu mai poate. si cu celalalt pusti cum ramane? el ce face? unde se duce daca prin gara nu mai trece niciun tren? unde o sa ajunga? probabil nicaieri. ramane acolo intre patru pereti. asta pana cand peretii o sa inghete de frig si o sa se stranga atat de puternic pana o sa il inghita pe pusti. asta pentru ca in viata nimeni nu te asteapta. trenurile trec pe langa tine. iar daca vrei sa pleci sau te-ai decis sa ramai trebuie sa o faci la timpul potrivit
4 comentarii:
Frumoasa povestea, dar cam trista pentru aceasta perioada a anului.
foarte tare povestea ;). kepp goin' on ! sky is the limit :))
Superb scrii... Esti un om sensibil... Ar fi pacat sa renunti la asta si un lucru e clar. Daca n-ar exista cruzimile vietii, nici oamenii n-ar crea povesti sensibile sau scrieri autentice. Si stai sa te intrebi... ar fi mai bine sa dispara toate necazurile si implicit emotia unui eveniment simtit sau auzit sau sa ne traim conditia, de muritori marunti in marele plan al lui Dumnezeu, sa ne inghitim galustile mai putin digerabile , sa ne bucuram ca niste copii de lucrurile minunate si sa ne imbarbatam la cele triste... doar sa traim... am uitat sa traim... dar nu e timpul pierdut :) Someone over the rainbow
@ PUGinbucharest: multam de apreciere. daca nici tu....:)
@ runn3r: multumesc
@ anonim: prefer o lume buna, fara probleme in care sa nu fie nevoie sa scriu despre nimic. ce e drept e un singur lucru: cateodata chiar uitam sa traim....
Trimiteți un comentariu