My sweet prince si multe alte lucruri frumoase!

azi am avut o zi tare ciudata. la modul placut. a existat o persoana care sa aiba grija sa faca dintr-o banala zi de cinci iunie doi zero zero sapte o zi altfel din toate punctele de vedere. cat de tare poate sa te impresioneze cineva care iti da sa asculti, fara sa te cunoasca foarte bine, piesa ta preferata. cum poate cineva sa intre in acel moment in toata treaba asta si sa te tripeze atat de tare, vorba ei, dar si a mea. sa iti trimita sa asculti o piesa care tie iti transmite cele mai tari stari din lumea asta toata. piesa pe care o ascult la nesfasit fara sa ma satur. cum a ales ea din milioanele de piese tocmai aia. si ca sa incheie ziua in cel mai frumos mod posibil ever iti spune ca ii place foarte mult o piesa de teatru in care a jucat tata. din zecile, sutele de piese din bucurestiul asta imens ea sa iti povesteasca despre o piesa de la teatru de comedie. locul unde am copilarit si in care ma simt acasa. cabina in care probam costumele din fuga lui bulgakov, mastile din "lisistrata", unde am vazut primul dario fo sau unde radeam de fiecare data cand vedeam "sluga la doi stapani" a lui goldoni. o zi superba pentru care ii multumesc unei singure persoane. "my sweet prince" este numai pentru sandra.

Cu ochii pe fericire!

imi place in romania. imi place sa merg pe strada sa vad tineri care se imbraca ok, se identifica cu ceva si care chiar o ard ok. ce nu imi place e ca romania a generalizat o forma a handicapului intelectual. citesti o carte, mergi la teatru, urmaresti emisiuni cu rating redus de la unu, doua noptea unde invitatii sunt cam tot timpul aceeasi. patapievici, liiceni, plesi, mungii, mai nou, caranfili, dan grigori. discutam de curand cu un prieten si ii spuneam ca ultimul rol al unei televiziuni, fie ea si de stat, e sa educe. televiziunea prosteste, indobitoceste si manipuleaza. formatorii de opinie in mare lor majoritate sunt niste esuati. care se plictisesc acasa si vor sa apara pe sticla sa se vada si sa se auda. cultura nu o faci in scoala sau in fata televizorului. o faci in sali de cinema, acasa cu o carte in mana, la cinema, in sali de concerte. intelectualul in romania esti o greseala, nu este ca restul. este un dement care nu crede nici 5 la suta din ce scriu ziarele sau ce vede la tv. crimele de la ora cinci au existat intotdeauna iar in romania inca se moare de gripa. a fi intelectual in romania inseamna a te denigra in fata prostimii pentru o idee, pentru recunoastere. a fi intelectual in romania este ca si cum ai fi gay, incerci sa-i faci pe oameni sa te tolereze, sa creada ca esti normal si, poate atunci nu vor mai arunca cu pietre in tine. cu toate astea ma bucur cand vad teatrele pline, ma bucur cand aud oameni care isi cumpara bilet la concerte, ma bucur cand aud pe cineva care imi recomanda o carte si nu ultimul film cu vin diesel.

Calling you!

pentru forta emanata de wanna si pentru discutiile despre viata purtate cu ea si ralu.

Lumea vazuta prin geamul din spate al masinii!

blocuri gri, un raiffeisen bank luminat puternic, o scoala, o statie de autobuz, niste copii care se joaca in fata unui bloc, o gradinita, o farmacie, un cabinet stomatologic, doi tineri care se tin de mana, un market, un bar, o batrana imbracata cenusiu, masini parcate pe stanga si pe dreapta, un mcdonalds, o intersetie goala, stalpi de lumina, o liniste apasatoare, o cladire imensa, o reclama la detergent, un cutie de bere pe trotuar, un parc, lazi pline cu fructe si legume intr-o piata de langa un stadion, baruri, restaurante, oameni pe strada, masini care te depasesc, magheru luminat, o reclama la o crema de maini, o statie de metrou.

Mi-am gasit trenul!

sunt tripat in trenul vietii uitat, intr-un vagon pe o sina postat, pe urmatorul peron vad un rinocer ursuz, gata sa fie devorat, de un vanator prea tacut ca sa fie ierta. imi deschid pieptul cu o surubelnita de platina si indes in el multa iarba. vreau ca trenul sa nu se mai opreasca din mers. sa nu mai poposeasca in halte, sa mearga repede si cand eu imi doresc sa pot trage semnalul de alarma si sa il opresc. sa cobor din vagon, sa imi cumpar un red bull, sa privesc in gol lanul rosu aprins de maci sa trag o gura de aer proaspat sa ma urc din nou in vagon, sa ma asez pe scaun si trenul sa plece cu scartait de roti. e trenul pe care l-am prins si despre care stiu sigur ca merge in directia buna chiar daca mai ocoleste din cand in cand. sunt suta la suta convins ca doar el ma poate duce acolo unde vreau si unde mi-am dorit inca de cand eram pe peron si cautam tablita sa vad daca e buna. nu e tgv insa nici un marfar fara staif. e trenul meu plin de dorinte, trairi, sperante, vise in care am crezut de la inceput. si in care la un moment dat nu speram sa il prind atat de repede. si pe deasupra am si bilet la geam, asa cum nici nu speram.

Actor in filmul meu!

trec in ultima vreme prin diverse stari. am o liniste brutala combinata cu o furie linistita. parca as manca un mar mare si verde si de fiecare data cand as musca din el imi lasa in gura diferite gusturi. ba e prea dulce de ma lesina, ba amar, ba acru, ba cateodata imi ramane direct in gat si ma inec cu el. asa simt. am stari ciudate. vin de la job incarcat mental si vreau sa ma intalnesc cu prietenii la fel de multe ori cum nu vreau sa vad pe nimeni. imi e prea bine cu mine de multe ori incat nu mai vreau sa impart cu nimeni treaba asta. cateodata nici nu raspund la telefon cu toate ca nu fac nimic, ascult muzica, ma uit la un film sau pur si simplu stau in patul meu gigant si nu simt nevoia sa raspund. sunt tripat, vorba papusii ucigase, pe cateva lucruri si raman doar la alea. sunt suta la suta pentru ceea ce fac in jobul meu si aproape ca nimic nu ma mai interseaza. merg la teatru de fiecare data cand apuc. sunt insetat si parca in momentul in care ajung in locul ala minunat nimic nu mai conteaza. doar scena aia si mirosul de lemn. devorez fiecare replica de parca as bea o cana imensa de ceai verde rece. imi ascult mereu aceleasi piese si cu greu unele noi isi mai fac loc in lista mea speciala. vad un film care mi-a placut de nu stiu cate ori si il savurez cu aceeasi placere de fiecare data. stau pe trepte la tnb cu un red bull si ma uit pur si simplu la oameni. ma hranesc doar daca ii privesc. daca vad un jeans albastru misto, o pereche de superstaruri tari, un ceas mare si patrat, un top negru simplu sau un tricou bagat putin in pantaloni cu o curea tare. imi e de ajuns sa privesc cerul, sa ma plimb pe magheru noaptea, sa ma imbrac cum vreau, sa imi dau cu kenzo jungle, sa imi pun conversii rosii si sa beau o sticla de un litru de granini. enough. fug sa ma spal pe cap.

Mama!

azi orice as face gandul meu e doar la mama. cea mai importanta persoana din viata mea. fiinta care m-a nascut si care inca ma invata sa merg. unica persoana pentru care as face orice. singura fiinta pe care o iubesc enorm de mult si pentru care exista prea putine cuvinte care ar putea sa descrie dragostea pe care o port. chiar daca ne mai certam ea stie ca o divinizez. ii ador vorba asta "mama gandeste cu capul de fiecare data". de mic imi spunea ca are mare incredere in tot ceea ce fac si stia ca daca ma supar pe ea peste cinci minute o sa uit care a fost motivul pentru care ne-am certat.

Ploaia din noi!

picaturi de ploaie. o lume noua se deschide. un univers bolnav plin de trairi absurde. o enumerare de momente placute intr-o lume cenusie. tacuta. un uliu survola mai devreme cerul. o relatie absurda dintre o pasarea a paradisului si un vultur plesuv care o ardea batut de vant, ud pana la piele pe terasa la motoare. un nor care dirija o orchestra care canta in ploaie. un genunchi tumefiat punea in miscare incet un picior lenes. care pasea cu greu obosit de atata presiune. doar licuricii isi permit sa nu plateasca factura la renel. pe ei nimeni nu o sa ii intrebe nimic. totul e tacere. toti vor sa musamalizeze cazul. cand e atat de evident ca lumina lor poate orbi oricand o furnica grabita sa aduca celebru graunte acasa pe academiei. o lume tacuta care vorbeste prea mult. o lume plina de pasiune si dragoste. un univers imatur dar frumos in toata splendoarea lui. un urs grizzly isi face curaj si cere numarul de telefon unei veverite grabite. refuzul ei poate sa il raneasca dar el isi face datoria si intreaba. cat de greu e pasul asta de facut. sa ceri numarul unei persoane. cand si ea, la fel ca tine stie ce o asteapta. o sa o scoti in oras si o sa sorbi dintr-o cafea cu un singur gand. fara ca lupul singuratic sa stie ca tu si veverita incercati sa aveti o relatie. bazata pe sentimente, trairi, iubire si compromisuri placute. doar ploaia poate sa faca lucrul asta posibil. e singura care simte treaba asta si nu ramane indiferenta.

