Fluturi galbeni si candelabre de intuneric!

un fluture galben cu aripi aurii statea aseara pe pian cand am ajuns acasa. l-am salutat si am vrut sa intru in pat, nu mai aveam chef sa vorbesc cu el. il auzeam fara sa vreau. lovea cu putere cu aripile lui mici aerul si facea current pe langa el. nu stia de ce se intampla unele lucruri, cine e vinovat pentru durere, de ce poate sa ne marcheze ceva, cum pot stelele sa cad ape un alt cer, de ce soarele este rotund si mai ales de ce nu stiu cu ce sa ma imbrac can dies dimineata din casa. nu il intereseaza nimic. vrea doar sa zboare, sa respire aerul inaltimilor, sa sa opreasca pe cele mai frumoase flori, nu il intereseaza ablsolut nimic. nu primeste telefoane, nici vesti proaste, nici nu merge prin centrul bucurestiului la pranz, nu il intereseaza daca are cablu sau nu si nici macar nu vrea sa isi schimbe pozele de pe haifaiv. s-a ridicat la un moment dat simtind ca nu poate sa vorbeasca cum mine, nu ma simteam in stare. a dat o tura de camera, si-a aprins o tigara si a plecat. uu era locul lui aici in seara asta. nu stia de ce nu mai e ca in fiecare seara. era atat de simplu. nu mai eram eu.

Relax, cozax, atelierax!

am fost la omul cozo la atelier. m-am relaxat maxim. accidental babies. atat, vorba ei. scaunele, masute, tot felul de vopseluri si uleiuri, care mai de care mai dubios mirositoare, parca picasem intr-o sticluta de oja. tablouri, mobile veche, tot felul de nuante de maro, imi place maxim. sunt innebunit dupa lemn. ma bucuram de tot ce vedeam in jurul meu. din nou accidental babies, de data asta acompaniat de ciprian, motiv in plus sa ne oprim din treaba si sa ii auzim trilurile. am racait un scaunel si m-am relaxat maxim, printre tot felul de glumite ale lui cozo legate de faptul ca migaleam foarte tare fiecare centimetru. am mancat o pizza, ne-am tot indrumat unul pe altul care sa mearga dupa o sticla de suc si tot asa. am ras de o babuta care vorbea cu catelusul ei, un imens dog argentinian patat. ne-am intors la treaba la scaunelul magic, asta dup ace de fiecare data ne opream si cozo imi mai arata cate ceva sensational: gen tronul wc, tablourile cu extraterestrii sau masuta renovate de cozo. relaxare maxima, mult accidental babies si placere ca faci ceva util de care cineva o sa se foloseasca.

Placebo si Cruel Intentions!

cruel intentions, unu noua noua noua, cinema dacia, constanta, vara, ryan phillippe, sarah michelle gellar, un pariu intre doi frati vitregi care presupune seducerea unei pustoaice care si-a propus sa ramana virgina pana cand va cunoaste dragostea adevarata. daca sebastian nu va reusi sa o cucereasca pe annette, kathryn se va alege cu fabuloasa lui masina. dar daca acesta isi va atinge scopul, va obtine dragostea singurei femei pe care stie ca nu o poate avea: pe kathryn. insa in jocul seductiei, unde orice metode sunt permise, exista o singura interdictie: sa nu te indragostesti. un film usor, o dupa amiaza calda de vara, o perioada in care mergeam des la cinema si eram foarte putini in sala, stateam pe canapelele de plus si beam un suc. nu mai aveam chef de plaja. filmul asta chiar daca e prea de vara mi-a placut mult, inceputul nu am cum sa il uit niciodata. cand am auzit „every me and every you” de la placebo am zis asta e trupa mea. si asa a fost. de atunci am devenit depentent dupa placebo, sunt sedat pe molko, am cantat toate piesele in primul rand la arene la concert. de atunci nancy boy, bruise pristine, pure morning, without you i’m nothing, burger queen, my sweet prince, special k, sleeping with ghosts, special needs, the bitter end, meds, song to say goodbye……atat.

