Tu mers gingas!

esenin a fost poetul preferat al tatalui meu. si in timp a devenit si al meu. am invatat scrisoare mamei de foarte mic si imi place din ce in ce mai mult. il simt ca facand parte din mine. si nu am cum sa uit ca "focul vanat" este poezia pe care tata o recita si se acompania la pian pentru mama. cand aud "focul vanat" ma gandesc numai la sensibilitatea pe care o transmitea tata. imi place din ce in ce mai mult pentru ca auzind poezia imi aduc aminte de el lucru care imi da o stare de bine. "focul vanat" este acum pentru alt peste, venit pe lume tot pe 17 martie. senzatie stie ca despre ea este vorba si sper sa ii placa. focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara, de iubire’ntaia oara cant, la scandal renunt întaia oara. am fost crang paraginit pe loc, la femei si votca dam navala, nu-mi mai place azi sa beau sa joc, sa-mi pierd viata fara socoteala. carciumile le-as uita pe veci, n-as mai sti nici versul ce inseamna, de-as atinge aceste brate reci si-al tau par ca floarea cea de toamna. tu mers gingas, tu surasul meu, dac-ai sti cu inima-i pustie cum poate iubi un derbedeu si cat poate de supus sa-ti fie. vesnic te-as urma pe-acest pamant, departarea mi-ar parea usoara. de iubire’ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara.

I can't get no sleep!

sunetul iti loveste tampla direct fara sa te lase sa mai faci altceva. cazi si nu poti sa te mai ridici. beat-ul te-a invins definitiv si culmea iti place. inchizi ochii si totul se misca in jurul tau. esti ca intr-un tobogan acoperit complet prin care intra foarte putin lumina. la insomnia mi-au trecut prin cap tot felul de figuri cunoscute, intamplari fara nici o legatura. ii iubeam pe toti in momentul ala. eram eu cu maxi. si deja ma gandeam cu unul dintre oamenii mei cum e sa ne cante maxi la pian pe magheru intr-o seara foarte "alba". dupa o ora jumate de asa ceva simti ca ai visat. ca tot ce s-a intamplat e doar in mintea ta si ca in realitate nu a existat deloc. we come one si am simtit pentru o secunda ca pot sa levitez mai tare decat david blain. incredibila negresa, tari si chelul care mesteca guma non stop, tare sister bliss, zeu maxi jazz. la fiecare cuvant rostit de el simteam ca mai bine nu se poate. ca e destul. ca nimeni nu poate face mai bine treaba asta in momentul asta decat el.

Alt acrobat, alt salt mortal!

asta e prima poezie invatata de la tatal meu. eram mic, aveam 2 sau 3 ani si imi placea mult minulescu. era singurul poet roman de care m-am indragostit instant. Ultima ora este pentru ea. din nou. doar pentru ea. prea printesa sau senzatie. la circ…un accident banal, un acrobat, un salt mortal si…acrobatul nu s-a mai sculat…alamurile din orchestra au tăcut, iar clovnii din arena au tipat… dar publicul din staluri n-a crezut, ca poate fi si-un accident adevarat si-a fluierat…zadarnic mortul n-a mai inviat…pacat de el…era un tanar acrobat frumos, cu corpul tatuat de sus si pana jos, de care publicul se minuna, cand il vedea – ndoit ca un inel. sau cand bara fixa se invartea ca o morisca de cafea cu balerina langă el. dar balerina nu-l iubea…povestea lui ? hm…povestea mea, a mea, a ta si-a altora. acelasi accident de circ, banal…o zi relache si – apoi, la fel, cu-aceeasi balerina langa el, alt acrobat …alt salt mortal…

Lost in translation!

simt azi ca nichita poate explica cel mai bine starea mea. doar el poate sa traduca exact ceea ce simt. din limba pe care o vorbesc de ceva vreme in romana. e traducatorul perfect in momentul asta. jur. e o intamplare a fiintei mele si atunci fericirea dinlauntrul meu, e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi tampla de stele, pana cand lumea mea prelunga si in nesfarsire se face coloana sau altceva mult mai inalt si mult mai curand. ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplării ca sunt.

Prea printesa!

nu regret, nu ma jelesc, nu strig, toate trec ca floarea spulberata. vestejit de-al toamnei mele frig. nu voi mai fi tanar niciodata. n-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum. inima racita prea devreme. s-o pornesc din nou la drum. stamba luncii n-o sa ma mai cheme. dor de duca! tot mai rar, mai rar, pui pe buze flacara pornirii. si pierdutul prospetimii har. cu vioiul clocot al simtirii! in dorinti incep zgarcit sa fiu, te-am trait sau te-am visat doar viata? parca pe un cal trandafiriu. vesel galopai de dimineata. toti suntem vremelnici pentru veci. rar ning fragii frunzele desarte…binecuvantat sa fie deci. ca traiesc si ca ma duc spre moarte. pentru ea, numai si numai pentru ea. pentru femeia care ma inspira si pentru care nici 100 de posturi pe zi nu sunt destule.

Nu, nu fac pe nervii tai!

