Studio Five
Acum 34 de minute
romania lu' moraru!
25 iul. 2010
Şi-a pierdut din sensibilitate. România nu mai e ce-a fost. Cunoştinţele noastre erau îngrădite datorită relaţiei politice în care trăiam. Şi atunci viaţa noastră se desfăşura în interiorul gardului. Odată deschisă poarta şi dărâmat gardul am năvălit într-o lume liberă şi n-am ştiut ce să facem cu libertatea noastră. Au apărut vulgarităţi - crezând că asta este normalul, au apărut alpinişti politici, au apărut hoţi, finanţişti de groază.
Interviu Marin Moraru
Norzeatic la green!
23 iul. 2010
am fost la vexx (norzeatic) miercuri seara in green. o bucatica din ce a fost acolo...
aberatio in integrum!
exista un personaj in romania care apare la tv sau prin ziare si stie cam tot despre orice. se numeste carmen harra. nu stiu ce meserie are in nomenclatorul cu meserii. stiu doar ca ea apare, cand e luna plina cred si zice si ea una, alta.
de exemplu vine duminica, de paste si spune ca ea stia ca isus o sa invie. tot ea stie ca vara sunt tantari in delta, ca iarna nu e ca vara, ca presedintele americii e negru. la oscar a zis ca avatar o sa castige. nu a mentinat categoria. poate premiul pentru cel mai bun machiaj albastru.
acum pentru ca moartea lui MM este subiectul principal a venit momentul sa zica si ea ceva. a vorbit cu MM printr-o conversatie ezoterica. s-a terminat...
„Îl visam pe Şerban după ce a murit şi asta mă făcea de multe ori să mă trezesc plângând. Nu am fost fericită alături de Petru, chiar dacă din afară totul părea foarte frumos. Pe Petru îl deranja afecţiunea mea faţă de Şerban şi am avut discuţii aprinse cu el din cauza obsesiei mele. Mă acuza că sunt nebună, îmi cerea să încetez. Nici preotul la care m-am confesat nu m-a înţeles. Acum sunt foarte liniştită. Nu m-am sinucis şi regret că port această stigmă şi am fost condamnată pentru ceva ce n-am făcut. Este nedrept. in noaptea respectivă, sufletul meu se învârtea prin casă. Îmi vedeam corpul şi nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, voiam să trăiesc. Petru şi mama lui nu au chemat Salvarea imediat după ce m-au găsit. Amândoi se uitau la mine şi nu ştiau ce să facă. Mesajul găsit pe telefonul mobil nu este scris de mine, ci de Petru.A existat o discuţie foarte aprinsă cu Petru, pentru că a ajuns foarte târziu acasă în acea seară. Totul s-a întâmplat la miezul nopţii. N-am ştiut că substanţa respectivă este pesticid, pentru că pe sticla respectivă nu era nicio etichetă. A fost vorba de o combinaţie cu substanţa toxică, însă neintenţionată. Lui Petru îi este frică de faptul că ar putea fi acuzat de moartea mea, din cauza certurilor noastre care, de la un moment dat, au devenit violente. Mă agresa fizic. Voiam să divorţez de Petru şi am avut discuţii pe această temă. Cineva va mărturisi adevărul. Nu va fi nimeni acuzat de moartea mea. Voi fi deshumată şi reîngropată în altă parte, pentru că nu sunt clare rezultatele autopsiei legate de combinaţia de substanţe. Vreau să fiu înmormantată lângă Şerban"
ATAT. ce mai e de zis. Doamne fereste pe toata lumea
cer mai multa intelegere!
15 iul. 2010
am auzit in ultimele 2 zile tot felul de pareri legate de moartea madalinei manole. Nu am vrut sa scriu despre asta insa ma intriga ca multi catalogheaza in cuvinte simple gestul ei. Am auzit pe toti zicand avea un sot, avea un copil, toti o iubeau, avea o casa, avea…. Nu exista niciun motiv care sa o determine sa puna capat. Ma intriga faptul ca unii dintre noi stim tot, am trecut prin toate, ii catalogam pe toti, dam verdicte, judecam, stim noi exact ce e bine, dam sfaturi…nu vad asa lucrurile. Cred ca fiecare ajunge sa faca ceva in urma unor lucruri, in urma unor acumulari.
Poate ca a fost vorba despre o criza morala, poate era vorba despre o depresie post natala, poate ca a devenit celebra la o varsta foarte frageda, poate ca a ars prea devreme, poate ca dupa ani e zile in care a fost acolo sus a trait o drama sa ajunga sa faca un pictorial in X ani pentru o revista si concerte prin catunuri. Poate ca era o perfectionista si vroia sa iasa totul perfect, poate ca nu accepta sa ajunga jos, poate ca nu mai suporta sa nu mai fie bagata in seama asa cum era in urma cu cativa ani, poate ca pur si simplu nu a putut sa mai continue asa, poate ca a clacat. Nu vad de ce este atat de greu de inteles si o altfel de parere. Este un subiect delicat, este ceva greu de inteles pentru mintea unui om.
Am tot auzit ca era credincioasa, ca il invoca pe dumnezeu foarte des, ca nu vorbea urat, ca mergea des la biserica si ca cum de a ajuns in situatia asta. Ce legatura are una cu alta? E vorba despre psihic. E vorba despre momentele in care nu mai judeci, creierul nu te mai ajuta, nu te mai poti controla. Nu e o decizie a ta in deplinatatea facultatilor mintale. este o decizie pe care o iei fara sa te gandesti. Pentru ca in momentul ala nu mai esti tu, nu mai esti constient, ai un mare vid in cap, esti un om pierdut, o legume. Exista circumstante pentru acest gest, chiar cred in asta, chiar cred ca nu trebuie sa judecam pe nimeni pentru nimic.
Cred ca traia o drama, cred ca arzand atat de devreme nu a mai putut sa isi controleze traiectoria. Era bolnava, nu fizic, pentru ca am auzit pe unii spunand ca nu era anorexica. Nu despre asta e vorba oameni buni. E vorba despre o depresie la care se adauga atacuri de panica, frica de a iesi pe strada, frica de tot, de esec. E vorba despre o neincredere in propriile forte, nu te mai poti controla, nu mai esti constient de ceea ce faci, esti pierdut, esti un suflet care nu se mai impaca bine cu trupul, nu mai au nicio legatura si vrea sa se desprinda, se se elibereze.
Gestul asta nu il vad nicidecum ca pe unul egoist – si-a pus palma in cur si a plecat lasand un sot si un copil aici. Il vad ca pe un gest ca “nu mai pot”, “nu mai fac fata”, “plec ca sa nu va mai supar”, “va iubesc si nu vreau sa va fac rau”. Cel mai trist este ca in romania astfel de cazuri nu sunt monitorizate – un om care este internat in spital pentru ca a vrut sa se sinucida nu are ce de ce sa fie lasat acasa. Trebuie supravegheat, nu trebuie sa paraseasca spitalul, trebuie sa fie ajutata de medici. Toata lumea se spala pe maini – nu a avut nimic, nu suferea de nimic. Hai sa fim seriosi.
Avea probleme la cap, era bolnava, trecea printr-o criza mentala…cel mai corect este sa o lasam in pace, sa nu se mai vorbeasca atat despre ce a facut, de ce a ajuns sa faca asta…sa o lasam sa se linisteasca acolo unde este. si mai ales sa il lasam pe sotul ei in pace pentru ca el este cel mai incercat dupa acesta intamplare trista.
party la todresti si salcea!
13 iul. 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
