pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. eu stateam la o margine-a orei tu la cealalta, ca doua toarte de amfora. numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. vartejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, imi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam in pamant,numai ca sa privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvant, ca pe sub laba unui leu alergand. cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cat te iubeam mai mult, cu atat repetau, intr-un vartej aproape vazut, structura materiei, de la-nceput.
RAPPERS VII
Acum 5 ore
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu