Sta sa ploaielor ce sunteti!

Pentru ca am scris pe blog despre teatrul de noapte era cazul sa si merg sa vad ceva. Lipsiti de chef si cu dorinta mare sa stam prin casa la caldura abia pe la zece fara ceva ne-am amintit de teatrul de noapte. Majoritatea pieselor incepeau la 22:00 si era aproape imposibil sa ajungem. Pana la urma ne decidem sa mergem pe victoriei la teatrul act, la Capra sau Cine e Sylvia? a lui dabija. Zis si facut. Ne imbracam si o luam usor pe jos spre victoriei. Vremea era foarte tare aseara pe la 22:30, chiar era caldut. Cand am ajuns pe langa fostul hotel bucuresti am vazut un puhoi de lume in fata la green hours si un alt puhoi si mai mare in fata la teatrul act. Ne-am facut curaj si am mers mai departe. In fata la act o coada imensa care se duce ape strada care da in amzei. Aporape imposibil sa stai la coada aia sis a si intri in sala. Era o coada de 150 de persoane in conditiile in care sala are 100 de locuri  usor resemnati am plecat spre green hours. Am intrat in curte unde erau 10 persoane care asteptau sa se termine primul spectacol sis a iasa lumea. Era o piesa cu andreea bibiri si selesi. Si am decis sa ramanem pentru ca vroiam s ail vedem pe manole in sta sa ploua. Si am stat. Curtea s-a unplut de oameni si ne-am asezat regulamentar la coada. Problema era ca ieseau multi insa de intrat mai greu. Pana la urma boss-ul de acolo voicu radescu a facut tot ce a putut si usor, usor, in echipe de cate 6, ne-a gasit loc. Ce mi-a placut foarte tare a fost ca lia bugnar (femea care a scris si regizat piesa) impreuna cu voicu radescu incercau si chiar au reusit sa gaseasca loc tututor. Mi-a placut foarte tare faza asta. Sta sa ploua are un text formidabil si 3 actori senzationali. Maria buza face un rol parca scris pentru ea in care canta, se maimutareste, viseaza, traieste bucuria de a sta sub acelasi acoperis cu cuce si peti dar isi traieste si drama mortii tatalui aflata intamplator dupe un telefon dat acasa. Sta sa ploua e un moment in care trebuie sa se intample ceva, urmeaza ceva indifferent ca e de bines au nu. Este o piesa plina de emotie, de unor, o piesa in care cele 3 fete din garsoniera nu au cum sa nu te cucereasca. Dialogurile cu proprietarul paul venit dupa chirie, amintirea violului povesit in amanunt de cuce, curatatul cartofilor pentru PIURE, sunt senzationale. Textul Liei este fenomenal insa a ajuta enorm maria buza, Tania popa si marius manole. Foarte tare si rolul lui Paul, un tanar proprietar pasionat sa asculte pe la usi ce fac fetele in casa, iubitor de PIURE, care vrea banii de la fete, este topit dupa peti si le iarta pe fete de fiecare data de la plata. Manole este degajat si demonstreaza inca o data ca este un actor pe bune. Cantecul de final este bestial, chioar ai impresia ca e o melodie de la eurovision sau ceva de la mamaia. Buza si Tania popa sunt miezul. Transmit o tona de emotii care nu au cum sa nu te atinga. Geniala poveste cu grasa, care a murit din inanitie, magica povestea violului, sau drama negrilor cu burtica mare si piciorusele mici povestita e jena in bucatarie, cantecul de la telefon interpretat special pentru elvetianul cu fabrica de picaturi de ochi. “Sta sa ploaielor ce sunteti”. La final am mers sa I strangem mana lui voicu sis a ii multumim pentru o seara de teatru la o ora tarzie. Am plecat din green la 2, senzatia e tare. Teatru la 2. merita incercata.