am auzit in ultimele 2 zile tot felul de pareri legate de moartea madalinei manole. Nu am vrut sa scriu despre asta insa ma intriga ca multi catalogheaza in cuvinte simple gestul ei. Am auzit pe toti zicand avea un sot, avea un copil, toti o iubeau, avea o casa, avea…. Nu exista niciun motiv care sa o determine sa puna capat. Ma intriga faptul ca unii dintre noi stim tot, am trecut prin toate, ii catalogam pe toti, dam verdicte, judecam, stim noi exact ce e bine, dam sfaturi…nu vad asa lucrurile. Cred ca fiecare ajunge sa faca ceva in urma unor lucruri, in urma unor acumulari.
Poate ca a fost vorba despre o criza morala, poate era vorba despre o depresie post natala, poate ca a devenit celebra la o varsta foarte frageda, poate ca a ars prea devreme, poate ca dupa ani e zile in care a fost acolo sus a trait o drama sa ajunga sa faca un pictorial in X ani pentru o revista si concerte prin catunuri. Poate ca era o perfectionista si vroia sa iasa totul perfect, poate ca nu accepta sa ajunga jos, poate ca nu mai suporta sa nu mai fie bagata in seama asa cum era in urma cu cativa ani, poate ca pur si simplu nu a putut sa mai continue asa, poate ca a clacat. Nu vad de ce este atat de greu de inteles si o altfel de parere. Este un subiect delicat, este ceva greu de inteles pentru mintea unui om.
Am tot auzit ca era credincioasa, ca il invoca pe dumnezeu foarte des, ca nu vorbea urat, ca mergea des la biserica si ca cum de a ajuns in situatia asta. Ce legatura are una cu alta? E vorba despre psihic. E vorba despre momentele in care nu mai judeci, creierul nu te mai ajuta, nu te mai poti controla. Nu e o decizie a ta in deplinatatea facultatilor mintale. este o decizie pe care o iei fara sa te gandesti. Pentru ca in momentul ala nu mai esti tu, nu mai esti constient, ai un mare vid in cap, esti un om pierdut, o legume. Exista circumstante pentru acest gest, chiar cred in asta, chiar cred ca nu trebuie sa judecam pe nimeni pentru nimic.
Cred ca traia o drama, cred ca arzand atat de devreme nu a mai putut sa isi controleze traiectoria. Era bolnava, nu fizic, pentru ca am auzit pe unii spunand ca nu era anorexica. Nu despre asta e vorba oameni buni. E vorba despre o depresie la care se adauga atacuri de panica, frica de a iesi pe strada, frica de tot, de esec. E vorba despre o neincredere in propriile forte, nu te mai poti controla, nu mai esti constient de ceea ce faci, esti pierdut, esti un suflet care nu se mai impaca bine cu trupul, nu mai au nicio legatura si vrea sa se desprinda, se se elibereze.
Gestul asta nu il vad nicidecum ca pe unul egoist – si-a pus palma in cur si a plecat lasand un sot si un copil aici. Il vad ca pe un gest ca “nu mai pot”, “nu mai fac fata”, “plec ca sa nu va mai supar”, “va iubesc si nu vreau sa va fac rau”. Cel mai trist este ca in romania astfel de cazuri nu sunt monitorizate – un om care este internat in spital pentru ca a vrut sa se sinucida nu are ce de ce sa fie lasat acasa. Trebuie supravegheat, nu trebuie sa paraseasca spitalul, trebuie sa fie ajutata de medici. Toata lumea se spala pe maini – nu a avut nimic, nu suferea de nimic. Hai sa fim seriosi.
Avea probleme la cap, era bolnava, trecea printr-o criza mentala…cel mai corect este sa o lasam in pace, sa nu se mai vorbeasca atat despre ce a facut, de ce a ajuns sa faca asta…sa o lasam sa se linisteasca acolo unde este. si mai ales sa il lasam pe sotul ei in pace pentru ca el este cel mai incercat dupa acesta intamplare trista.
2 comentarii:
Ai dreptate. Nu stiu daca era intr-o terapie, ar fi trebuit sa fie dupa ce s-a intamplat acum cateva saptamani.
e prima parere pe care o aud, si coincide cu a mea. ma bucur ca nu sunt singura. nici nu mai ascult comentariile tuturor "persoanelor avizate" de la televizor pentru ca nimeni nu intelege exact asta: e vorba de depresie, iar depresia poate deveni extrem de grava,dupa cum se vede. nu e vorba despre un moft.
Trimiteți un comentariu