Made in Romania!

aseara am plecat cu omul cozac sa ne chill-uim. si cum de fiecare data omul meu are cate o idee betonata am plecat spre buzesti. undeva langa alexandria intr-un sat. am ascultat morrisey, noir desir, killers, sunrise avenue....am mers linistit, drumul foarte bun, exact ce ne trebuia. chill, lume aproape deloc. am ajuns in alexandria, aproape un pieton pe strada. chill. buzescu era din ce in ce mai aproape. ce rahat e buzescu o sa intrebe unii? impresarul manelistilor olteni, dan finutu, numele spune totul, si-a construit un adevarat imperiu in comuna buzescu, la doar 11 kilometri de alexandria. celebru pentru legaturile pe care le are in bransa manelistilor, dan finutu este proprietarul a trei case. nu e greu sa iti dai seama care e casa lui finutu asta. pe trei dintre imensitatile de case din buzescu e scris mare „dan finutu 2003”. una dintre vilele lui - ridicata in 2003 - este copia fidela a judecatoriei caracal. in buzescu, consatenii lui finutu vorbesc ca aceasta ar fi avut probleme cu legea si ca a gasit intelegere la instanta din caracal. ca sa fie bine omul si-a facut judecatorie acasa. fiecare casuta e accesorizata cu s-uri, q sapte, sau a opt, turnulete, lift, geamuri multe, coloane ca la roma. vis. dupa o experienta cozaciana de asemenea amploare nu poti sa spui prea multe. poate doar...atat.

She's the One, vorba lui Robbie!

grascior, aoleeeeuu, uratel, sunt pe piatra cubiiiicaaaaa, nu pot sac cred, tu faci pe nervu’ meu, cred ca faci misto, tu razi de mine, vreau sa fiu chill azi, ce bine ca vine concediul, shopping, shopping, shopping, cum dai din manute la piese ritmate in masina, “e greu si pentru mine, oricum usor nu e”, krantzi de la ikea, “eu m-am coafat, m-am epilat, mi-am facut unghiile, prin urmare sarcinile s-au impartit cum trebuie”, stiu mai bby, 19 septembrie se stie ca nu e zi buna pentru film, mi-am luat doar balerinii, imi e frig la picioruse, imi bate reclama de la bosch in capsor, florile de pe terasa, floral. atat.....

Daca e marti vand Belgia!

ebay a fost nevoit sa retraga un anunt prin care belgia a fost scoasa la licitatie la pretul initial de un euro dupa ce la cinci jumate valoarea ofertei maxime a ajuns la zece milioane de euro. anuntul a fost postat pe data de 15 septembrie sub titlul "belgia, un regat cu trei provincii". vanzatorul este un fost jurnalist, dupa 26 de oferte suma initiala cu care belgia a fost scoasa la licitatie un euro a ajuns la zece milioane de euro. vazatorul zicea ca are datorii de stat de 300 de milioane de euro de care cumparatorul trebuie sa tina cont. omul zice ca a facut treaba asta pentru celebritate. a aparut in ziare si ziaristii au fugit dupa un interviu toata ziua.

Promit!

amandoi am invatat sa ne iubim frumos, am crezut in viata si-n ce ne-a dat, si-am pastrat lumina de-nceput ce ne-a legat, ma cunosti tu m-ai ales voi fi mereu a ta chiar de lumea nu ne va ierta, iti promit ca-ntotdeauna te voi ajuta, promit ca nu te voi uita, si daca n-ai sa fi cu mine, vei exista in viata mea, si-am sa ma rog sa-ti fie bine, peste ani ne vom regasi, mereu indragostiti, ne vom regasi si ne vom iubi, si-amandoi vom intelege vïata cum e ea. pentru ca tot fredonai piesa asta si pentru talentul vocal. atat!

Numar stele!

putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. uneori din ambele motive. insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza. privim universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: ceea ce nu vedem ne vede. ceea ce nu simtim ne simte. ceea ce nu ne lipseste ne apartine. treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

7apte!

ma gandeam care sunt cele mai importante deprinderi ale oamenilor a caror eficienta este scazuta sau lipseste cu desavarsire. fii reactiv, indoieste-te de tine si da vina pe ceilalti; lucreaza fara vreun scop clar in minte; fa mai intai lucrurile urgente; gandeste in termeni de castig sau pierdere; cauta ca mai intai sa fii inteles; daca nu poti castiga, fa compromisuri; teme-te de schimbare si amana imbunatatirile. fara sa comentez fiecare in parte pentru ca fiecare stie cel mai bine ce simte si cum simte ma retrag si astept feedback-ul. fara regrete...

4,3,2.....atat!

