despre omul MEREU suparat!

Azi o sa scriu despre omul mereu nemultumit. Il cunosti sunt sigur de asta. E ala care sta in fata ta la coada in supermarket. Tristul ala care are mereu ceva de comentat. Nu e un exact un litru de lapte in sticla, lipsesc 5 mililitri, forma franzelei nu ii place, sau hartie igienica i se pare prea scumpa. E ala care apasa pe claxon la semafor cand inca e rosu. Ala care cand si-a luat masina si-a lipit claxonul cu superglue de mana dreapta. Numai asa functioneaza omul. E colegul ala al tau de la munca care freaca duda dar daca il intrebi ce face te plictisesti. Face prea multe.

E vecinul ala nemultumit care da cu picioarele in usa de la lift pentru ca ai tinut 3 secunde mai mult usa deschisa. e amicul ala al tau pe care il vezi o data pe an si atunci, din politete, il intrebi ce face. Logic ca iti zice ca face rau. El doar asta are in cap. Se vaita, sufera, e grav. E ala de la ghiseul de la posta care are probleme cu timbrul. Nu se lipeste. Apoi cearta pe toata lumea ca nu isi fac treaba. Nu e lipici nou.

E baba care plateste cablul in fata ta si care are de mentionat una, alta. De ce ea nu mai are canalul X, de ce il are pe Y, de ce e ala rau, de ce sa port costum, vorba lu’ chirila. E omul nemultumt. E omul care are mereu de adaugat ceva. omul care e suparat doar pentru faptul ca existam noi. Restul. Omul care e trist ca respiram si noi pe planeta asta. Omul mereu suparat pentru ca are vecini, prieteni, alt oameni in jurul lui.

Si am senzatia ca omul mereu suparat este roman. Doar aici traieste. E facut pentru tara asta. Exemplarul asta s-a acomodat cel mai bine in Romania. Aici are toate conditiile sa se dezvolte, sa traiasca, sa se reproduca, sa manance, sa se cace, sa ii futa la cap pe cei din jurul lui. Exista o singura solutie pentru omul mereu suparat: cacat este solutia.