Ganduri

e tarziu. nu stiu la tine ce ora e, daca voi aveti ceas, daca acolo exista timp. la noi, da. e 2 si ceva si inainte sa adorm am vrut sa ascult charles aznavour - "la boheme". asta imi aduce aminte de tine, de viata ta plina de spectacole, de repetitii, de turnee, de replici, de petreceri, de dimineti care te prindeau cantand la pian, de drumul tau din magheru 24 pe lipscani la comedie, de serile de la mare pline de bancuri, de emotiile tale, de mainile tale fine, de parul tau usor ondulat, de dragostea ta pentru mama ta, de iubirea ta pentru divinitate, de admiratia ta pentru oamenii de valoare, de dragostea ta pentru animale, de iubirea ta pentru mama, de noptile in care repetai replicile, de drumurile la constanta cu trenul pentru a ma vedea cateva ore intre spectacole si pentru a imi aduce cate o jucarie, ceva dulce sau cateva sticle cu apa minerala, de iubirea ta pentru fratii tai, pentru cartile tale si pentru dramaturgii pe care ii divinizai, de dragostea ta fata de poezia lu esenin, de felul in care ma priveai, de felul in care o atingeai pe mama, de delicatetea cu care te purtai cu femeile, de pasiunea penru teatru, de iubirea pentru mine si mama, de felul in care vorbeai blajin, delicat, tandru, de noptile in care nu ma mai saturam sa iti aud glasul, de mana care ma mangaia ca sa adorm, de iubirea ta pentru frumos, de amintirile unice, frumoase si eterne pe care o sa le am cu tine. te iubesc de aici de unde sunt acum si imi e dor de tine.