"nu pot sa cred. tu faci misto de mine". ochii mari si rotunzi, gura micutza si dulce. degetele lungi. ma topesc cand te aud cum te alinti la telefon. imi e dor sa te vad. chiar daca vorbesti putin sau te joci cu clamele de par. abia astept sa aud "o faci pe nervii mei". sa te vad cum te imbraci. rochita de gravida alba, topurile verzi, fustele, pantofii finuti, sandalutele. toata sensibilitatea pe care o emani. faptul ca esti de multe ori nehotarata si te decizi in ultima clipa. pentru tot. si pentru tine sunt toate posturile noi de pe blog si melodia asta care este incredibila. pentru tine.

Esti!

daca e sa te descriu as spune ca esti esti rugul meu de huma abisala, esti pasarea ce inca isi face cuibul, esti mana ce de jos m-a ridicat, esti raul cel mai involburat, esti vrejul de iubire cruda, esti roua volatila din priviri, esti o viola cruda in surdina, esti veninul petalelor de trandafiri, esti un vulcat ce a erupt odata, esti patima nerusinarii noastre, esti vitrina viselor albastre, esti pumnalul tristelor amurguri, esti pistilul cirezilor de tauri, esti miezul meu de stafida confiata, esti ventilatorul sperantelor desarte, esti velodromul iubirii fade, esti patima divortului de astre, esti o lalea pierduta intr-o gara, esti cucuveaua noptilor furate, esti nodul meu gordian de sarma, esti stralucirea fardurilor mate, esti singurul scaun electric de clestar, esti campul plin cu filtre de cafea, esti majordomul clipelor de taina, esti vidul plin de aer si vapaie, esti clipa surda pierduta la ruleta, esti sangele ce prin fermuar imi creste, esti bisturiul florilor din glastre....poezia este numai si numai pentru ea. pentru cei care inca isi mai puneau intrebari.

Cand Finn Bell da peste Estella la Creamcafe!

te-am cautat peste tot. printre toata firicelele de nisip. am luat la mana fiecare picatura de apa din mare. chiar am gustat din ea numai pentru ca ma gandeam ca sarea imi spune despre tine. te-am cautat in timpul ploii printre picaturile de apa ce izbeau hotarate pamantul. ti-am cautat privirea printre toate persoanele cu care am avut contact vizual. te-am cautat printre maslinii salbatici de la iesire din mamaia. te-am cautat printre alge. te-am cautat printre razele puternice de soare. am stat pe plaja si la orele cand soarele era cel mai puternic. soarele tau si marea ta nu mi-au spus nimic. au complotat impotriva mea. nu stiam unde sa te gasesc. mi-a venit in minte instant tasnitoarea din great expectations, la felul in care o priveste hawke pe paltrow, cum o atinge, cum o picteaza in toate pozitiile. centimentru cu centimetru. metroul dupa care alearga. ploaia care l-a udat pana la piele. parcul. din nou tasnitoarea. banca. bluza ei verde. frunzele. fumul de tigara. cum o atinge pe par. paradisul pierdut. silueta ei in geamul apartamentului. omoplatii ascutiti. pasarile. si marea. marea ta........si a mea?

Marea pe viteza!

joi dimineata. 250 de kilometri. o singura destinatie. acasa la mare si la mama. prieteni. cald. soare. ochelari de soare. nu prea multa lume. ultima playa. baie. muzica. crema de plaja. pui cu sos iute si orez. mamaia. terasa. jack. ceai rece. seara. cer plin de stele. lume. vineri. soare. ochelari de soare. vant. prieteni. plaja. mult nisip in ochi. crema de plaja. acasa. mancat. mamaia terasa. mai tai. cuba libre. lapte. menta. perne. paturi. cer. briza. sambata. ploaie. arsuri la clavicula. prieteni. soare. plaja. ochelari de soare. mare. muzica. nisip. crema de plaja. ceai rece. mancat. acasa. seara. terase. cluburi. cuba libre. jack. red bull. cer plin de stele. multa lume. din ce in ce mai multa lume. multi prieteni. paturi de fier. acasa. duminica. arsuri pe piept si pe omoplati. ceai. plaja. mare. ochelari de soare. crema de plaja. lume. prea multa lume. masina. muzica. damien rice "the blower's daughter". 250 de kilometri. bucuresti. balcescu 24.

Doua sute!

otrava otravitoare a ajuns la postul doua sute. cu alea lui lucruri simple, ganduri nevinovate, dorinte, idei, vise, simtiri, trairi, personaje, piese de teatru, filme, muzica, carti. cu tot ceea am simtit in momentul respectiv si am pus pe blog. ma bucur ca exista persoane care au citit ce am scris si le-a placut, ma bucur ca unii nu mi-au dat dreptate, ma bucur pentru fiecare cometariu primit. ma simt foarte bine cand vad ca a mai aparut inca un comentariu. de multe ori m-am gandit ca nu mai trebuie sa scriu, ca nu mai am inspiratie, ca deja o ard cu aceleasi teme. ma bucur ca am ajuns la doua sute pentru ca totul a fost si este o gluma. am luat treaba asta ca pe un joc si cred ca in timp chiar a mai prins culoare otrava de pe blogul meu. multumesc tuturor celor care ma citesc din pro, mamei care nu a inteles niciodata espresia "o ard aiurea", oamenilor mei de la constanta si din bucuresti, fetelor de liga, notalent care a fost de baza la nasterea blogului, blogeritelor si blogerilor care m-au tras de urechi sau m-au laudat si lista e destul de mare, "anonimilor", amicilor care cand ma vad imi mai spun cate o fraza scrisa pe blog. am lasat la urma persoana care ma inspira si datorita careia otrava a devinit in ultima vreme mai dulce si poate sa fie devorata mai usor. pentru ea este live-ul incredibil al larei fabian la "je t'aime". pe care il ascult obsesiv de cateva zile si mi se furnica pielea.

Only you!

we suffer everyday, what is it for. these crimes of illusion, are fooling us all. and now i am weary and i feel like i doIt's only you, who can tell me apart. and it's only you, who can turn my wooden heart. the size of our fight, it's just a dream. we've crushed everything i can see, in this morning selfishly. how we've failed and i feel like i doIt's only you, who can tell me apart. and it's only you, who can turn my wooden heart. now that we've chosen to take all we can. this shade of autumn, a stale bitter end. years of frustration lay down side by side. and it's only you, who can tell me apart. and it's only you, who can turn my wooden heart. it's only you, who can tell me apart. and it's only you, who can turn my wooden heart.....

Fericire!

"fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata", spunea chirila inaintea piesei calul din marlboro. fericirea e o notiune atat de relativa si atat de incarcata de emotie. stau si ma intreb daca am trait vreodata acest sentiment sau in momentul in care l-am trait daca mi-am dat seama ca sunt fericit. eu vad fericirea in toate lucrurile marunte care mi se intampla. chiar cred ca de prea multe ori in viata tanjim la fericire fara sa o apreciem cu adevarat. fericirea este urmatoare treapta dupa bucurie. fericirea poate sa fie un loc linistit plin de iarba, fericirea poate sa fie o mana calda care de mangaie pe omoplat, fericirea poate sa fie o raza de soare la 7 dimineata pe plaja, fericirea poate sa fie o discutie cu cineva drag, fericirea poate sa fie un cer senin, fericirea poate sa fie o noapte calda de vara, o ploaie scurta, poate sa fie un sentiment puternic fata de cineva, fericirea poate sa fie o bomboana de ciocolata, "fericirea e cand puiul de om sta in brate si moare de somn". la fel ca si frumusetea, normalitatea, dragostea, feicirea este o noutiune pur relativa si abstracta. si nimeni nu poate sa fie acuzat ca pentru el fericirea inseamna altceva. fericirea poate sa fie o melodie pe care o asculti cu ea, fericirea poate sa fie momentul in care ajungi acasa si ea te strange in brate si nu iti spune nimic, fericirea e cand stai in parc si vezi cum cad frunzele din copac, fericire e cand dormi la ea, fericirea e cand cand vorbesti cu parintii tai, fericire e cand vezi un film care te impresioneaza, fericirea e cand ii veghezi somnul, fericire e cand te trezesti si iti faci bagajele sa pleci la mare, fericirea e cand iti gasesti un tricou care iti place si abia astepti sa il pui pe tine, fericirea e cand stai la masa cu prietenii, fericirea e cand gasesti pe usa un post-it pe care e desenat un ursulet, fericirea e cand te dai cu parfumul preferat. franturile astea de fericire, in rate ma stimuleaza. pretuiesc fiecare moment din asta pentru ca stiu ca astea sunt esenta. o floare, o vorba spusa atunci cand trebuie, un gest, o mana, o privire, un portocal mic. sunt amintirile frumoase cu care ne hranim. "fericire e cand ti-amintesti cat de fericit esti cand iubesti, fericire-i cand dormi tu la ea, chiar pe canapea..." vorba lui chirila "progresam si uitam sa fim fericiti.."

The One!

erotismul cred ca este acel cuvant magic care pune lucrurile cap la cap. este forta vitala care te determina sa te trezesti dimineata. sa mergi mai departe indiferent de ce ai patit cu o zi in urma, indiferent daca ceva nu a mers asa cum trebuie. erotismul este dragostea pentru fumusete, tandrete, splendoare, este o forta care te apropie de ceilalti. ideal e sa nu te refuze de nimeni. sa ai acces la toate persoanele pe care le doresti. dar este doar un vis pentru ca in esenta ai nevoie doar de ea si nimic mai mult. ea este oaza de liniste la care te intorci de cate ori ai nevoie pentru ca numai mana ei poate sa te mangaiei si in acelasi timp sa iti treaca tot raul si sa te gandesti numai la lucruri bune. este persoana pentru care de 74 de ori pe zi gandurile iti sunt intrerupte, ca intr-o moarte clinica si ii vezi chipul sau iti aduci aminte de o vorba a ei care iti place mult. pasckal bruckner spunea intr-un interviu ca in revolutia franceza exista un motto: "indrazneala, mai multa indrazneala, totdeauna indrazneala!". acest lucru se aplica si in dragoste. ea este un amestec perfect de romantism, erotism, sensibilitate incredibila si bunatate. o simti numai cand esti langa ea fara sa spuna nici un cuvant. nu o sa inteleg niciodata de ce bruckner spunea ca "poti sa-ti doresti mai multe femei in acelasi timp. si, de asemenea, poti sa iubesti doua femei, dar nu cu acelasi fel de dragoste. avem mai multe exemple de cupluri de trei persoane: un barbat si 2 femei, o femeie si 2 barbati, poti sa-ti imaginezi foarte multe situatii. dragostea este foarte plastica, iar oamenii sunt la fel!". cu asta nu o sa fiu niciodata de acord. ea este ea si nu imi mai trebuie nimic. iar daca deja ma gandesc la altcineva inseamna ca ce e langa mine nu e ceea ce trebuie sa fie. iar eu sunt in spatele ei la fel ca si in poza.