4,3,2. duminica dimineata, dupa o sambata grea eram prin fat ape la scala. am vazut afisul de la 4,3,2 si am intrat. multa lume la casa de bilete. m-am asezat la coada, rabdator. asta cred ca e primul contact cu un film al carui subiect sunt intamplari de pe vremea comunismului. am intrat in sala si m-am lipit de scaun. filmul este socant, filmat demential, cadre stranse, multe prim planuri, imagini care produc stari de emotie greu de descris. vremurile comuniste sunt povestite de mungiu incredibil, eternal pachet de kent de la bisnitari, arabetele care vinde cafea in camin, musamaua sinistra cu floricele sau struguri, dacia rosie a lui bebe, camera infecta de hotel, cum vorbeau receptionerele, clantele infecte de la usile albe, telefoanele cu disc si cablu lung cu care fugeai dintr-o camera in alta daca aveai noroc sa aiba firul lung. filmul mi-a lasat un mare gol in stomac, m-am afundat in scaun si imi simteam respiratie greoaie. multa liniste a invadat sala. nu mai era nimic de spus. dupa ce auzi discutia dintre bebe si cele doua fete sau dupa ce se intampla in camera jegoasa de la hotelul tineretului. e dureros si e cu atat mai tragic ca este real. apoape ca imi este imposibil sa cred ca ce se intampla in 4,3,2 se intampla in romania cu 17 ani in urma. Foarte tare faza cand vine ea la ziua mamei iubitului. discutii penibile la masa pe genu “tineretul din ziua de azi”. 4,3,2 este un film care te pune pe ganduri, care te face sa te gandesti cum reactionezi in fata unor intamplari la care niciodata nu te gandeai ca ai putea sa ti se intample tocmai tie. este o lectie de prietenie, de dragoste, de maretie, de putere, de dorinta. ce poate sa faca un prieten ca sa te salveze cand esti in cel mai mare rahat posibil. cat de departe poti sa mergi, care iti sunt limitele, cum reactionezi cand esti pus in fata faptului implinit si de cate ori spui “daca” in diverse contexte. cata durere poate sa suporte un om. cata suferinta. astept comentarii pro si contra.

BV 07 Clubber!

trei baieti, o masina, multe posibilitati, un oras, o suta si ceva de kilometri, cateva minute bune de muzica, multe filme in cap. am plecat sambata seara impreuna cu alex si omul cozalac la munte, gen office, predeal. cum la office era inchis, am tras niste aer de predeal si am plecat in brasov. frumos, chill, am ajuns pe niste stradute si am intrebat un taximetrist daca ne recomanda un club ok. intrebarea a venit rapid: “club unde canta lautari?”, nu frate vorba lui “ai luat de la meciu un buchet de ciuperci”. fn fine. am mers intr-un loc uratel foc, un fel de maxx in regie combinat cu no problem din constanta in 98 cand eram a noua si asteptam piesele lente sa dansez un blues cu o brunetica de imi placea mie. bowling la parter, lume multa, copilasi cat se poate. asteptam din moment in moment sa se stinga lumina si sa inceapa concursul de miss boboc grup scolar de masini si utilaje. am plecat de acolo in theatre. frumos club dar erau vorba lui cozac “14 plus barmanii”. frig la fel ca la mine pe terase la final de septembrie, niste dansatoare uratele care la fratelli nici nu erau primate in parcare. am plecat de acolo in hush hush. o clinica particulara, o moara, portrete cu saddam. atmosfera ok, in sfarsit lume in asteptarea lui pagal. alina pe zona, cozac in focuri ii explica desppre noptile in kristal in comparatie cu serile “magice” din brasov si tot asa. am plecat la o cabana unde am mabncat chiar ca de toti banii. cozac a dormit pe drum iar omul alex a.k.a taranu a “lovit” cat a putut pe autostrada. 207. atat.

Desktop de otrava!

am preluat leapsa de la notalent. si o dau mai departe demaio.wordpress.com, zully-mustafa.weblog.ro si lorin (http://www.ublog.ro/) sa va vad la treaba. desktop-ul....

Intunericul luminos!

de cate ori vrea sa rosteasca primul sunet dintr-un cuvant, face eforturi disperate si se simte ca o pasare care se zbate sa scape din lat. cand un baiat e balbait, singuratatea lui, mica la inceput, creste o data cu el. cand e fiu de preot, ar putea sa aiba norocul sa ajunga la templul de aur, templul visurilor sale. si sa aiba un prieten bun, care-i transforma sentimentele intunecoase in unele luminoase.ca tot ce apare mai intai in gand si-n vis, la prima intalnire reala, templul de aur il dezamageste. dar apoi prinde radacini in sufletul sau. ca-n orice dragoste el nu mai stie daca stapaneste templul sau e stapanit de el. ceea ce stie insa este ca vrea sa savarseasca fapta aceea. sunt fascinat in ultima vreme de personalitatea lui mishima. mi se pare ca se potriveste perfect cu momentele pe care le traiesc acum. imi place templul de aur dar si confesiunile unei masti. "femeia modesta e la fel de lipsita de farmec ca si femeia semeata. caracteristic pentru ceea ce numesc eu ratiune e impresia de fals uzurpator, intronat de un hazard plin de capricii, imoral intr-o oarecare masura. ca un magar, uzurpatorul acesta nici macar nu presimte razbunarea cuvenita unei tiranii neroade. aparitia suferinţei adevarate este intotdeauna lenta. curiozitatea nu are morala. e poate cea mai imorala dorinta a omului. sentimentele nu agreeaza ordinea rigida. ca niste particule din eter, prefera sa se roteasca spontan, sa pluteasca, sa tremure. presupunand ca pasiunea umana are forta de a sta deasupra tuturor absurditatilor, nu se poate sustine cu tarie ca nu dispune de forta de a sta si deasupra absurditatii pasiunii insesi"

Si fluturii plang!

am auzit o poveste care mi-a placut foarte mult si care te pune pe ganduri. fara sa trag concluzii poveste e urmatoarea: a fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu. tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. la un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. ce vei face? o intreba sora ei. -o sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. si astfel orice raspuns va avea, se va insela! cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand. -am aici un fluture albastru. spune-mi, inteleptule, e viu sau mort? foarte calm, inteleptul surase si ii zise: depinde de tine fiindca e in mainile tale!

Accidental Babies!

azi simt ca e mai bine ca cei care intra sa asculte accidental babies de la damien rice, care ma termina si sa citeasca ce spune sylvia kristel. mi-a placut foarte mult "goala". "n-am apartinut nimanui pana acum si regret. nici tatalui meu, nici mamei mele. barbatii au iubit trupul meu, era in visul lor, am vazut putine inimi, curtenii mei n-au avut fata, nu mi-au apartinut. nimeni nu mi-a prins inima in maini, nu le-am dat-o. am ratacit, am cautat, viata fugarita din camera in camera, abia trezita, extravaganta si bine oranduita, hibrida. m-am imprumutat, inchiriat, niciodata dat. mi-am cautat tatal si nu l-am gasit niciodata. mi-am cautat distrugerea, era aproape, aici. am vrut sa fiu privita si nu au facut decat asta".

Povesti in sange!

a venit timpul sa spun si o poveste cum ii place omului meu sun. asta pentru toate comentariile de la postul de mai devreme. care sunt geniale. intr-o comuna la 78 de kilometri de paris exista un animal fioros. nimeni nu il vazuse insa toata lumea stia de el. fermierii se plangeau de cativa ani de atacurile nocturne, extrem de sangeroase, ale unor fiinte ciudate pe care ei le numeau generic "cainii lui dracula". orice incercare de a ucide creatura noptii a esuat timp ce cativa ani. singurele certitudini legate de existenta vampirului ramaneau cadavrele caprelor fara un strop de sange, gasite dimineata in grajd. la inceput autoritatile au crezut ca este vorba despre un atac al satanistilor si au maturat cu caini si trupe speciale padurile din preajma localitatii. nici urma de presupusi ucigasi. asta pana intr-o seara, cand fermierii au asistat la o scena ingrozitoare: un caine de dimensiuni uriase sugea sangele unei capre in timpul noptii. prins in bataia pustii, animalul a facut cateva salturi si s-a facut nevăzut. in acea seara in alte cateva ferme au avut loc atacuri asemanatoare. doamna anastasia, al carei domeniu a fost pur si simplu intesat cu cadavre lipsite de sange ale animalelor rapite in timpul noptii din ferme si carate pe camp, este vorba de mai multi caini-vampir, nu doar de unul singur. din cauza "cainilor lui dracula", fermierii se baricadeaza în fiecare seara in casa si nu le dau voie copiilor sa mai iasa. in urma cu cateva seri, vanatoarea a fost incununata cu succes, un caine-vampir fiind prins si ciuruit de vanatori. acesta este primul exemplar dintr-o specie despre care localnicii se jura ca habar nu aveau ca exista. blana e de culoare albastra, la fel ca si pielea de sub ea. au ochii extrem de rosii si foarte mari, iar dintii le sunt precum peria de desi si extrem de lungi si ascutiti.