Croaziere de lux pe Magheru!

liniste. caldura e din ce in ce mai mare. ai impresia ca o sa vina vremea in care o sa te afunzi in ciment in toiul zilei. vine seara perturbata doar de o ploaie calda. care iti doresti din tot sufletul sa nu se mai opreasca. stau ghemuit in pat si ma uit cu ploua. e o senzatie tare. sa vezi prin geam cum fiecare picatura de ploaie vine in forta si se izbeste de asfaltul molesit de arsita de dupa amiaza. am avut senzatia ca si eu, la fel ca si asfaltul, ne doream acelasi lucru. un dus caldut care sa ne mai trezeasca din amorteala. deodata cerinta noastra a fost indeplinita. am iesit din baie, m-am imbracat in unifrorma alba si eram pregatit pentru drum. sa conduc catamaranul pe magheru. panzele erau ridicate, marinarii ieseau de la motoare, stewardesele direct din creamcafe, toata lumea gata de imbarcare. cand eram gata de plecare, exact din fata de la tnb primesc un telefon. inca cateva prietene ma roaga insistent sa le mai astept inca putin pentru ca au intarziat. d'ale femeilor. machiaj, creme, farduri, gloss. am pornit motoarele, totul era aranjat, am ridicat ancora si am plecat la drum. trebuia sa ne grabim pentru ca la romana la si zece ne intalneam cu pachebotul "achille lauro" de unde trebuia sa mai luam cativa pasageri care aveau din timp rezervate bilete pentru o croaziera de lux din romana pana la unirii. vant din pupa.

Respect Mungiu!

"4 months, 3 weeks and 2 days" a lui mungiu a pus mana pe palme d'or la cea de-a 60-a editie a festivalului de la cannes. "4 luni, 3 saptamani si 2 zile este o poveste desfasurata in timpul regimului lui ceausescu, cand avorturile erau ilegale, mungiu realizeaza unul dintre cele admirabile portrete feminine din selectia de la cannes.

Sado maso meseriaso!

sado maso este un spectacol incredibil. o felie de viata plina de dragoste si de suferinta. sado maso este o infuzie de sinceritate, despre frustrarile oamenilor, despre inadaptarea in societate, despre dragoste, despre parinti, despre viata in toate culorile. de la negru, la gri inchis, la grena pana la nuante de roz. teatru de vitrina, exact in piata rosetti, sado maso este o lectie de viata. gianina carbunariu reuseste dublarea perspectivei asupra spatiului. o relatie ciudata intre vitrina-public-actori-public. existente derizorii frante intr-o societate cruda, gata oricand sa te inghita. sado maso vorbeste despre incertitudinile sentimentale, sexuale, umane, abandonul sufletesc, iubiri pierdute, drame umane. doi prieteni, Sa abia iesit din puscarie dupa ce si-a omorat tatal cu audi-ul sau ultimul model si Ma cu o sexualitate pluridisciplinara, fac un bar pentru sado-maso. si de aici incepe show-ul. vitrina teatrului foarte mic se umple cu papusi gonflabile masculina si obiecte de tortura. prezentul si trecutul sunt "feliate" in mai multe secvente, iar feliile se sedimenteaza intr-o memorie selectiva. Virgil Aioanei este senzational in rolul travestitului Ma, plin de verva si de pasiune cu treceri bruste dintr-o stare in alta. sado maso are umor intentionat. glumele legate de plecarea in spania si singurele cuvinte pe care le stie Ma in spaniola: "y tu mama tambien", reactiile strazii, ale spectatorilor ad-hoc care privesc in vitrina sunt delicioase. sado maso "respira" larg, evadat din chingile scenei, fara a-si pierde teatralitatea. cat de tare e momentul in care cei doi isi dau seama ca barul trebuie sa se transforme direct intr-o gradinita. si asta nu e totul. finalul este bomboana de pe tort. incredibil si total neasteptat.

Doi ani fara el!

26 mai 2005, cea mai trista zi din viata mea. a plecat tata. definitiv. 26 mai 2007. 2 ani fara el, doi ani in care nu am mai vazut ochii lui albastri, degetele lungi, parfumul. am fost la cimitir si am vorbit cu el. e bine si de acolo de unde e acum ma vegheaza si nimic din ce am facut in astia doi ani de cand drumurile noastre s-au despartit nu este intamplator. imi e dor de la boheme. cea mai draga piesa a tatalui meu care intre timp a devenit si a mea. e ultima piesa cantata de el inainte cu 2 zile sa plece. definitiv.

DVD-uri otravite!

ma gandeam ce tare e sa inregistrezi cele mai tari momente din viata ta. sau cat de tare e ca masele din baruri sau cafenele sa fie dotate cu un vinil care sa inregistreze toate discutiile iar cand te intorci in acel loc sa poti sa asculti ce ai vorbit ultima data. sau prima data cand ai fost in locul respectiv. mi-ar placea sa exista momente din viata pe care sa le revad. imaginile sa imi aduca aminte mai bine despre acele momente. si sunetul sa completeze toata treaba asta. cateodata imi doresc sa fie un big brother imens care sa ne monitorizeze doar cand vrem si dupa un party tare, o excursie la barcelona sau un weekend la mare sa gasesc in cutia postala un dvd cu filmul. mi-ar placea sa am un dulap mare, verde, plin de dvd-uri cu toate momentele astea tari si sa il revad cand am chef. sa il revad atunci cand oamenii cu care am fost nu mai pot sa fie langa mine.

Piese care leaga!

stateam ieri de vorba cu fetele mele de champions league. asta pentru ca am vazut finala cu ele la grind si imi povestea raluca ca unele piese pot lega oamenii. pentru ele si pentru cei care se bucura impreuna cand asculta aceeasi melodie dedic piesa de ma jos. piesa despre care a fost vorba aseara. rem - "losing my religion"

Imi pare rau!

imi cer scuze pentru ca sunt de mult ori prea vulcanic. imi sare tandara din orice. ma cert cu cei care imi sunt cei mai dragi. oamenii la care tin cel mai mult. vreau sa ma iertati si sa puneti tot pe seama faptului ca de multe ori am prea multe pe cap si rabufnesc pe cei pe care ii iubesc. vreau sa ma intelegeti si sa stiti ca mereu oamenii mei au fost, sunt si o sa fie multa vreme de acum inainte in sufletul meu. acolo in locul ala ferit unde greu intra cineva si foarte greu mai poate sa iasa. imi cer scuze pentru ca de multe ori imi sare tandara prea repede, dar la fel de repede imi revin, imi pare rau si imi cer scuze. o iubesc pe mama de ma topesc. as face orice pentru mama. e cea mai importanta persoana din viata mea. si o rog sa ma ierte pentru ca de multe ori gresesc fata de ea. ma enervez, apoi o sun sa ii spun ca o iubesc enorm pentru ca si acum ma invata sa merg. imi pare rau ca ma mai cert cu oamenii mei de la constanta sau din redactie. imi pare rau pentru ca de multe ori reactionez aiurea si in secunda doi imi pare rau si regret. prietenii mei pe care ii iubesc si pentru care as face orice numai ca sa le fie bine. ii cer scuze alinei pentru ca am fost asa cum nu trebuia sa fiu si imi pare rau. dar ea nu trebuie sa uite ca este in sufletul meu...."sa stiti ca va iubesc pe fiecare in parte" cum zice emil

Stand-up exact ca moneda din Botswana!

am fost la stand up la tonka. dupa ce am mers la deko si am ras grav de fiecare data la glumele lui costel, vio si teo am crezut ca o sa fie ok si aici. nu mai vazusem alta trupe de stand up si chiar eram pe genul entuziast. trei baieti si o tipa. super combinatie ma gandeam eu. au inceput oamenii si cu greu daca mi-au scos aproape doua zambete pana la final. erau glume care circula pe net, cu messengeru', inevitabile dume despre masturbare, relatii, cat de mult transpira cotabita sau cum se numeste moneda din botswana.... un fel de "ce am auzit noi prin deko si ne-a placut". spuse prost, un tip care o ardea cu accent moldovenesc. m-au stresat doua faze la modul grav. texte de manele analizate. cat o sa mai radem ca pe un tigan din asta il cheama salam si a compus el o piesa portugalia la milano sau cum ii chema pe aia care fac dedicatii pe la nunti. gen familia cotlet dupa care glume: "astia unde faceau nunta? intr-o mezelarie?". si la fel de grav m-a stresat faza cu monica columbeanu pe care unul o ura pentru ca spunea ca il iubeste pe irinel pentru ce e el ca om si nu pentru masinile, casele si banii multi pe care ii are. sau eternele glume cu tipele care arata foarte bine si o ard cu un burtos, chel si cu foarte multi bani si spun ca il iubesc nu pentru ca are in garaj ci pentru ca el se comporta ok cu ele. nu inteleg de ce unii se streseaza atat de mult cand e mai simplu sa ignori astfel de oameni. ce nu ma intereseaza nu ma intereseaza si gata. nu stau sa imi incarc memoria cu tot felul de lucruri inutile. am o gramada de lucruri care ma intereseaza si pentru care chiar merita sa imi bat capul. oamenii puneau "mosule ce tanar esti" si spuneau ce de cacat e piesa si cat de prost o ardeau alea, sau de ce apar tipele alea de la trident in curul gol. cacat. pe cine intereseaza. fiecare face ce vrea. e 2007 nu mai putem sa radem ca a existat o trupa care avea o piesa in care in care mos craciun era un pusti cu cercel in nas. mai bine plateam intrare si spuneau glume mai bune. chiar ma gandeam sa facem o cheta la masa si sa ii rugam sa o spuna pe aia cu "fiecare om este manelist la a treia sticla de vin" sau "isus care e fan hrusca pentru ca o arde pe colinde".

Beethoven avea ipod!

ma gandeam azi cum ar arata stalin intr-o pereche de converse rosii. sau cum putea sa o arda gauguin pe role prin parcul tineretului. mi-ar placea sa il vad pe napoleon pe un harley davidson gonind pe magheru cu 150 la ora. cred ca il prindea bine pe wilde un t-shirt larg de la billabong. daca beethoven o ardea acasa pe genul manelar, avea pe i-pod melodiile lui gutza si le asculta cand mergea cu jaguarul lui de lux de la bonn la munchen. sau beckett asteptand autobuzul intr-o statie din dublin cu o pereche de superstaruri si bluza de trening adidas. mi-ar placea sa il vad pe iliescu cu freza rasta, un rucsac mare de la quicksilver in spate, cu placa si cu un mare joint in mana stanga. sa il vad pe degas cum soarbe un red bull pana la fund in timp ce picteza. mi-ar placea sa il vad pe hitler pe la ota sau in test point cum o arde pe o bere pana dimineata pe electro.

Nu am fost boi!

Stelele care cad!

merg prin oras si in ultima vreme de la unirii la romana vad o gramada de postere cu laura stoica. nu stiu ce festival. laura stoica in ziua cand a avut accidentul si inca o saptamana a deschis jurnalul de stiri si a fost pe prima pagina in toate ziarele si revistele. apareau tot felul de "vedete" care isi dadeau cu parerea despre cum a fost ea, ce fata buna era, ce voce avea. toate planse, sufereau de zor. acum postere peste tot cu ea. cred ca nu a avut in toata cariera ei mai multe postere decat are acum pe la universitate. de ce de fiecare data cand moare cineva ne pare rau ca o valoare a plecat dintre noi? de ce dramatizam totul? de ce trebuie sa stoarcem pana la ultima lacrima doar ca sa impresionam. gil dobrica o ardea intr-o mizerie grava in ultima vreme. nu se interesa nimeni de soarta lui. nu il chema nimeni pe la tv, iar de cantat prin spectacole mai usor, atat vreme cat blondy are fusta aia scurta si decolteul ala mare. dupa ce omul a zis pas si a plecat apare peste tot. chiar era nevoie ca jurnalul sa scoata un cd cu toate cantecele lui din care sa mai scoata niste bani buni. de ce nu au scos un cd cu el cat era in viata si banii din vanzari ii donau sarmanului gil. asa s-a intamplat si cu dan spataru si cu dem radulescu. ne respectam valorile dupa ce se duc. facem cantece in memoria lui catalin haldan, ioan luchian mihalea sau mihaela runceanu si apoi le scoatem pe piata sa mai luam un ban. notorious big si 2 pac au facut mai multi bani de cand au murit decat cand inca erau in viata. apropos de asta azi am auzit la radio ca a murit jeana gheorghiu. dumnezeu sa o odihneasca in pace.

Batman o bate pe Cat Women!

exista doua mari diferente intre barbati si femei. unu: femeile au intotdeauna o scuza daca sunt nervoase pentru ca o data la 20 si ceva de zile sunt in acea perioada. iar barbatii ca sa nu ramana in urma trebuie sa se taie la mana si sa isi puna putina vata. doi: barbatii sunt atat de orgoliosi incat nu recunosc ca au gresit. intotdeauna din spatele unuio volan el o sa zica "stai linistita iubita, dupa colt facem dreapta si in cinci minute ajungem". asa a facut si maestrul moise. a mers 40 de ani degeaba in loc sa intrebe un trecator unde e israelul.

Frumosul nebun al marelui oras!

sunt sensibil, ma supar de fiecare data la cate o gluma proasta, dar dupa cinci minute uit de ce m-am suparat. sunt sclifosit, cateodata prea rautacios, imi place sa fiu alintat, sunt arogant, direct, acid, superior, ingrat, imi plac elitele de aici poate si otrava. sunt impresionat foarte grav de lucrurile marunte. imi plac detaliile. ma uit la cele mai mici amanunte. sunt esentiale pentru mine. imi plac lucrurile simple. un mesaj gol de la persoanele dragi. o piesa trimisa pe messenger. stiu ca mustesc de defecte, ca nu fac nimic pentru a mi le minimiza, incerc sa invat cate putit de fiecare data cand nu am facut ceva bine. ma intereseaza doar parerea oamenilor dragi mie. nu tin cont de parerile oamenilor care nu conteaza in viata mea. nu imi place sa primesc sfaturi de la oricine. sunt liber, indepedent in tot ceea ce fac. daca o dau in bara sunt impacat ca am facut treaba asta pe mana mea. nu imi plac glumele cu conotatii sexuale sau cele fizice. vorbesc mult la telefon, minute, ajung acasa cu gandul ca nici nu mai vreau sa vad calculatorul si ma asez exact in fata lui pentru a inta pe messenger. vorbind doar de dragul de a vorbi. cu toate ca de multe ori nu am chef sa vorbesc cu nimeni sau in cel mai bun caz vorbesc despre nimicuri doar de dragul de a vorbi. modernitatea ne-a facut sa uitam placere unor minciuni sociale, a unor convorbiri in cuvinte elevate in dublu-sensuri. spui ceva pe messenger si celalalt intelege cu totul altceva, apoi urmeaza 74 de randuri de explicatii cu ce ai vrut sa zici. cred ca uitam sa vorbim din placere dar invatam cu real succes sa comunicam eficient. stam fata in fata cu un om, ii comunicam ce aveam si cand pleaca iti spune "sa imi trimiti un e-mail cu ce ai nevoie".

Doar pentru ea!

Start wearing purple!

Gogol Bordello, 25 mai, Arenele Romane!

I Am My Own Wife!

am fost la odeon sa vad "sunt propria mea sotie" a lui dough wright. un spectacol care te pune pe ganduri. un spectacol care exprima atitudinea lui wright despre o situatie umana clara. cum reactionezi atunci cand un travesti iti vorbeste despre lipsa de toleranta si despre neputinta umana de a accepta anumite situatii. "sunt propria mea sotie" vorbeste despre acceptarea unei alte fete a oamenilor. oamenii care se nasc barbati si care simt din copilarie ca sunt mai atrasi spre latura feminina si invers. pustii care se trezesc la 18 ani ca le place sa o arda in rochie. charlotte este doar o femeie care s-a nascut barbat si care vorbeste despre provocarile prin care trece in decursul timpului. si-a omorat tatal, nazist feroce, pentru ca acesta voia sa-si omoare sotia si copiii. in timpul celui de-al doilea razboi mondial umbla pe strazi cu un carucior pentru a salva lucruri din casele evreilor pe care nazistii le devastau. intalnirea cu matusa ei care umbla numai cu haine barbatesti si care considera ca natura s-a jucat cu destinul lor, i-a marcat drumul vietii. charlotte este un travesti, care iubeste, lupta, adora oamenii si traieste la maxim fiecare clipa. colectioneaza vechituri in propria casa si si-a pastrat cultura pe care a cunoscut-o in regimurile secolului XX, nazismul si comunismul. este un barbat cu suflet de femeie care poate fi acuzata de orice doar prin simplul motiv ca iubeste. spectacolul este fascinant. vinilul care se misca si pe care sta charlotte, muzica, pasarela pe care vine moderatorul emisiunii dar mai ales inregistrarea din tabloul cu wright si dialogul pe care il are cu charlotte sunt impresionante. este un specatol pentru minte si suflet, un specatcol care te face sa te gandesti de mai multe ori in anumite privinte si care musteste de sensibilitate.

