Asa l-am cunoscut pe dinica: 3 glume cu maestrul!

ma gandesc la dinica si inevitabil imi aduc aminte de tata. Dinica era celebru pentru vorbele sale, pentru povesile in care era in rolul principal. Venea la sarbatoarea teatrului de comedie, in ianuarie, era retras, radea la bancuri spuse de alti actori, si trantea cate o gluma in stilul lui. Usor acid dar cu mult umor. Eram fascinate\ de dinica inca de mic. Era impozant prin simplitatea lui. L-am vazut de cateva ori si am ramas impresionat de tot ce inseamna brandul dinica.

Veneam impreuna cu tata de la comedie, pe smardan in jos pana la banca nationala, apoi usor in jos pana la libraria eminescu, traversam si o tineam tot inainte prin spatele teatrului Odeon, treceam de pasajul Victoria, faceam dreapta pe campineanu, coboram pana la semafor apoi stanga pe magheru….si in timpul drumului tata imi povestea despre actori. Dinica si povestile cu el erau preferatele mele. Le ascultam de fiecare data cu mare placere. Intrate in folclor, de multe ori nici dinica nu mai stia de existenta lor, insa ele au fost.

Imi aduc aminte de o povestioara cu dinica invitat impreuna cu mai multi actori la o masa, dupa un spectacol in provincie. La masa erau multe persoane. La un moment dat unul dintre cei care era la masa il roaga pe dinica sa spuna un banc. Iritat si lipsit de chef dinica refuza. Omul repeta rugamintea la cateva minute distanta. Dinica spune ca e obosit si ca o sa spuna dupa ce mai bea ceva. Omul tot insista. Pana la urma dinica se enerveaza si il intreaba pe omul nostrum ce meseriei are. La care omul raspunde “ofiter” la care vine si replica lui dinica “pai atunci trage si mie cu tunul un pic la masa”.

Si mai imi aduc aminte de una. Dinica usor baut dupa un sprit cu colegii ajunge acasa. La o ora tarzie in noapte suna telefonul. Dinica raspunde. “Cine e?” o voce de femeie raspunde “eu sun”. “pai daca tu esti, urca sus”, femeia raspunde: “gigi nu pot sa urc pentru ca sunt la Ploiesti” la care inevitabil vine replica lui dinica “daca ai ambitie POTI!”

la un turneu prin tara dinica si draga olteanu matei. Era foarte frig. Si draga olteanu se plangea de zor. “ce ai draga? Ce tot te plangi!” draga raspunde “imi e frig mai gigi si nu vreau sa racesc la …..pasarica” Dinica raspunde: “asa ii spui tu la DROPIA aia a ta” asta era dinica omul care a trait viata din plin, s-a bucurat de toate, a cantat, a ras, a fost un adevarat prieten si copleg, omul care a slujit scena, omul care a facut totul pentru public. Omagiile mele, domnule Dinica.