La multi ani mama!

azi e zece septembrie. ziua celei mai importante persoane din viata mea. femeia care inca ma mai invata sa merg, la care merg sa ii spun ce ma doare, daca am mai luat ceva, femeia de la care cer mereu sfaturi. cea mai importanta este ea. fiinta careia ii datorez faptul ca sunt aici, ca am ajuns sa fac ce imi place, femeia care mi-a dat viata, care inca ma intreaba daca mananc destule fructe sau beau multe „lichide”, cum zice ea. azi este ziua celui mai optimist om pe care l-am cunoscut vreodata. persoana care m-a invatat ca exista rezolvare pentru orice problema, ca intotdeauna trebuie sa stau cu capul sus indiferent prin ce lucruri negative am trecut, persoana langa care mereu am cate ceva de invatat, care ma hraneste cu multa dragoste chiar daca ne despart 250 de kilometri. persoana cea mai puternica pe care o cunosc, care nu poate sa fie doborata de nimeni si de nimic. a trecut prin orice si cand spun orice chiar ma gandesc la toate episoadele din viata ei la care am luat si eu parte. este femeia care m-a nascut, care mi-a dat intotdeuna un sfat pe care sa pot sa il urmez, femeia care ma stie cel mai bine, care stie ca ma supar repede, ard repede, dar ma sting la fel de rapid si nu pot sa fiu suparat pe nimeni mai mult de cinci minute. este ziua femeii care conteaza cel mai mult. unicare persoana din familie care mi-a mai ramas. unica persoana pentru care as face orice. singura fiinta pe care o iubesc enorm de mult si pentru care exista prea putine cuvinte care ar putea sa descrie dragostea pe care o port. Nu o sa uit niciodata cum imi spuneai cand era rau ca simti ca o sa se schimbe in bine lucrurile, pentru asta si pentru faptul ca vibrezi langa mine pe aceeasi lungime de unda iti multumesc. stiu foarte bine ca atunci cand ne mai certam ea stie ca o divinizez. in ultima vreme imi vine sa o sun si pur si simplu sa ii spun ca o iubesc enorm. acum o sa vina si mai bucuroasa la bucuresti pentru ca e innebunita dupa flori si o sa se bucure cand o sa vada terasa. ii ador vorba asta "mama gandeste cu capul de fiecare data" si „ai mare grija ce faci, sa gandesti cu capul care sta intre umeri”. La multi ani mama!

Greul a stins lumina!

a plecat pavarotti. omul pe care cand il ascultam cantand ave maria mi se facea pielea de gaina. imi aduc aminte ca mi-am luat video dupa 90 si ca aveam trei casete. printre care un film cu pavarotti. o comedioara in care juca alaturi de sotia lui din cate imi aduc aminte. tin minte o bataie cu frisca din care omul meu iesea sifonat rau. iar celelalte doua casete erau cu concertele celor trei. pavarotti - domingo - carreras. omul a stins definitiv lumina in aceasta dimineata la vila sa din modena, dupa multa, multa suferinta. pe 12 octombrie ar fi implinit 72 de ani. a fost spitalizat pe 8 august la modena din cauza unei „stari febrile”, iar pe 25 august a fost externat, continuandu-si perioada de convalescenta acasa. nu a mai aparut in public dupa ce a fost operat pentru ca probabil stia ca finalul e aproape. cine nu avea acasa casete cu "pavarotti and friends"? cine nu a vazut live-uri cu el si super vedete din lumea muzicii. vanessa williams, bono de la u2U2 sau ramazzotti. in 2004 a inceput turneul de adio, la varsta de 69 de ani. boala l-a invins. operatia la pancreas a intrerupt turneul de adio al lui pavarotti, care incepuse cu doi ani in urma si pe care tenorul nu a mai fost capabil sa-l incheie.

