Fluturi pe lampa!

nu imi place sa cunosc oameni noi. oamenii care sunt in preajma mea stiu foarte bine treaba asta. ii am pe ai mei si nu am nevoie de oameni noi. sunt bine prins in carapacea mea si cu greu pot sa ma deschid in fata unor noutati. si brusc la un moment dat in viata ta, fara sa vrei apare o persoana. pe o terasa, total intamplator, intr-o seara ca oricare alta, calduroasa, inceput de vara. ciudat, pentru ca pe moment poate nu iti dai seama ce se intampla. nici nu acorzi prea mare importanta. ce poate sa fie? o seara normala, o mana intinsa sa faca cunostinta cu tine, un nume nou, o privire, cateva vorbe. banal. cu cate persoana nu faci cunostinta? intinzi mana de cateva ori pe zi. "otrava, imi pare bine". iti pare bine pe dracu. inca o mana intinsa inca un om pe care poate nu il mai vezi niciodata. dar ti-a facut "placere". dar se intampla, rar ce e drept, sa dai peste altceva. o fata inalta, subtire, pe care vrei sa o studiezi din cap pana in picioare si nu te mai saturi. o persoana cu care nu ai vorbit niciodata dar careia vrei sa ii spui multe. tot ce nu ai rostit de multa vreme. toate filmele care iti ruleaza in cap. o persoana care te inspira numai si prin modul in care priveste in gol, fara sa se gandeasca la nimic sau cand isi propteste barbia in palma si scoate doua cuvinte care nu insemna nimic. iti ramane in minte pantoful ei deschis la culoare, jeansii albastrii care se intind perfect pe corpul ei, rochita alba cu maneci foarte scurte si incretite la capat, privirea, mainile fine, breteaua de la sutienul negru. o vezi cand se ridica incet, cu miscari ample, fine. e de-ajuns sa te privesc tacut. sa-ti vad ochii plini de tot inaltul. ca uitand intregul tau trecut. tu sa nu mai poti pleca la altul.