"sunt o femeie înaltă cu pieptul gol şi ochi de cafea 100% arabică mai aromată decât un joint interzis vampirilor în nopţile cu lună plină beau true blood dar nu consum niciodată bărbaţii decât cu whisky & gheaţă a doua zi nu-şi amintesc numele meu e o mantră invocată ad-hoc iubirea ca ritual de poveste se repetă la nesfârşit but oboseşti să te minţi că ai colţi de argint şi penetrezi corasonul acestor şvarţănegări cu luk beton şi mâini de oţel forjat. în vaginul manechinelor din plexiglas nu vei găsi niciodată urme de dragoste chiar dacă îţi jură că te iubesc pe ritmuri de salsa în cluburi full-options doar moartea plăteşte abonament pe viaţă..."
am gasit asta pe un blog ..parasit..o consumatoare de barbati cu whisky si gheaţă. e amuzant ce a scris ea acolo. poate si real. poate ii consuma la pachet...acum poate si ei cred acelasi lucru ..."inca o..." cine pe cine consuma? e bine ca nu amintesc numele. de ce sa iti incarci memoria inutil.... a curs frumos fraza pana a ajuns la manechine. alea de nu au suflet...nu pot avea nici pic de dragoste in ele. aici parca intervine un pic de frustrare. pana la urma usor e sa cataloghezi. alea nu pot oferi ...noi astea mai din popor putem oferi :)) cred ca nu poti gasi urme de dragoste in vaginul unei manechine....la restul femeilor sunt? "cate urme de dragoste ai in vagin....mi-ai umplut-o de urme" ce ar mai dansa si autoarea acestor randuri pe ritmuri de salsa cu barbati frumosi....
p.s. habar nu am cine e tipa. am gasit pe contul de fb al unui actor mare roman un link catre blogul doamnei. parasit prin decembrie. scrie bine. imi place
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu