de cate ori vrea sa rosteasca primul sunet dintr-un cuvant, face eforturi disperate si se simte ca o pasare care se zbate sa scape din lat. cand un baiat e balbait, singuratatea lui, mica la inceput, creste o data cu el. cand e fiu de preot, ar putea sa aiba norocul sa ajunga la templul de aur, templul visurilor sale. si sa aiba un prieten bun, care-i transforma sentimentele intunecoase in unele luminoase.ca tot ce apare mai intai in gand si-n vis, la prima intalnire reala, templul de aur il dezamageste. dar apoi prinde radacini in sufletul sau. ca-n orice dragoste el nu mai stie daca stapaneste templul sau e stapanit de el. ceea ce stie insa este ca vrea sa savarseasca fapta aceea. sunt fascinat in ultima vreme de personalitatea lui mishima. mi se pare ca se potriveste perfect cu momentele pe care le traiesc acum. imi place templul de aur dar si confesiunile unei masti. "femeia modesta e la fel de lipsita de farmec ca si femeia semeata. caracteristic pentru ceea ce numesc eu ratiune e impresia de fals uzurpator, intronat de un hazard plin de capricii, imoral intr-o oarecare masura. ca un magar, uzurpatorul acesta nici macar nu presimte razbunarea cuvenita unei tiranii neroade. aparitia suferinţei adevarate este intotdeauna lenta. curiozitatea nu are morala. e poate cea mai imorala dorinta a omului. sentimentele nu agreeaza ordinea rigida. ca niste particule din eter, prefera sa se roteasca spontan, sa pluteasca, sa tremure. presupunand ca pasiunea umana are forta de a sta deasupra tuturor absurditatilor, nu se poate sustine cu tarie ca nu dispune de forta de a sta si deasupra absurditatii pasiunii insesi"
1 comentarii:
mishima "templul de aur". frumoasa carte.... :)
Trimiteți un comentariu