O seara cu Goran Bregovic!

nu am fost pana acum la goran bregovic si mare prostie am facut. sala palatului plina, merg la locul meu undeva sus, aproape in pod. ma asez pe scaun si astept. nu stiam cum e un live marca bregovic si eram foarte curios. cativa instrumentisti vin din sala cantand. 2 trompete, 2 tube...un vocal care canta si la toba, 2 fete si goran. si de aici incolo e greu de desris in cuvinte. un sound balcanic curat si profund care iti sfarteca urechea si ajunge in tine. o ureche sfasiata de un sunet plin, puternic, amplu, o muzica divina. o muzica care it patrunde prin tot corpul. pana si versurile parca te misca cu toata ca sunt intr-o limba necunoscuta. 2 ore de muzica adevarata care iti adapa cu emotie fiecare celula. am simtit ca sunt un burete pe care torni un lichid exact cat poate suporta. fara sa curga nimic pe langa. totul intra in tine si ramane acolo. nebunul frumos ajuns la 60 de ani, in costumul sau alb impecabil, te plimba din arizona dream pana in underground fara sa simti. e o calatorie auditiva cu un tgv prin toata zona balcanilor si vizuala prin filmele lui Kusturica.