Nu ma'ntereseaza!

e ziua de nastere a omului meu cristian. face si el 25. toti imbatranim usor, usor. am trimis un mesaj aseara dupa 12 noaptea. scurt "la multi ani omule". stapanul florilor din campo di fiori, aman, jimmy din filipine, portbagaj de smart, cel mai tare cersetor din lume renato din piata spania( shampoo, shampoo), barmanita suedeza de la roma care a primit 200 de trandafiri, trolleybus din marseille, omul pentru care aia de la jack daniels o sa faca sticla de zece litri, omul cu care poti sa discuti despre orice, omul care a gasit h&m-ul in marseille si magazinul lui OM in secunda doi, omul care vibreaza de fiecare data cand ascultam in masina accidental babies, omul care ne freaca la cap cu rusii lui miliardari sau omul pe care nu-l "antereseaza" de mancarea cristalina a lui teo sau de brichetele lui petrica. ma gandeam ce sa ii scriu aseara, ce sa ii urez, pentru ca la fel ca si mine nu imi place cand e ziua mea de nastere, la fel ca si alt om al meu, coco care scoate fixul din priza la finalul lui noiembrie, nu vrem sa auzim pe nimeni de ziua noastra, ma streseaza mesajele de rahat gen "sa ai succes in toate, fiecare vis sa se indeplineasca, ce imi doresc eu mie iti doresc si tie". cand scriu postul asta omul meu inca are telefonul inchis. poate o sa vorbim diseara sau poate nu. oricum o sa ne vedem zilele astea si o sa mai bem o cafea la planters. nu sunt creativ la mesaje, nu trimit acelasi mesaj de craciun la toti prietenii mei din capitolul "masa sa fie plina si bradul cu globuri iar cozonacul sa miroasa in toata casa" rahat. la multi ani cozac.

Vreau sa o ard bine!

am o strare nasoala in ultima vreme. o combinatie de oboseala psihica, lehamite, nu am chef sa fac nimic. e o senzatie ciudata, greu de explicat. nu stiu exact nici care e cauza. de ce simt asa sau ce sa fac sa scap de starea asta infecta. parca as vrea sa plec sa fac ceva care sa ma solicite la maxim cateva zile. as vrea sa o ard iar bine. si pentru toata lumea care nu intelege sensul vorbei „o arzi bine” si mama face parte din grupul asta select. ii spuneam odata ca nu o ard bine si imi zicea sa nu mai zic asa cu toate ca nu stia ce inseamna. ii suna ei urat. ce inseamna sa o arzi bine: sa razi des si mult, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor, sa castigi aprecierea criticilor onesti si sa induri tradarea prietenilor falsi, sa apreciezi frumusetea, sa gasesti ce e mai bun in ceilalti, sa lasi in urma ta o lume mai buna, fie printr-un copil sanatos, o gradina ingrijita sau o conditie sociala emancipata, sa stii pur si simplu ca cineva a respirat mai usor doar pentru ca tu ai trait. asta inseamna mama sa ai o arzi bine.

A ti 2 din ne!

ce e cel mai important la un om? ce te scoate in fata? ce te face placut? de ce spui dupa ce gasesti un astfel de om "da, imi place, vreau sa ma mai vad cu omul asta". stateam si vorbeam intr-o zi cu oamenii mei domnul dan si criminalul de flori de la roma si am ajuns la o concluzie. atitudinea face totul. daca o ai poti sa dai ora exacta, vb lui dan, peste tot. atitudinea este mult mai importanta decat trecutul, decat educatia, decat banii, circumstantele, esecurile sau succesele, decat ce cred oamenii despre noi, sau spun, sau fac. m-am convins ca e mai importanta si decat educatia, pentru care eu am avut si o sa am o mare stima. mi se pare extrem de importanta. atitudinea insa este mult mai importanta decat infatisarea, inzestrarea, sau talentul. atitudinea vine din tine si poate sa fie "furata" de la cei din jur. atitudinea poate face oricand o prietenie. ea poate face extrem de multe iar cel mai tare este ca avem in fiecare zi o sansa in ce priveste atitudinea pe care o vom adopta in acea zi. nu putem sa ne schimbam trecutul. nu putem schimba faptul ca oamenii se vor purta intr-un anume mod. nu putem schimba inevitabilul. singurul lucru pe care il avem de facut este sa cantam cu singura coarda pe care o avem, si aceasta este atitudinea noastra. sunt convins ca viata este 10% ceea ce ni se petrece si 90% este reactia si atitudinea noastra fata de aceasta. asta este valabil pentru toti si la fel este si in cazul tau.