I Am My Own Wife!

am fost la odeon sa vad "sunt propria mea sotie" a lui dough wright. un spectacol care te pune pe ganduri. un spectacol care exprima atitudinea lui wright despre o situatie umana clara. cum reactionezi atunci cand un travesti iti vorbeste despre lipsa de toleranta si despre neputinta umana de a accepta anumite situatii. "sunt propria mea sotie" vorbeste despre acceptarea unei alte fete a oamenilor. oamenii care se nasc barbati si care simt din copilarie ca sunt mai atrasi spre latura feminina si invers. pustii care se trezesc la 18 ani ca le place sa o arda in rochie. charlotte este doar o femeie care s-a nascut barbat si care vorbeste despre provocarile prin care trece in decursul timpului. si-a omorat tatal, nazist feroce, pentru ca acesta voia sa-si omoare sotia si copiii. in timpul celui de-al doilea razboi mondial umbla pe strazi cu un carucior pentru a salva lucruri din casele evreilor pe care nazistii le devastau. intalnirea cu matusa ei care umbla numai cu haine barbatesti si care considera ca natura s-a jucat cu destinul lor, i-a marcat drumul vietii. charlotte este un travesti, care iubeste, lupta, adora oamenii si traieste la maxim fiecare clipa. colectioneaza vechituri in propria casa si si-a pastrat cultura pe care a cunoscut-o in regimurile secolului XX, nazismul si comunismul. este un barbat cu suflet de femeie care poate fi acuzata de orice doar prin simplul motiv ca iubeste. spectacolul este fascinant. vinilul care se misca si pe care sta charlotte, muzica, pasarela pe care vine moderatorul emisiunii dar mai ales inregistrarea din tabloul cu wright si dialogul pe care il are cu charlotte sunt impresionante. este un specatol pentru minte si suflet, un specatcol care te face sa te gandesti de mai multe ori in anumite privinte si care musteste de sensibilitate.