Caldura mare si manusi de box!

e cald. din ce in ce mai cald. daca as avea tricouri mai multe la mine le-as schimba la fiecare intresectie. aseara am fost la barul lui doroftei. a fost ok. lume multa, frumos afara, mosu' spunea glume la masa noastra la greu si tot asa. am ajuns in bucuresti si am mers prin oras. m-am oprit la inter sport si am mers direct la manusi de box. mi-am luat o pereche. ma intreb daca mergeam aseara la observatorul astronomic azi imi cumparam luna?

O arzi prost!

m-am uitam la premiile mtv romania un sfert de ora si nu mi-a venit sa cred. unii dintre oamenii astia care apar pe sticla sunt vai de curul lor. se imbraca din ce in ce mai prost. am vazut cateva "dive", din astea pe genu' fara voce, imbracate la fel ca vedetele icsicsics. cel mai tare e ca dupa ce sunt criticate pentru ca se imbraca foarte prost apar imediat pe tv sau in ziare si spun ca le imbraca nu stiu care designer roman. de parca asta e garantie. "marii" creatori de moda din romania fac prezentari de toata jena pe la iasi sau tecuci si o ard pe genu' noi facem numai haute couture. atat de mari suntem incat nu ne injosim sa facem pret a porter. o ardem pe rochii care mai de care mai dubioase, combinatii proaste ce vad si ei pe afara in varianta "made in romania". se lauda unii pe altii cand in realitate toti sunt copti. cand o sa apara in romania vedete care se imbraca asa cum o fac madonna sau gwen stefani? cand o sa inceteze toti sa spuna ca loredana e cea mai bine imbracata de la noi? oamenii astia cred ca daca se incalta cu opinci pe care scrie mihai albu e ok? am un sfat pentru toate vedetele astea de doi lei snopul mai cititi o revista straina, mai intrati pe net, sau mutati fashion tv de pe programul 67 pe 1. unele chiar cred ca se imbraca de la idm. totul sa sclipeasca, mult auriu, cat mai impopotonate, cu fuste cat mai scurte, cu imitatii de la louise vuitton. fetele astea nu inteleg ca o femeie frumoasa poate sa fie imbracata si intr-un sac de rafie.

Chasing Cars

am primit piesa asta de la alina si imi place super mult.....

Testoasele ninja s-au combinat cu Sandy Bell!

m-am gandit azi sa scriu despre desenele pe care le vedeam in copilarie. fugeam de la masa ca sa mai vad pe cine a mai salvat captain planet. tipul ala musculos, cu parul verde, care venea cand il chemau pustii aia cu inele. apa, pamant, foc...imi placea de el. facea ce facea si scapam de incalzirea globala, de poluare, de deseuri. aveam inel din hartie si ne mai prosteam prin clasa. apoi a venit sandy bell. o blonda bunuta cu codite care avea un catelus, tambur si care o ardea cam aiurea. de la ea a venit si super duma pe care o tot dadeam prin generala cu handy bell. pe treaba a intrat denver, the last dinosaur. un dinozaur care vorbea si care avea o gasca tare de prieteni. apoi si-au facut aparitia testoasele ninja. eu imi doream intotdeauna sa fiu raffael. ma suparam daca imi lua cineva rolul prin clasa. apoi o ardeam pe genu' nils holgersson si super mega aventurile lui pe rata aka. cartea cartilor cu uri, memo si oana. nu am inteles de ce batman si superman purtau chilotii peste pantaloni si li se vede mare treaba aia. cred ca uitau sa isi mai dea pantalonii.

Consum vorbe si minute!

vorbesc prea mult la telefon. nu stiu ce m-as face fara el dar in acelasi timp de multe ori il urasc. imi urasc melodiile de pe telefon. mi-am pus cele mai banale melodii tocmai ca sa nu ma bucur cand suna. avem sute de mii de minute gratuite, in retele rosii, verzi, portocalii, siclam, lila. cel putin doua telefoane. un bluetooth, un hands-free. spunem de zeci de ori pe zi ce faci, cum iti merge, esti ok, ce mai e nou, te-ai mai vazut cu unul din grupul nostru, ai vazut aia, ce zici despre aia. o gramada de lucruri inutile. la care mereu raspunsurile sunt aceleasi. ma surpind de multe ori avand o parere despre un lucru. nu mai vreau sa stau pe bara. vreau sa impartasesc parerea cu oamenii de langa mine. imi dau cu parerea despre filme, muzica, politica, sport, basescu, haine, incalzirea globala, uniunea europeana, carti, reviste, spectacole de teatru, concerte. parca nu ma asatur de atata informatie. vreau sa stiu tot. sa fiu la curent, sa nu imi scape nimic. sunt aceleasi subiecte mereu. tariceanu, cum dorm oamenii politici in parlament, ce ziar nou a mai aparut, despre basescu si criza de la cotroceni. analizam relatiile pe care le avem, dam sfaturi prietenilor despre ce e bine sa faca si ce nu, ne plangem ca nu avem timp sa ne mai vedem si sa stam la o cafea, mergem pe strada si scoatem telefonul din buzunar sa mai sunam pe cineva. nu putem sa stam fara sa vorbim. fara sa ne mai spunem cate ceva. sunam aceeasi persoana de doua, trei ori pe zi. ai vazut ce a fost la tv, ai fost la universitate sa vezi cata lume e, m-a sunat x sa ma intrebe ce mai fac. vorbim in somn, vorbim la masa, vorbim cand facem dragoste, vorbim cand stam la coada la film. nu putem sa ne oprim. cand nu sunam pe cineva ii dam buzz pe messenger, ii dam un e-mail cu poze haioase, sau cate un banc basit. cateodata cand e prea liniste chiar mi se pare ceva ciudat.

Cea mai frumoasa zi!

Compromisuri versus compromiteri!

relatia este a fost si va ramane un lant infinit de compromisuri facute de ambele parti. unul uraste sa duca gunoiul, unul nu spala niciodata vasele, unul isi arunca hainele prin toata casa, unul se trezeste mai devreme si face galagie pana il trezeste pe celalalt, unul da muzica prea tare, unul sta prea mult in fata televizorului. fiecare face compromisuri mai mult sau mai putin. nimeni nu e perfect, asta e vorba mea. nici macar eu. promit ca nu o sa imi mai las parfumurile prin toata casa, nu o sa mai adorm inaintea ei, nu o sa mai mananc jumatatea ei de ou de ciocolata. imi place cand vorbesc despre astea. imi plac compromisurile astea. le fac din dragoste, le fac pentru ca persoana de langa mine exista. si pentu ca o iubesc nu doar pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu ea. pana aici totul e bine si frumos dar ce se intampla cand tu faci mai multe compromisuri decat ea? ce se intampla cand micile compromisuri se maresc la fel ca si capusele? ce se intampla cand cineva devine dependent de viata altcuiva? ce se intampla cand cu toate ca esti constienta ca urasc sa duc gunoiul insisti sa fac treaba asa? unde se termina compromisurile si unde incep compromiterile? semana cuvintele. intamplator cred. cand una dintre ele o declanseaza pe a doua? unde e granita? nu cate compromisuri putem sa facem conteaza ci cat de mult ne lasam compromisi. pana unde putem sa ajungem de dragul unei relatii care nu merge? unii dintre noi merg atat de departe incat uita de unde au plecat. altii uita unde au ajuns candva. eu cred ca am facut compromisuri dar cand am simtit ca ma compromit am parasit barca.

Caru cu bere si alte amitiri!

am fost cu colegii la caru cu bere. acolo am dat peste niste oameni senzationali. mi-au canta la ureche de la "radu mami" pana la bucati din carmen de bizet. senzatioanal. mi-am adus aminte de tata si de spriturile lui la caru cu bere. cum pleca de la comedie la car si statea ore in sir cu preietenii lui. am auzit aceeasi muzica. ciocarlia, noi suntem romani, que bella cosa. am baut bere la un litru, am mancat carnati de plescoi, am barfit si am povestit cele mai tari faze din redactie. mi-a placut mult. peretii tapetetati cu lemn, omul cu naiul care trecea pe la mese, halbele de bere de un litru, discutiile cu colegii. mi s-a facut pielea de gaina la ciocrlia. e o senzatie ciudata sa mergi intr-un local unde tatal meu iesea la bere si la o tacla cu cei mai mari actori romani.

Ce bine de mine ca mi-e bine!

m-am gandit sa scriu despre finalul unei relatii. dar nu atat despre finalul ala plin de venin in care acuzele vin pe banda rulanta si inevitabil persoana cu care ai invatat ca pana si aluna de la bomboanele rafaello trebuie impartita in doua nu mai este asa cum a fost iar finalul este tot mai aproape. ci despre momentul in care te vezi cu persoana respectiva si incerci sa ai un dialog. e un dialog in care nu ai prea multe de spus. o asteptare si atat. de multe ori iti e greu sa scoti doua cuvinte. chiar cred ca dupa o relatie nu mai poti sa ramai prieten cu persoana respectiva. iar celebra replica "ramanem prieten" este pura fictiune. nu as vrea sa mai fiu prieten cu tine pentru ca inevitabil, cu un prieten, vorbesti despre tot. si este penibil sa vorbesti despre relatia ta actuala cu omul cu care ai impartit samponul si cu care ai mancat dimineata in pat sandwisuri cu salam de sibiu si cascaval afumat. vine un moment in care te intalnesti cu persoana respectiva si asa stangaci o intrebi ce mai face. ea o sa spuna intotdeauna "sunt foarte bine, asa de bine nu mi-a fost niciodata, imi merge bine pe toate planurile". toata lumea raspunde asa. in momentul ala iti dai seama ca toti sunt fericiti. toata lumea e cuprinsa de o fericire care nu se mai termina. tu inevitabil o sa spui "si eu sunt foarte bine" si tot asa. nu o sa spuna nimeni niciodata "imi e mai rau decat atunci cand era cu tine". toate lumea o sa o arda pe genul ipocrit pana la moarte. chiar exista situatii in care poate esti mai bine decat inainte dar pur si simplu "foarte binele" asta iti iese din gura rostit cu toti dintii. esti foarte bine si atat. restul nu mai conteaza. si atunci e cel mai fericit moment. toata lumea e bine. ce bine.

Diamante si noroi!

traiesc intr-o tara plina de contradictii. o tara in care m-am nascut si pe care de multe ori nu o inteleg. romania e de multe ori prea complexa. eterna si fascinanta in acelasi timp, romania in care m-am nascut se imparte in doua. romania accesorizata cu bolizi de sute de mii de euro care gonesc pe magheru cu 250 la ora. romania plina de fard din cluburile de lux din bucuresti. romania care musteste de dolce & gabbana, vuitton, ferre, versace pe calea victorie in blocuri care cad pe tine la primul cutremur. romania plina de casino-uri si dive care se vand pe un pumn de euro. romania care a schimbat peste noapte pescarul chinez cu moda feng-shui. romania in care scarile de bloc din dristor sunt invadate cu vapori de acqua di gio. romania care s-a lepadat de cumparaturile din piata pentru shoppingul din mall. romania care a facut din tinere nascute in chitila doamne la milano. romania care a schimbat perechile de strampi pe dresuri de matase. pe partea cealalta e a doua romanie. una cenusie care cu greu scoate capul la interval. romania trista care isi cumpara bere la pet. romania care traieste din alocatie. romania care isi coase ciorapii rupti pe bec. romania care bea suc la 5 litri din metro. romania care o arde cu tot familionul in trening in septembrie la mare. romania care e in urma la intretinere si care se bucura ca mai are inca cablu la televizor. romania sapunurilor turcesti si a parizerului. romania autobuzelor pline. romania luxului de a merge cu dacia la iarba verde. romania ciocolatei ieftine si proaste. as vrea sa fiu inteles. nu sunt moralist. nu vreau sa generalizez. vreau doar ca incet dar sigur sa apara romania de mijloc. vreau ca pasul asta dintre cele doua sa nu mai fie asa de mare. cer decenta. cer ca un om care a muncit o viata sa aiba parte de un final frumos. vreau tineri care sa stie ce vor sa faca. vreau mai multa siguranta. vreau ca valorile sa fie recunoscute. vreau sa nu ne aducem aminte de ele doar cand sunt in dric. vreau o tara in care sa nu ma bucur de haine "made in turkey", in care sa nu se puna prea mare importanta pe masina pe care o conduci ci pe cine o conduce. nu mai vreau sa vad prin reviste doar purtatori de yohji yamamoto, astept sa vina momentul in care nu o sa mai existe oameni care nu au citit in viata lor o carte. vreau sa aud din ce in ce mai multa lume ca vrea sa ii vada pe u2 la bucuresti.

Cand nu te gandesti la nimic!

exista cateva intrebari pe care le pun ele intr-o relatie. episodul unu. stai linistit in pat, privesti in gol si nu te gandesti pur si simplu la nimic. dar la absolut nimic. ele nu o sa inteleaga niciodata asta. pentru ca ele chiar profita de fiecare moment si nu sunt pe genu' timp pierdut. castiga fiecare secunda pe care o folosesc la maxim. si atunci vine intrebarea: "la ce te gandesti?" culmea ca tu chiar nu te gandesti la nimic. barbatii au o mare calitate: pot sa nu se gandeasca la nimic. au super calitatea asta pe care ele nu o sa o inteleaga niciodata si atunci exista doua raspunsuri. unu: "imi pare rau daca am fost ganditor. ma gandeam doar ce femeie blanda, buna, iubitoare, atenta, frumoasa esti si ce barbat norocos sunt ca te-am intalnit. doar pe tine te iubesc si numai la tine ma gandesc tot timpul iubita." si doi: "la nimic" care poate sa fie pur si simplu nimic sau fotbal, colega bruneta de la birou sau ultimul model de audi. suntem atat de simpli si sinceri si chiar avem capacitatea de a sta pur si simplu si a nu face nimic. pur si simplu sa nu iti treaca nimic prin cap. ele trebuie sa ne inteleaga si sa ne lase. asa in lumea noastra.

Unu mai de aprilie!

primul episod din serialul "cu otrava la mare de unu mai in aprilie" a avut loc sambata. mamaia, 28 aprilie, sunwaves. super party. cort, butoaie, circoloco party. rhadoo a inceput treaba si tania vulcano a finalizat. lume multa si colorata, ne-am incins bine de tot si am inceput cu omul meu, sun, sa ii dam drumul. la un moment am ajuns, habar nu am acum in spatele pupitrului jucand table si carti virtual. in 21 cand am ajuns se faceau experimete pe genu' "cum pot intra toti constantenii si jumate de bucuresti intr-un club". am stat 20 de minute si am parasit treaba. nu era loc. ne-am intors la cort unde deja gluma era groasa. bodyguarzii, despre care sun e sigur ca ascultau muzica la casti, aveau multa treaba. incercau sa faca tot posibilul sa nu darame oamenii cortul. glume cu taximetristi pe teme gen "aflarea adevarului absolut", "care ceas e mai tare" si "cum stergem praful de pe genunchi".

Otrava la mare!

am plecat la mare. otrava e pe chitit pe party. va astept la mamaia. locul de intalnire e fixat deja. sper ca va tineti de promisiune. sau sunteti acolo deja? nu vreau sa umplu catalogul de absente nemotivate. mania, sunrise, kudos, gossip si ultima playa va asteapta. asa ca nu stati acasa si veniti la mare. e unu mai. muncitoresc sau nu e unu mai. vorbim dupa cum a fost.

Trecut versus viitor!

am citit de curand un interviu cu nikita mihalkov si mi-a placut la nebunie un lucru. omul spunea ceva de genu' "sunt mare nostalgic. cehov spunea ca rusii isi adora trecutul, urasc prezentul si se tem de viitor. pare o formula care nu-ti ofera nici o cale de iesire. eu insa m-am gandit ca nu e chiar atat de ingrozitor totul, pentru ca, intr-un fel sau altul, viitorul de care te temi se transforma treptat in prezentul pe care il urasti si, in cele din urma, devine trecutul pe care il adori". mi-a placut foarte mult si cred ca nu numai rusii simt treaba asta. chiar cred ca viitorul, de care iti doresti sa treaca in viteza, poate sa devina cel mai frumos trecut. la fel de mult cum si prezentul pe care il urasti poate sa devina un trecut de care sa te indragostesti. am simtit de multe ori ca prezentul cat de rau a fost la un moment dat acum cu siguranta este un trecut de care sa imi aduc aminte cu placere.

Macchiatto, nectar si acadele!

am o senzatie ciudata. nu mai am senzatia ai tare pe genu' imi e pofta de ceva bun sau daca o am nu stiu ce sa imi cumpar. inainte ma bucuram la un toblerone alb. acum nu stiu ce ciocolata sa imi aleg de pe raft si sfarsesc prin a renuta. nu imi mai cumpar deloc. parca vreau ceva sarat. dar renunt repede si la asta. era o vreme cand imi placeau pringles. acum nici din aia nu mai imi cumpar. dupa amiaza in redactie cand se face lista de mancare cu greu imi aleg ce as vrea sa bag in mine. si sfarsesc inevitabil alegand piept de pui cu gorgonzola si brocolli. singurul lucru care imi place in momentul asta este granini de portocale. car tot timpul dupa mine o sticla de 1 litru. nu imi mai place ciocolata alba. eu care eram mega fan. nici bomboanele rafaello, nici kinder. nu stiu ce carne sa aleg la restaurant, ce garnitura. parca as vreaa orez si cam atat. stiu ca primul lucru pe care il cer cand ajung undeva este o cafea cu mult, mult lapte sau un red bull. de cola nu mai vreau sa aud, de chipsuri nici atat, bomboane nu. nasol. am in geanta insa acadele chupa chups si pachete de orbit. asta inca imi plac. si imi plac mai nou fructele. as manca in dementa portocale si lamai.