Poveste de sambata seara!

ce poate sa fie mai frumos decat scanteia care arde in tine si care te face indiferent de ce stare ai in momentul de fata sa te gandesti la ea. filmul de mai sus este o fasie de viata reala. o poveste. pentru ca imi plac la nebunie povestile. pentru ca le ador si ma hranesc cu ele in acelasi timp. imi place sa o aud, sa ii vad langa mine, sa ii vad clavicula stanga, sa ii vad ochii mari si asa cum spunea cineva "sa ii vad sufletul". sa o descriu in cele mai frumoase cuvinte care imi vin in minte in momentul respectiv. filmul asta este pentru ea si pentru toti cei care se regasesc in bucata asta de viata reala. doua persoane, un cinematograf, o carte, niste cd-uri cu muzica, o strada pe care se plimba amandoi, o piata mare, un parc, o camera cu lumina difuza, o terasa, o convorbire la telefon, o mana fina, un moment anume, o usa care se deschide, un pix si mai multe foi, o sala de dans, un bazin, un ipod, o plimbare cu ea la volan si tu in dreapta ei, o ploaie scurta de vara, o plaja mare plina de oameni. doua persoane.

Inspiratia mea esti tu!

imi e asa de bine de cand te cunosc. nu am mai trecut de multa vreme prin asta. stiu ca esti acolo si nu mai trebuie nimic. ma inspiri la fel cum pasarile sunt inspirate de inaltul cerului. la fel cum mamele sunt inspirati de propriile creaturi. la fel cum albinele devoreaza polenul. la fel cum eschimosii iubesc iglu-urile. la fel cum oamenii iubesc libertatea. la fel cum se bucura animalele de casa de dragostea stapanilor. la fel cu troilus se bucura de dragostea nemarginita a cressidei. la fel cum plantele iubesc lumina soarelui. la fel cum leii devoreaza lamele. la fel cum crocodilii iubesc apa. la fel cum aviatorii iubesc inaltimile. la fel cum actorii iubesc scena. la fel cum caprioarele iubesc campurile verzi pe care zburba. si mai mult decat atat ai intrat acolo si nu mai ai cum sa iesi. pentru tine.

Timpul!

dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete ... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. dar din pacate, se invata doar cu timpul...pentru ea

She's the One, numai pentru ea!

pentru muntele de cuvinte frumoase nerostite inca, pentru sufletul pur pe care il ai, pentru ca esti si o sa fii intotdeuna miezul, pentru florile pe care inca nu le-ai primit, pentru visele frumoase, pentru stelele ce noaptea in parul tau inca nu le-am impletit, pentru ochii tai mari cu care inca nu am vorbit, pentru clipele pe care inca nu le-am trait, pentru noaptile in care ploaia nu ne-a unit.....

Filmele cu tine!

esti in momentul de fata toata inspiratia mea. respir prin tine si cand nu sunt fizic langa tine. ma gandesc la tine din ce in ce mai des. simt ca sufletul meu are nevoie de sensibilitatea ta, de feminitatea ta, de bunatatea pe care o emani chiar daca nu vrei sa te deschizi prea mult pentru ca ai o vulnerabilitate care vine tocmai din strafundul sufletului tau cald. cand te vad imi vin in minte toate scenele frumoase din filmele mele preferate. ma gandesc la toate melodiile care ma misca, la toate piesele de teatru care m-au incantat, la toate concertele la care mi-au vibrat toate celulele din corp. traiesc sentimentele lui benigno fata de alicia in hable con ella al lui almodovar, te-as picta la fel cum o facea hawke pe paltrow in marile sperante, as colinda stazile cu tine la fel cum o facea pustiul orb in paris je t'aime, as lupta pentru tine la fel ca samantha morton in in america pentru familia ei superba de irlandezi care incearca sa isi gaseasca un drum in america, te-as vedea la fel ca si mena suvari in american beauty intr-o cada plina cu petale de trandafiri sau ca bellucci in malena mergand drept si apasat asa cum o faci doar tu prin centrul unui orasel mic de provincie din sudul italiei, sau stand chircita langa geam cu mainile pe genunchi la fel ca johansson in lost in translation. in timpul asta eu as vrea sa fiu pacino in parfum de femeie. dansand cu tine.

Pescarusul care tinde sa ajunga uliu!

piesa asta este numai si numai pentru ea. exprima o parte din lucrurile pe care vreau sa le rostesc cand iti intalnesc privirea, cand iti vad fiecare miscare delicata a mainilor tale, fiecare traire pe care o ai, fiecare gest. cum il iei in brate pe bre. cat de tare ma bucur sa iti aud vocea la telefon. ce sentiment placut ma incearca cand iti apare numele pe telefon in momentul in care ma suni sau cand primesc mesaj de la tine. deja iti vad ochii rotunzi, degetele lungi, pantofii tai finuti, fusta ta verde, gesturile, mimica fetei, ochii pe care ii dai peste cap cand ceva nu iti convine. imi vine sa iti spun atatea lucruri si ma blochez pentru ca nu stiu cu ce sa incep. ce sa spun. sau cum imi batea inima inainte sa te vad duminica cand la ultimul semafor inainte de romana simteam ca o sa sara din locusorul ei. am atatea lucruri sa iti spun, atatea combinatii de cuvinte nerostite, uitate pe un sertar din creier si care abia asteapta sa fie sterse de praf si sa fie rostite din nou. imi place cum vorbesti, imi place stilul tau, mersul tau, imi place sa intru in polemica cu tine, imi place caldura pe care o emani cand sunt in preajma ta. imi place ca il adori pe bre si ca ai salvat o pisica amarata de pe sosea. imi place sensibilitatea pe care o ai. imi place ca te misca lucrurile relativ banale, imi place ca iti place "nu am chef azi", imi place aerul de mister pe care il lasi in urma, imi place ca mustesti de romantism, imi place ca pentru tine sunt in stare sa scriu oricat, imi place ca vibrezi cand iti trimit pana si o amarata de melodie, imi place ca iubesti adevarul, imi place sa iti fac complimentele sincere pentru ca ador senzatia pe care o ai cand le auzi, imi place aerul tau de puritate, imi place lumina din ochii tai, imi place ca esti feminina pana in maduva oaselor, imi place blandetea intiparita pe chipul tau, imi place ca adori sa visezi frumos, imi place, din motive pe care le simt atat de bine, pasiunea ta pentru arta, imi place si ma linisteste in acelasi timp sa te aud vorbind, imi place vulnerabilitatea pe care o ascunzi in carapace, imi place cand imi povestesti ceva cu multe amanunte, pentru ca si mie ca si tie ne plac povestile.

Marea mea!

imi place la nebunie vara. o ador. ma topesc dupa fiecare firicel de nisip, dupa fiecare picatura de apa. in mare si la mare ma simt cel mai bine. marea e una dintre casele mele unde ma simt cel mai bine. marea este o femeie foarte frumoasa, de care te indragostesti de prima si pentru care ai face orice sa te intorci la ea si sa simti pentru ea mereu aceleasi lucruri. te linisteste, iti da putere, te alinta, te mangaie si nu te minte niciodata. marea e la fel ca si prima iubire, nu o uiti niciodata. "te sarut si tremur ca un amarit. buza ta de sus ma ocroteste. mana de pe sinul tau nu pot sa mi-o desprind. sanul meu e fericit priveste. soldatul din mine-l omor in transeu si las loc iubirii din sufletul tau. in ochii tai rade marea. in ochii tai e ninsoarea. in ochii tai este soare. in ochii tai este zarea. nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez? trupul meu este soseaua ta spre infinit. nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez? ochii mei te vor visa la nesfirsit. in ochii tai sunt si eu. cu gura si nasul de zmeu. in ochii tai este soapta. unei nopti calde-ntr-a opta. iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc. eu nu am stiut asta vreodata au facut din mine un soldat care saruta strimb. in schimb ochii tai sunt fara pata in ochii tai este vantul. care ma poarta-n nestire. catre un loc fara ginduri. catre orasul iubire".

Duminica zborurilor private!

azi am fost pe genul "de casa". in duminica mea libera ma simt ca un avion care decoleaza la ce ora vrea, zboara in ce directie isi doreste, fara teroristi la bord. un avion condus de mine in care biletele sunt impartite in mod subiectiv. la prieteni, la oamenii pe care vreau sa ii vad si cu care imi face bine doar prezenta lor, pot chiar sa si taca. m-am trezit la zece, am baut cafeau linistit la creamcafe. am fost prin oras si dupa ce am ajuns acasa a inceput celebra zi de duminica, cand sint liber. am facut curatenie. am spalat cam 30 de tricouri, un rand de lenjerie, am dat cu mopul. am sters pianul de praf. o zi libera expluatata la maxim. am iesit seara la un suc si cam asta a fost. iti doresti asa de mult sa vina ziua asta libera, te pregatesti, iti faci amereul si cand vine se duce de parca nici nu a fost. singur lucru bun e ca te incarci de energie pozitiva, faci ce vrei si iti mai lasi creierul sa respire. maine e luni.

I can't take my eyes off of you!

pentru tot ceea ce esti. pentru privirea ta. pentru linistea pe care mi-o dai cand sunt langa tine. pentru gesturile pe care le faci. pentru mimica fetei atunci cand te superi pe ceva. pentru felul in care zambesti. pentru pantofii tai verzi. acelasi verde ca "verdele meu". pentru felul in care iti place sa te alinti. pentru replica "tu chiar faci misto de mine". pentru felul in care taci. pentru ochii mari. pentru gentile mari si albe. pentru gura ta. pentru tine

Papusa alba, papusa neagra!

am fost cu niste prieteni in herastrau la terasa si am vazut o familie: mama negresa, tatal alb, o fetita creola. mi-a placut cel mai tare ca aia mica avea in maini un bebe de plastic negru. imi si imaginez dialog in famile.

mama: asta mica vrea un bebe

tata: ok, o sa ii cumparam din plaza un bebe sa se joace cu el. il luam alb nu?

mama: cum sa iei la fetita noastra un bebe alb

tata: dar de ce nu. vrea un bebe de culoare tatalui

mama: nu, nu se poate. la fetita mea ii luam un bebe negru.

tata: dar de ce nu unul alb. macar asta mic sa semene cu taicasu'

mama: bebe negru si gata. sa semene cu ala mai bun din famile

tata: bine. bebe negru. cum zic tu iubita

faza tare ca ei se tot plimbau si la un moment dat a inceput ploaia si aia mica a lasat pe maini bune papusa neagra. in bratele mamei.

Fluturi pe lampa!

nu imi place sa cunosc oameni noi. oamenii care sunt in preajma mea stiu foarte bine treaba asta. ii am pe ai mei si nu am nevoie de oameni noi. sunt bine prins in carapacea mea si cu greu pot sa ma deschid in fata unor noutati. si brusc la un moment dat in viata ta, fara sa vrei apare o persoana. pe o terasa, total intamplator, intr-o seara ca oricare alta, calduroasa, inceput de vara. ciudat, pentru ca pe moment poate nu iti dai seama ce se intampla. nici nu acorzi prea mare importanta. ce poate sa fie? o seara normala, o mana intinsa sa faca cunostinta cu tine, un nume nou, o privire, cateva vorbe. banal. cu cate persoana nu faci cunostinta? intinzi mana de cateva ori pe zi. "otrava, imi pare bine". iti pare bine pe dracu. inca o mana intinsa inca un om pe care poate nu il mai vezi niciodata. dar ti-a facut "placere". dar se intampla, rar ce e drept, sa dai peste altceva. o fata inalta, subtire, pe care vrei sa o studiezi din cap pana in picioare si nu te mai saturi. o persoana cu care nu ai vorbit niciodata dar careia vrei sa ii spui multe. tot ce nu ai rostit de multa vreme. toate filmele care iti ruleaza in cap. o persoana care te inspira numai si prin modul in care priveste in gol, fara sa se gandeasca la nimic sau cand isi propteste barbia in palma si scoate doua cuvinte care nu insemna nimic. iti ramane in minte pantoful ei deschis la culoare, jeansii albastrii care se intind perfect pe corpul ei, rochita alba cu maneci foarte scurte si incretite la capat, privirea, mainile fine, breteaua de la sutienul negru. o vezi cand se ridica incet, cu miscari ample, fine. e de-ajuns sa te privesc tacut. sa-ti vad ochii plini de tot inaltul. ca uitand intregul tau trecut. tu sa nu mai poti pleca la altul.

A plecat haiducul!

imi aduc aminte cu drag de adrian pintea. era catolic il vedeam la catedrala sfantul iosif dar si de fiecare data pe cinci ianuarie la aniversarea teatrului de comedie. era prieten bun cu tata cu care avea o relatie deosebita. era un actor incredibil. plin de sensibilitate. imi placea la nebunie. era calm, vorbea apasat, clar, ii iubea foarte tare pe actorii tineri dar in acelasi timp ii diviniza pe cei din generatia de aur. in unul dintre ultimele interviuri adrian pintea spunea:

"- Va simtiti implinit?

- Da, ma simt implinit: ca viata personala si ca profesionist. Adica am senzatia ca am ajuns la o oarecare maturitate, ca de acum incolo pot construi mai bine si mai constient, ca stiu unde sa caut, profesional vorbind. Si, cel mai important, sufletul meu e rotund, e un intreg, e implinit de tipul de armonie de care a avut intotdeauna nevoie, numai ca eu n-am stiut. Intalnirea cu Lavinia m-a salvat din prea multe cochetarii cu facilul, cu boema. Experiente care sunt necesare si isi au locul si rostul lor. Dar la maturitate am ajuns sa inteleg ca in boema se ascunde una dintre cele mai mari si mai perfide capcane posibile. Am invatat sa pun ghilimele la cuvantul „boema”. Boema nu e altceva decat un reflex egoist de a-ti satisface placerea singuratatii. Dar a alege sa traiesti singur mie mi se pare un pacat. Nu cred ca omul e facut pentru solitudine perpetua."

Minte-ma! Minte-ma frumos!

oamenii din jur mint. mintim toti, mai mult sau mai putin. nu conteaza cum, ce am mintit sau ce am castigat de pe urma minciunii. dar oamenii au tendiinta sa minta. cateodata e urat spus sa minti e mai plastic sa spui "denaturez putin adevarul". cat e minciuna si cat e adevar romantat in ceea ce spunem? ce faci in momentul cand te suna un amic si iti spune ca vrea sa te vezi cu el. daca nu ai chef pentru ca ai altceva mai bun de facut sau pentru ca pur si simplu vrei sa o arzi singur sau cu altcineva o sa spui ceva de genu: "nu pot pentru ca sunt cu masina in service", sau " nu pot pentru ca nu am bani" sau "nu pot pentru ca am promis sefului meu ca il ajut" si atat. nu o sa spui niciodata "nu pot pentru ca pur si simplu in momentul asta nu am chef sa te vad" nu pentru ca ai ceva cu persoana respectiva ci pentru ca esti intr-o stare in care pur si simplu nu vrei sa o vezi si basta. ce iti place sa auzi in situatia asta? adevarul sau o minciuna frumosa. cred ca de multe ori adevarul dar de si mai multe ori o minciuna din asta frumoasa cu un spate foarte bun. intr-o relatie e cam la fel. minciuna aia mica, care nu afecteaza, nu doare e bina sa existe. dar si ea trebuie spusa frumos, ca pe un rol. nu conteaza atat de mult ca m-a mintit cat faptul ca de fiecare data cand descopar cate o minciuna ma simt nu tradat ci jignit. vreau ca atunci cand sunt mintit sa fiu mintit cu stil, plauzibil, bine structurat, vreau o minciuna desteapta, vreau o minciuna pentru intelectul meu, pentru mintea mea. pe care sa o inghit delicat, frumos, incet si sa nu imi cada greu. cred ca am uitat sa mintim, cu cat ne indreptam prin modern puterea noastra de a minti se reduce, scoatem fraza balbaite, schiziofrenice, nu ne mai mintim intr-o arta teatrala, nu mai interpretam un rol al mincinosului victorian. La noi totul s-a redus la ,,sunt la birou!", ,,am treaba!", ,,am o intalnire de afaceri!", ,,trebuie sa plec din oras!". pur si simplu astfel de minciuni sunt jignitoare si sunt mereu aceleasi. daca as avea o relatie nu mi-ar placea sa am parte de ele. dar daca dau vreau sa fie mecanisme elaborate, vreau minciuni colosale, magistrale, gandite. vreau o minciuna pe care sa o cred de dragul genialitatii ei daca nu una perfect sustinuta.

Agrafe, fluturi si stari!

stiu cum esti imbracata din cap pana in picioare, iti stiu fluturasul rosu care s-a asezat linistit pe bluza ta alba, iti stiu sandalele negre cu alb si fundita de pe bot, iti simt sensibilitatea puternica pe care o emani si cand stai la masa aplecata pe spatele scaunului cu agrafa mare alba prinsa deasupra fruntii, iti stiu fiecare deget si fiecare unghie data cu oja rosie. iti simt trairile intense chiar daca nu vrei sa le vada nimeni prin carapacea tare si scortoasa. iti stiu geanta mare si alba in care incape un raion intreg de cosmetice. iti stiu mersul apasat si imi place cum mergi dreapta ca un arcus reglat la maxim. stiu cum m-am trezit dupa ce te-am vazut prima data si te-am visat si mai stiu cat de speriat m-am trezit si am vrut sa te sun de teama sa nu patesti ceva. stiu cati trandafiri rosii o sa primesti cand te astepti mai putin. iti stiu toate agrafele negre care iti prind parul negru, bogat si lung. stiu ca as face un tablou numai cu piciorul tau stang de la genunchi in jos. stiu toate scenariile care mi-au trecut prin minte cand am aflat toate coincidentele stranii si pline de emotie care m-au pus pe ganduri. stiu cat de frumos il mangaiai pe bre. stiu ca m-ai tripat letal cand mi-ai trimis my sweet prince si cand mi-ai spus de piesa de la comedie sau de data cand esti nascuta. stiu cat ma bucur cand imi suna telefonul si vad ca am un mesaj de la tine. stiu cu cata emotie il citesc chiar daca mesajul e gol si doar imi arata cine l-a trimis. stiu cum o sa mergem sa vedem poker. si mai stiu ca nimic nu e intamplator. iti stiu privirea. stiu cum te uiti peste tot si mai arunci cate o picatura de venin placu in mijlocul unei discutii. stiu toate lucrurile si mai am multe de invatat. stiu sa merg dar simt ca tu m-ai putea invata mai bine sa fac treaba asta. stiu.

My sweet prince si multe alte lucruri frumoase!

azi am avut o zi tare ciudata. la modul placut. a existat o persoana care sa aiba grija sa faca dintr-o banala zi de cinci iunie doi zero zero sapte o zi altfel din toate punctele de vedere. cat de tare poate sa te impresioneze cineva care iti da sa asculti, fara sa te cunoasca foarte bine, piesa ta preferata. cum poate cineva sa intre in acel moment in toata treaba asta si sa te tripeze atat de tare, vorba ei, dar si a mea. sa iti trimita sa asculti o piesa care tie iti transmite cele mai tari stari din lumea asta toata. piesa pe care o ascult la nesfasit fara sa ma satur. cum a ales ea din milioanele de piese tocmai aia. si ca sa incheie ziua in cel mai frumos mod posibil ever iti spune ca ii place foarte mult o piesa de teatru in care a jucat tata. din zecile, sutele de piese din bucurestiul asta imens ea sa iti povesteasca despre o piesa de la teatru de comedie. locul unde am copilarit si in care ma simt acasa. cabina in care probam costumele din fuga lui bulgakov, mastile din "lisistrata", unde am vazut primul dario fo sau unde radeam de fiecare data cand vedeam "sluga la doi stapani" a lui goldoni. o zi superba pentru care ii multumesc unei singure persoane. "my sweet prince" este numai pentru sandra.

Cu ochii pe fericire!

imi place in romania. imi place sa merg pe strada sa vad tineri care se imbraca ok, se identifica cu ceva si care chiar o ard ok. ce nu imi place e ca romania a generalizat o forma a handicapului intelectual. citesti o carte, mergi la teatru, urmaresti emisiuni cu rating redus de la unu, doua noptea unde invitatii sunt cam tot timpul aceeasi. patapievici, liiceni, plesi, mungii, mai nou, caranfili, dan grigori. discutam de curand cu un prieten si ii spuneam ca ultimul rol al unei televiziuni, fie ea si de stat, e sa educe. televiziunea prosteste, indobitoceste si manipuleaza. formatorii de opinie in mare lor majoritate sunt niste esuati. care se plictisesc acasa si vor sa apara pe sticla sa se vada si sa se auda. cultura nu o faci in scoala sau in fata televizorului. o faci in sali de cinema, acasa cu o carte in mana, la cinema, in sali de concerte. intelectualul in romania esti o greseala, nu este ca restul. este un dement care nu crede nici 5 la suta din ce scriu ziarele sau ce vede la tv. crimele de la ora cinci au existat intotdeauna iar in romania inca se moare de gripa. a fi intelectual in romania inseamna a te denigra in fata prostimii pentru o idee, pentru recunoastere. a fi intelectual in romania este ca si cum ai fi gay, incerci sa-i faci pe oameni sa te tolereze, sa creada ca esti normal si, poate atunci nu vor mai arunca cu pietre in tine. cu toate astea ma bucur cand vad teatrele pline, ma bucur cand aud oameni care isi cumpara bilet la concerte, ma bucur cand aud pe cineva care imi recomanda o carte si nu ultimul film cu vin diesel.

Calling you!

pentru forta emanata de wanna si pentru discutiile despre viata purtate cu ea si ralu.

Lumea vazuta prin geamul din spate al masinii!

blocuri gri, un raiffeisen bank luminat puternic, o scoala, o statie de autobuz, niste copii care se joaca in fata unui bloc, o gradinita, o farmacie, un cabinet stomatologic, doi tineri care se tin de mana, un market, un bar, o batrana imbracata cenusiu, masini parcate pe stanga si pe dreapta, un mcdonalds, o intersetie goala, stalpi de lumina, o liniste apasatoare, o cladire imensa, o reclama la detergent, un cutie de bere pe trotuar, un parc, lazi pline cu fructe si legume intr-o piata de langa un stadion, baruri, restaurante, oameni pe strada, masini care te depasesc, magheru luminat, o reclama la o crema de maini, o statie de metrou.

Mi-am gasit trenul!

sunt tripat in trenul vietii uitat, intr-un vagon pe o sina postat, pe urmatorul peron vad un rinocer ursuz, gata sa fie devorat, de un vanator prea tacut ca sa fie ierta. imi deschid pieptul cu o surubelnita de platina si indes in el multa iarba. vreau ca trenul sa nu se mai opreasca din mers. sa nu mai poposeasca in halte, sa mearga repede si cand eu imi doresc sa pot trage semnalul de alarma si sa il opresc. sa cobor din vagon, sa imi cumpar un red bull, sa privesc in gol lanul rosu aprins de maci sa trag o gura de aer proaspat sa ma urc din nou in vagon, sa ma asez pe scaun si trenul sa plece cu scartait de roti. e trenul pe care l-am prins si despre care stiu sigur ca merge in directia buna chiar daca mai ocoleste din cand in cand. sunt suta la suta convins ca doar el ma poate duce acolo unde vreau si unde mi-am dorit inca de cand eram pe peron si cautam tablita sa vad daca e buna. nu e tgv insa nici un marfar fara staif. e trenul meu plin de dorinte, trairi, sperante, vise in care am crezut de la inceput. si in care la un moment dat nu speram sa il prind atat de repede. si pe deasupra am si bilet la geam, asa cum nici nu speram.

Actor in filmul meu!

trec in ultima vreme prin diverse stari. am o liniste brutala combinata cu o furie linistita. parca as manca un mar mare si verde si de fiecare data cand as musca din el imi lasa in gura diferite gusturi. ba e prea dulce de ma lesina, ba amar, ba acru, ba cateodata imi ramane direct in gat si ma inec cu el. asa simt. am stari ciudate. vin de la job incarcat mental si vreau sa ma intalnesc cu prietenii la fel de multe ori cum nu vreau sa vad pe nimeni. imi e prea bine cu mine de multe ori incat nu mai vreau sa impart cu nimeni treaba asta. cateodata nici nu raspund la telefon cu toate ca nu fac nimic, ascult muzica, ma uit la un film sau pur si simplu stau in patul meu gigant si nu simt nevoia sa raspund. sunt tripat, vorba papusii ucigase, pe cateva lucruri si raman doar la alea. sunt suta la suta pentru ceea ce fac in jobul meu si aproape ca nimic nu ma mai interseaza. merg la teatru de fiecare data cand apuc. sunt insetat si parca in momentul in care ajung in locul ala minunat nimic nu mai conteaza. doar scena aia si mirosul de lemn. devorez fiecare replica de parca as bea o cana imensa de ceai verde rece. imi ascult mereu aceleasi piese si cu greu unele noi isi mai fac loc in lista mea speciala. vad un film care mi-a placut de nu stiu cate ori si il savurez cu aceeasi placere de fiecare data. stau pe trepte la tnb cu un red bull si ma uit pur si simplu la oameni. ma hranesc doar daca ii privesc. daca vad un jeans albastru misto, o pereche de superstaruri tari, un ceas mare si patrat, un top negru simplu sau un tricou bagat putin in pantaloni cu o curea tare. imi e de ajuns sa privesc cerul, sa ma plimb pe magheru noaptea, sa ma imbrac cum vreau, sa imi dau cu kenzo jungle, sa imi pun conversii rosii si sa beau o sticla de un litru de granini. enough. fug sa ma spal pe cap.