4,3,2.....atat!

18 sept. 2007


4,3,2. duminica dimineata, dupa o sambata grea eram prin fat ape la scala. am vazut afisul de la 4,3,2 si am intrat. multa lume la casa de bilete. m-am asezat la coada, rabdator. asta cred ca e primul contact cu un film al carui subiect sunt intamplari de pe vremea comunismului. am intrat in sala si m-am lipit de scaun. filmul este socant, filmat demential, cadre stranse, multe prim planuri, imagini care produc stari de emotie greu de descris. vremurile comuniste sunt povestite de mungiu incredibil, eternal pachet de kent de la bisnitari, arabetele care vinde cafea in camin, musamaua sinistra cu floricele sau struguri, dacia rosie a lui bebe, camera infecta de hotel, cum vorbeau receptionerele, clantele infecte de la usile albe, telefoanele cu disc si cablu lung cu care fugeai dintr-o camera in alta daca aveai noroc sa aiba firul lung. filmul mi-a lasat un mare gol in stomac, m-am afundat in scaun si imi simteam respiratie greoaie. multa liniste a invadat sala. nu mai era nimic de spus. dupa ce auzi discutia dintre bebe si cele doua fete sau dupa ce se intampla in camera jegoasa de la hotelul tineretului. e dureros si e cu atat mai tragic ca este real. apoape ca imi este imposibil sa cred ca ce se intampla in 4,3,2 se intampla in romania cu 17 ani in urma. Foarte tare faza cand vine ea la ziua mamei iubitului. discutii penibile la masa pe genu “tineretul din ziua de azi”. 4,3,2 este un film care te pune pe ganduri, care te face sa te gandesti cum reactionezi in fata unor intamplari la care niciodata nu te gandeai ca ai putea sa ti se intample tocmai tie. este o lectie de prietenie, de dragoste, de maretie, de putere, de dorinta. ce poate sa faca un prieten ca sa te salveze cand esti in cel mai mare rahat posibil. cat de departe poti sa mergi, care iti sunt limitele, cum reactionezi cand esti pus in fata faptului implinit si de cate ori spui “daca” in diverse contexte. cata durere poate sa suporte un om. cata suferinta. astept comentarii pro si contra.

6 comentarii:

Alexandra spunea...

L-am vazut sambata si am vrut sa-l vad si a doua zi. Si l-am vazut. M-am gandit ca sunt o norocoasa, din clasa a 4-a, libera. Am incercat sa-mi imaginez viata mea in conditiile de pana in '89...Nu pot. Si-mi povestea Maman odata, cat de greu facea Papa rost de prezervative...si cum le tineau pitite. Ana Maria Marinca emana o forta fantastica si fara sa vorbeasca. E minunata. Iar scena isteriei lui Bebe te ingheata. Iti termina gandurile...e blanc.

eye-contact spunea...

tipa din poza n-a jucat cumva si in sex traffic? ca elena visinescu parca?

notalent369 spunea...

genial.m-a lasat cu gura cascata.am tresarit pe scaun cand a fost scena cu "plata" avortului.groaznic.

Sahara Penguin spunea...

Dap. Mie imi tremurau picioarele cand am iesit de acolo.

Am scris cate ceva si la mine pe blog... dar... pe scurt... extraordinar.

Anonim spunea...

am vazut filmul in franta. saptamana trecuta. a fost putin ciudat. in sala eram eu, prietenul meu si inca 4 sau 5 persoane de peste 50 de ani. probabil singurii interesati de un film care vine de undeva "dintr-o tara de est". filmul...n-as vrea sa il mai vad a doua oara! nu ca m-a dezgustat, dar e o realitate prea cruda de care as vrea sa ma desprind. cel mai rau imi pare totusi cand ma gandesc ca de multe ori parintii mei au trait intr-o lumea ca asta. si atunci imi explic multe lucruri...

Trifoi spunea...

a fost un film incredibil, si eu am scris ceva despre el, dar mi-a placut ca m-am regasit in ce ai scris tu...

chiar nu am putut sa respir normal intreg filmul... ma apasa din ce in ce mai mult senzatia...

intr-o epoca in care am devenit abrutizati de saw-uri si hosteluri, mi se pare o performanta ca un film sa ma impresioneze atat... :)