Poezie de la mine pentru tine!

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.com - eugen)

Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nara(somnoros.stealthsettings.com)

În iarbă greieraşi şoptesc duios (ecostin.com)

Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)

Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)

Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)

De sub mici burtici de-arici pogonici, (mamabashik.nahturalia.org)

În cimitir străbunii dansează ca şi când (mahala.ablog.ro)

Nimic n-ar mai veni curand. (artistu.blogspot.com - Andrei za “Artist”)

Nici sexul oral nu-i ca altădată (sunhunter.filozofie.ro - Adrian Ciubotaru)

Sperati macar ca va fi fata! (andreirosca.bookblog.ro)

O veveriţă apare brusc dintr-un tufiş (andressa.ro)

Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura.fourhooks.com)

Şi-afişu’ pe un stâlp pe care veveriţa (luciat.wordpress.com)

Serveşte chipsuri cu furculiţa (www.weblog.ro/maddish)

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis.weblog.ro)

Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog.weblog.ro)

Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras (ummagumma.weblog.ro)

De jur-imprejur iarba e rosie pe imas (oama.ablog.ro)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost.ablog.ro)

Dar m-am reindulcit citind o "pagina de stare" (http://rusoaica.weblog.ro/)

Poezia asta nu sta in picioare

N-am citit in viata mea timpenie mai mare

dar e distractiva tare (Curtezana)

Si am ras cam mult

de s-a suparat

pana si nepotul

lui menumorut (http://www.bloguluotrava.blogspot.com)

curtezana mi-a dat virusul pe care la randul meu il dau lui notalent 369. sa te vedem la treaba.

Limbajul nostru!

mi-e foame = mi-e foame

sunt obosit = sunt obosit

vrei sa mergem la un film? = intr-un final voi vrea sa o fac cu tine

pot sa te invit in oras? = intr-un final voi vrea sa o fac cu tine

pot sa te sun? = intr-un final voi vrea sa o fac cu tine

frumoasa rochie! = frumos decolteu!

ce s-a intamplat? = nu inteleg de ce faci atata caz

ce s-a intamplat?= sa inteleg ca nu o mai facem in seara asta?

ma plictisesc = vrei sa o facem?

te iubesc = hai sa o facem acum

si eu te iubesc = bine, am spus-o... ar fi bine sa o facem acum!

hai sa vorbim = incerc sa te impresionez aratandu-ti ca sunt o persoana sensibila si poate apoi vei vrea sa o faci cu mine.

te casatoresti cu mine? = vreau sa fie ilegal sa o mai faca cu alti barbati

Ce cautam pe net 2!

m-am speriat azi cand am vazut cum au dat de otrava niste bezmetici. ma uit la cuvinte cheie si ma ingrozesc. ce pot sa caute oamenii pe net. orice comentariu e in plus. va las sa savurati in liniste. "fete de 12 ani foarte frumoase", "cum ajung pe lipscani bucuresti", "sunete pentru telefon cu steaua", "miros de mucegai in geaca de piele intoarsa", "paris hilton , pentru o felatie", "cel mai nou oltcit pe 2007", "colaje de dragoste", "becuri albastre", "m-ai inselat cu ea", "fete in chiloti", "numai poze cu femei imbracate in rochii mini", "sate parasite", "filmulete cu fete care se dezbraca in scoli", "amanta perfecta pentru barbati", "fete carora le plac motocicletele", "cum era praslea", "imagini cu barbie si cu printese de scos la imprimanta", "definitie lotiuni autobronzante", "constanta fete sarace caut prieten", "sa o imbrac pe barbie", "poze fete cu parul brunete", "povesti cu pustoaice". fara comentarii. inca doua lucruri. e unul care nu stie daca ii place sau nu de dorotheea petre, tipa din cum mi-am petrecut sfarsitul lumii si ryna. "ce naiba va place la dorotheea petre", "dorotheea petre e proasta", "eu sunt indragostit de dorotheea petre", "pe mine ma enerveaza dorotheea petre". este si o parte buna trei oameni au cautat "maria popistasu otrava". respect.

Feel every beat!

muzica este cel mai tare energizant. ma tine in viata. fara muzica sunt sigur suta la suta ca linistea ar putea sa distruga timpanele si m-ar fi asurzit. nu imi place linistea care sa dureze prea mult. vreau sa nu aud muzica. cum isi face loc sunetul printre gaurile mici de la boxe. adorm cu muzica si ma trezesc cu muzica. la job imi pun castile pe urechi si nu imi incep ziua fara sa ascult putina muzica. sunt muzica, respir muzica, traiesc cu muzica. sunt dependent de muzica. ma gandesc cateodata cat de trista este viata pentru cei care nu aud. sa nu asculti niciodata cum suna o chitara rece. un pian. sunt eu si pentru muzica care imi place si pe care o ascult. daca surzesc intr-o zi inseamna ca in clipa aia o mare parte din mine a murit. in mintea mea cred ca exista un platan care mixeaza si cand dorm. am pictat platanul si acum ma vegheaza deasupra patului. cattaneo a fost ultimul om care si-a facut loc in mintea mea cu ajutorul timpanului. vineri in martin. argentina rules.

Poveste de 22 aprilie!

"poveste de 22 aprilie" este un exercitiu facut de otrava si sara. 2 povesti, aceleasi personaje, viziuni diferite. "poveste de 22 aprilie" este si pe blogul sarei in varianta ei.

mirosul de parfum tare ii intra adanc in nari, sunetul e din ce in ce mai puternic, basii vibreaza in plamani, sangele zburda fara oprire prin vene. locul e din ce in ce mai mic, mana ei se completaza perfect cu a lui, totul e parca facut dintr-una. fusta ei neagra pana in pamant atingea parchetul umed, lipicios, pe care s-a spart paharul cu vin rosu. patul e cel mai important in toata ecuatia, sunetul e cu greu oprit prin usa de lemn masiva. fata plange, lacrimile cad pe perna de catifea rosie pe care tocmai se asezase ursuletul. care incepe sa imparta pliculete pline cu praf alb, din muntele pe care il sapase si al carui stapan devenise fara sa stie. candelabrul se misca din ce in ce mai tare, sfesnicul auriu de pe noptiera fetei a cazut si s-a facut praf. lumanarile au palit, au fost fortate sa se stinga fara voia lor. secundele se scurg tot mai greu. fata sufera iar neputinta lui matei este din ce in ce mai mare, il copleseste, e sigur ca el nu mai poate face nimic pentru ana. totul e pierdut. e ca si cum s-ar urca la bordului unui boeing 747, cu ambele motoare care nu mai functioneaza. misiunea lui e pe terminate, mai are o singura sansa, cineva sa il auda in vacarmul asta si sa ii deschida. fata e din ce in ce mai palida, mainile ii cad pe langa corp, pupilele se dilata iar ursul incepe sa transpire din ce in ce mai mult. e plin de sudoare si isi duce tacticos misiunea pana la capat. vrea mai mult, vrea ca fata sa scape de tot, sa uite si sa plece. sa ne paraseasca definitiv. deodata insa cineva bate la usa. ursul se sperie, fata tresalta iar matei scapa mana fetei din mana lui.

Busy versus Idle sau DND versus Buzz!

nu am sa inteleg niciodata oamenii care o ard pe messenger cu tot felul de statusuri ciudate. unii isi povestesc viata sau vor sa para amuzanti - "suzy da-mi buzz cand intri sa iti spun ce mi-a facut titi", ""pap un mar, daca vedeti "idle" prea mult chemati salvarea, inseamna ca mi-a ramas maru in gat de la cat m-ati injurat ", "plecata cu sorcova", altii asculta muzica dar cei mai tari sunt aia care au statusuri gen "busy", "fak baitza ...DND ca te ia mama dreaq", "nu ma deranjati", "nu's", "plecata in oras, la cumpararturi", "dorm", "away", "pierdut pe undeva prin frigider...,al meu...sau al vecinilor". nu inteleg daca tot dormi de ce mai ai deschis mess-ul, sau daca mananci totusi nu vrei doar asta sa faci, de baie nu mai spun. iar daca ai treaba cu adevarat iesi frate de pe mess nu o arde cu busy. la fel cum daca pleci in oras, poti face treaba asta foarte ok si daca dai sign out la mess. daca te cauta cineva iti lasa un offline si gata.

Cum mint ele!

sigur, ca baiat, ai fost la un moment dat pus cu botul pe labe de o tipa exact cand iti era lumea mai draga. iti placea de ea, ti-ai lua inima in dinti dupa ceva vreme, ai "atacat" si binenteles ai primt un raspuns. raspunsul primit este tradus de otrava mai jos.

1. hai sa fim prieteni. - vreau sa stai pe aproape sa-ti pot povesti cu detalii totul despre barbatii cu care ma intalnesc si cu care fac sex. este vorba de perspectiva barbateasca in a vedea lucrurile

2. sunt celibatara - am jurat sa nu ma intalnesc cu barbati ca tine.

3. ma concentrez asupra carierei mele. - chiar si ceva atat de plictisitor si de nesatisfacator cum ar fi serviciul meu este mai bun decat faptul de a ma intalni cu tine.

4. nu este vina ta, ci a mea. - este vina ta. numai si numai a ta.

5. nu imi dau intaniri cu colegii de servici. - nu mi-as da intalnire cu tine nici daca am fi vecini de galaxie... barem de cladire.

6. am un prieten. - prefer motanul meu si doi litri de cola.

7. viata mea este prea complicata acum. - nu vreau sa stai toata noaptea, alfel vei auzi convorbirile telefonice cu ceilalti barbati cu care ma intalnesc.

8. nu ma atragi in "sensul" acela. chimia lipseste - esti cel mai urat personaj pe care l-am vazut vreodata.

9. este o mica diferenta de varsta intre noi - nu vreau sa imi dau intalnire cu tata.

10. esti ca un frate pentru mine - imi amintesti de cel mai trist personaj din istoria desenelor animate.

Sex, Drugs & Basescu!

in 2004 cand am aflat ca basescu e bazat in sondaje am iesit cu mama in strada sa sarbatorim. ne-am bucurat ca doi copii. l-am votat pe basescu din tot sufletul. iar mama era innebunita dupa el. mi-a placut de basescu de la inceput. e un tip haios, un marinar de-al meu din constanta, jovial, mereu imi fura cate un zambet cand ii vedeam fleica in vant. radeam de fiecare data cand aparea pe la congrese la bruxelles. nu puteam sa mi-l imaginez acolo si basta. dar m-am obisnuit cu el. basescu e pentru mine "iarna nu-i ca vara", "sa traiti bine", elena udrea si elena basescu. imi placeau baile lui de multime pline cu spuma. imi placea cum statea la meciuri in tribuna a doua, cum a petrecut cu steaua lui becali la sfertul secolului. imi place ca nu avea gusturi rele - si mie imi place elena udrea. si mai nou sunt fan basescu pentru ca are a dovedit tuturor ca are materie prima buna - elena ai micuta, care respira greu e bunuta rau. basescu a avut si momente mai putin bune - biletelul buclucas, iesirea conservatorilor lui felix motanu de la guvernare, refuzul de a-l valida pe cioroianu ca ministru de externe sau anchetarea de catre o comisie parlamentara. basescu tamp cum era facea parte din barca noastra - spune ce il doare, il vedeai cu sotia dansand in vara la terase in mamaia, mai boteaza un copil, mai o ardea pe la vreu hypermarket dupa cumparaturi, conducea singur masina chiar daca ii fila un ochi dupa un sprit cu becali la golden.

I'm so tired!

da, sunt obosit. am obosit. vorbeam acum cateva zile cu prietena mea alina (proefem-ista) si imi spunea ca ajunge acasa si abia asteapta sa se aseze in pat si sa doarma. nu mai are chef de nimic. nici eu. ajung pe la noua acasa, ma uit pe blog, putin la televizor, citesc trei randuri din sunete sau republik si gata. sunt pa. mi-am luat "romanul cocainei" de la carturesti si nici nu m-am atins de el. imi place enorm ce fac. asta ma tina in vana. sunt suta la suta acolo. dau tot. nu ma simt in stare sa mai ies in oras si sa port conversatii inteligente cu nimeni. ma extenueaza. pentru ca oricat as dormi tot obosit sunt si de aceea am ajuns sa dorm din ce in ce mai putin. iar dupa 12 zile de munca, in weekend-ul pe care il am liber, sunt frant. am obosit psihic si fizic, nu prea mai am chef de nimic, am nevoie de ceva sa ma scoata din starea asta. sunt frustrat pentru ca nu mai ajung la teatru, nu ma mai incarc cu doza mea de cultura. nu mai ajung la concerte, la expozitii. abia apuc sa mai vad cate un film noaptea pana sa adorm. nu am mai pictat de multa vreme si nu o faceam daca nu schimbam prin casa si trebuia sa imi pun amprenta pe perete, deasupra patului. ma scot din sarite oamenii care ma suna exact cand "arde" cel mai tare in redactie, cei care ma intreaba "de ce lucrez si in weekend" si cei care nu inteleg ca sunt momente in care vreau sa stau singur, eu cu mine, sa nu vad pe nimeni. pana una alta, am si o veste buna. cattaneo vineri in martin. alina o sa mergem si la teatru. promit.

Dialog Otrava - Cartarescu!

otrava: le iubim pentru ca intotdeauna miros atat de frumos incat ne imbata de la prima intalnire

cartarescu: le iubim pentru ca au sanii rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig

otrava: le iubim pentru ca se potrivesc perfect in bratele noastre

cartarescu: le iubim pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi frumoase

otrava: le iubim pentru ca dupa fiecare sarut simtim ca ne-am mai ridicat cu cel putin 10 centimetri de la pamant

cartarescu: le iubim pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine cistiga

otrava: le iubim pentru ca sunt foarte frumoase cand mananca , pentru ca stau foarte mult in fata oglinzii si sunt frumoase in tricoul cel mai larg pe care il avem prin casa

cartarescu: le iubim pentru ca au un fel de a gandi care ne scoate din minti

otrava: le iubim pentru ca vin langa noi cand suntem suparati si pentru felul in care mana lor o gaseste intotdeauna pe a noastra

cartarescu: le iubim pentru ca pana si cea mai dura business-woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute

otrava: le iubim pentru ca au lacrimi si nu ezita sa si le arate, au dragostea unei mame in ele, iubesc greu dar daca iubesc atunci e iubire adevarata

cartarescu: le iubim pentru ca sint femei, pentru ca nu sint barbati, nici altceva

otrava: le iubim pentru ca puterea lor nu se masoara-n pumni, pentru ca iti trebuie imaginatie sa le cuceresti si rabdare sa ramai cu ele, pentru ca intotdeauna cauta varianta special edition la barbati si nu se multumesc cu orice harb, pentru ca nu se duc la curve, pentru felul in care ne simtim atunci cand le vedem numele scris pe mobil, dupa ce tocmai ne-am certat si pentru felul in care ne saruta dupa ce am facut ceva prin casa.

Otrava rules!

cand va spuneam ca otrava o sa fie peste tot multi dintre voi nu credeau. iata ca realitatea bate fictiunea. notalent369 este autoarea pozei si nu numai atat. ea este una dintre otravitele care m-au sustinut cand blogul asta era mic. aproape ca nu se vedea. acum a crescut si una dintre "vinovate" ea este. respect notalent 369. povestea pozei o gasiti si pe blogul ei.

Pestisorul de aur se impute de la coada!

am luat leapsa asta de la cea mai veche otravita: "doamnelor si domnilor notalent 369" pe care o respect. pestisorul de aur, trei dorinte, balta, ma scoate din foame, faze din astea. l-am prins, ma intreaba ce vreau si eu zic:

unu. vreau sa imi gasesc pe cineva cu care sa fac tot ce em scris la "lucruri simple". sa o cunoasca mama, sa stam in patul meu imens din mijlocul camerei si sa ne trezeasca soarele care imi bate exact in geamurile mari de la terasa.
doi. sa cresc in job-ul meu cat se poate de mult. pentru ca am de la cine sa invat
trei. sa o vad pe mama ca se bucura alaturi de mine pentru toate lucrurile bune pe care le fac.
de la notalent pasez catre lorin, curtezana, sara sau alex galmeanu.

Praf de pusti!

mergeam azi dupa amiaza sa mananc la waterloo. la o intersectie pe langa hala traian un pusti de maxim 12 ani, sprijinit de semfor, cu o bluzita portocalie si jeansi deschisi la culoare tragea cu pofta dintr-o tigara. fum dupa fum si sorbea dintr-o cutie de cola. era bucuros, se simtea bine. apoi a incercat sa escaladeze semaforul. pustiul era in lumea lui. lumea in care o cutie de tabla de cola de 0,33 si o tigara se imprietenesc si decid sa faca echipa impotriva sarmanului pusti. se deghizeaza si ii patrund in corp, in minte, in vene. ii invadeaza trupul firav si raman acolo. pustiul creste, cola si ea se mareste, ajunge de paste si de craciun la 2,5 litri (acum la pret de 2 litri), tigarile se inmultesc, una dupa alta, pachet dupa pachet si in curand pustiul e gata sa devina comandantul unei armate de robotei facuti din pachete de tigari. care sa atace oricand inamicii asa cum vede in desenele de la tv. pustiul deja viseaza ca in curand linia continua de pe mijlocul soselei sa fie facuta exclusiv din tigari sudate iar dambovita sa fie pepsi twist sau in cel mai rau caz pepsi light. like a bird... in the sky ... piu, piu. ma intreb cateodata la ce varsta am injurat prima data, cand am vazut primul film pentru adulti, imi aduc aminte cum ma ascundeam de ai mei prin casa sa aud pe blat primele albume bug mafia, cum ascundeam revistele cu femei goale in pif-uri. si acum imi aduc aminte de sanii samanthei fox. totul era la blat. acum auzi oameni in toata firea care se lauda ca pustii lor injura de la 3 ani, la 7 au deja telefon mobil cu bluetooth, la 10 fumeaza, la 12 isi incep viata sexuala, la 14 dau profa afara din clasa pentru ca nu au chef de ore si tot asa. pustii sunt din ce in ce mai violenti. se uita la desene la care imi este mie frica sa ma uit. joaca tot felul de jocuri pe internet in care inevitabil trebuie sa omoare pe cineva, sa sara mult sange. trag de bietii parinti sa le cumpere un pistol sau un tanc in magazinele de jucarii burdusite de arme.

Eu cu mine!

imi place sa ma intalnesc cu oameni, sa avem discutii in contradictoriu. imi plac polemicile cu oameni cu care chiar merita sa ai polemici. de multe ori sunt ipocrit. spun va rog frumos sa imi dati si mie un red bull tipei de la chiosc. apoi ii multumesc pentru ca imi da. de ce fac toate astea? doar pentru ca asa e bine. imi place tot ce face parte din viata. imi place sa vad filme in care sa ma regasesc, felii din viata, asa cum imi place mie sa le spun. nu imi incarc memoria cu ce nu ma intereseaza, nu vreau sa merg sa vad filme recomandate de mai mult de doi oameni, nu imi place sa vad un film pentru efecte. nu ma misca deloc efectele. vreau sa vad stari, trairi, fete de oameni, grimase, gesturi. imi place tot ce e uman, imi place sa fac poze la oameni, ador sa fiu in preajma lor. nu imi place tot ce nu are viata. imi plac povestile traite de oameni. tot ce e real. ies greu din carapacea mea si cand o fac vreau sa simt ca merita sa fac treaba asta. sertarele din mintea mea nu isi doresc sa fie incarcate cu lucruri de care nu am nevoie. discut despre orice, ascult parerile oamenilor dar vreau sa fiu eu. nu vreau sa imi placa ceva doar pentru ca acel lucru place oamenilor din jurul meu. mi se intampla des sa fiu prezent in mijlocul unei discutii care nu ma intereseaza si atunci imi doresc foarte mult sa existe un buton de escape si sa ies din treaba asta. sunt atatea lucruri care ma misca dar si o gramada de lucruri care ma lasa rece. nu tin minte nimic din ce nu ma intereseaza si mi-as dori sa raman asa. imi place enorm de mult cum sunt. nu vreau sa ma schimb. ajung acasa si sunt foarte ok cu mine, cu gandurile mele, cu simtirile mele, cu trairile mele, cu patul meu, cu calculatorul meu, cu pianul meu si cu cutiile mele verzi de la ikea. fac ce imi place, ma uit la ce imi place, ascult ce imi doresc sa ascult si simt ceea ce simt. imi place cu mine.

Manole rules!

marius manole, unul dintre cei mai tari actori din noua generatie a facut show in marea capitala europeana - sibiu. sute de oameni au inghetat de frig intr-un amarat de cort la un spectacol de doi lei. marius a fost cel mai ok - a urcat "luat" pe scena, cu o bere in mana, a desfacut-o, a baut, iar apoi a ragait, chiar daca nimic din treburile astea nu faceau parte din scenariul piesei "romania povestilor albastre". manole a protestat pentru ca spectacolul era de tot rahatul iar conditiile in care treaba se desfasura erau penibile. toata lumea a fost socata. omul si-a vazut de treaba si a anuntat ca o sa faca tot ce poate sa nu mai joace in spectacol. "a fost cel mai prost spectacol in care am jucat în viata mea. prost eu, prost spectacolul. am acceptat sa joc pentru bani, dar voi incerca sa rup contractul care ma tine legat de acest spectacol si sa nu mai apar in urmatoarele reprezenatii", a zis manole la final si a plecat cu berea in mana. pe manole l-am vazut prima data in "chip de foc" la odeon. omul e foarte tare, are vana, e unul dintre cei mai pe val actori din romania. e impecabil in "inima de caine", "a patra sora" sau "gandirea". felix alexa a avut mana buna. l-am vazut si la green si mi-a placut "sta sa ploua" a lui bugnar, "america stie tot a lui afrim" si "romania 21". respect manole.

Respect otravitilor!

vin seara acasa si abia astept sa ajung in fata calculatorului meu. de multe ori nu vreau sa ma vad cu nimeni pentru ca sunt atatia cu care vreau sa ma vad pe blogul meu. stau si citesc comment-urile de pe blog. vreau sa le raspund tuturor, imi place ca lumea se implica, comenteaza, nu raman indiferenti,. as putea sa scriu despre fiecare om care pune un comment pe blogul meu cate o poveste. pentru ca toti cei care dau comment fac parte din filmul meu. imi place cand imi spune cineva "ma regasesc in ce ai scris acolo". ma intalnesc cu persoane din intamplare si imi spun ca au intrat pe blogul meu, s-au otravit. au muscat din el si au ramas cu un gust placut in gura. imi place la fel de tare cand unii imi spun ca nu sunt de acord cu ce scriu. nu sunt pe placul lor si asta imi place de mor. sa nu raman indiferent pentru nimeni. otrava ori te supara rau ori ajungi dependent de licoarea pe care o serveste pe blog. multi prieteni intra pe blog si imi spun "frate, dar chiar imi place. nu iti dau comment dar citesc cu mare atentie fiecare post". m-am redescoperit cu blogul asta cu toate ca unii nu sunt de acord sa spuna tot ce au pe suflet pe blog eu sunt mandru ca oamenii care intra se hranesc cu o bucata din mine. astept sprijinul vostru, ma bazez pe voi si de acum inainte si va astept comment-urile. cine ce rol vrea in film.

Je t'aime!

olivia ruiz feat christian olivier "non dits". nu te iubesc pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.

Eu versus Ea!

1.daca iei decizii fara sa o consulti, esti misogin. daca ia decizii fara sa te consulte, este o femeie emancipata

2.daca muncesti prea mult, o neglijezi. daca nu muncesti, nu esti bun de nimic

3.daca ea are un serviciu plictisitor si prost platit, este exploatata. daca tu ai un serviciu plictisitor si prost platit, ar trebui sa faci bine sa-ti gasesti ceva mai bun

4.daca tu esti avansat inaintea ei, femeile sunt marginalizate. daca ea e avansata inaintea ta, femeile au drepturi egale cu barbatii

5.daca ii spui ca arata bine, este hartuire sexuala. daca nu ii spui, este indiferenta crasa

6.daca o rogi sa faca ceva ce nu ii place, incerci s-o domini. daca iti cere sa faci ceva ce nu iti place, este o favoare pe care nu e frumos s-o refuzi

7.daca incerci sa arati bine, probabil ai pe altcineva. daca nu, esti neingrijit

8.daca ii aduci flori, urmaresti ceva. daca nu ii aduci, esti nerecunoascator

9.daca esti mandru de realizarile tale, esti un egoist. daca nu, esti total lipsit de ambitie

10.daca are o durere de cap, trebuie sa se odihneasca. daca ai o durere de cap, n-o mai iubesti.

Cate un pink, pink, pink!

melteanul roman din fata blocului, care o arde in maxx si care isi asteapta zana cu o garoafa in fata la mc la unirii e pe genu' trandy. nu a auzit el de trend setter sau de fashion icon dar a vazut ca poate sa fie si el ok. "emanciparea" lui a trecut prin trei etape. prima - pantaloni de stofa negrii, pantofi cu varf ascutit "piele" de crocodil, camasa creponata cu dragon mare pe fata si pe spate, parul dat cu gel albastru, verde sau galben la 10 mii si in cel mai bun caz parfumul cocalarului roman: acqua din gio. etapa a doua: bug mafia style. pantaloni largi, tricou 7 xl de fotbal american (fubu), adidasi mari, batic a la 50 de centi, sapca intoarsa, tot felul de lanturi de parcare pe la gat, toate divizia versace & gabbana via idm. etapa a treia: ratatul social veritabil cu clase cat trenul, care cere o tigara sau 10 mii, se imbraca in roz se tunde scurt in parti si lung la spate, isi oxigeneaza parul, are suvite, creasta, tepi, dungi in par facute cu briciul la o frizerie de cartier. ce sa te astepti totusi de la un creier innundat de gel? siclamul in combinatie cu lilaul nu cresc coeficientul de inteligenta. pacat. ei chiar au crezut in asta. cate transformari a suferit omul asta iesit din grota. s-a dat la fel ca si greuceanu peste cap de trei ori si a lasat pantalonii de stofa pe jeansi cu turul pana la pamant iar acum are tricou roz. acum doi, trei ani daca o ardeai cu tricou roz inevitabil exista cate unul care sa faca o gluma gen "ce esti tu ma femeie sa te imbraci asa sau iti plac baietii?"

Ne me quitte pas - Jacques Brel!

a iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie - antoine de saint-exupery